De ce se stinge iubirea?

„Se pare că e mult mai uşor să te îndrăgosteşti decât să rămâi îndrăgostit.“ — DR. KAREN KAYSER.

ÎNMULŢIREA rapidă a numărului de căsnicii lipsite de iubire nu este, probabil, surprinzătoare. Relaţiile dintr-⁠o căsnicie sunt complexe, iar mulţi se căsătoresc fără să fie prea pregătiţi în acest sens. „Ca să obţinem un carnet de conducere ni se cere să arătăm o oarecare îndemânare, remarcă dr. Dean S. Edell, dar ca să obţinem un certificat de căsătorie nu trebuie decât o semnătură.“

Prin urmare, în timp ce multe căsnicii prosperă şi sunt cu adevărat fericite, în multe altele există tensiuni. Probabil că unul dintre soţi sau chiar ambii s-⁠au căsătorit având mari speranţe, dar nu şi „îndemânarea“ necesară pentru a întreţine o relaţie de lungă durată. „La început, când cei doi se apropie unul de altul, fiecare simte o confirmare clară din partea celuilalt“, arată dr. Harry Reis. E ca şi cum partenerul lor ar fi „singura persoană de pe pământ care vede lucrurile la fel ca ei. Această confirmare dispare uneori, iar, când se întâmplă acest lucru, căsnicia poate avea foarte mult de suferit“.

Din fericire, multe căsnicii nu ajung în această situaţie. Să examinăm însă pe scurt câţiva factori care în unele situaţii au făcut ca iubirea să se stingă.

Deziluzia: „Nu e cum am crezut“

„Când m-⁠am căsătorit cu Jim, spune Rose, credeam că noi vom fi Făt-⁠Frumos şi Ileana Cosânzeana în versiune modernă — că va fi o idilă, cu multă tandreţe şi multă consideraţie faţă de celălalt.“ Dar, după un timp, lui Rose „Făt-⁠Frumos“ nu i se mai părea chiar atât de încântător. „Am ajuns să fiu extrem de dezamăgită de el“, spune ea.

Multe filme, cărţi şi cântece la modă prezintă iubirea într-⁠o lumină nerealistă. În timpul curtării, un bărbat şi o femeie ar putea crede că trăiesc un vis devenit realitate; dar, după câţiva ani de la căsătorie, ei ajung la concluzia că, într-⁠adevăr, nu fusese decât un vis! Când nu este o iubire ca-⁠n poveşti, o căsnicie ce ar putea fi reuşită poate părea un eşec total.

Bineînţeles că e cât se poate de potrivit să existe unele aşteptări într-⁠o căsnicie. De exemplu, este potrivit să aştepţi ca celălalt partener să te iubească şi să-⁠ţi acorde atenţie şi sprijin. Totuşi, chiar şi aceste dorinţe pot să rămână neîmplinite. „Aproape că nu simt c-⁠aş fi căsătorită“, spune Meena, o tânără proaspăt căsătorită din India. „Mă simt singură şi neglijată.“

Incompatibilitatea: „N-⁠avem nimic în comun“

„Eu şi soţul meu suntem aproape diametral opuşi în mai toate lucrurile“, spune o femeie. „Nu trece o zi fără să regret amarnic că m-⁠am căsătorit cu el. Nu ne potrivim deloc.“

 De obicei nu trebuie să treacă prea mult timp pentru ca cei doi să descopere că nu se potrivesc chiar aşa de mult pe cât li se părea în perioada de curtare. „Căsnicia adesea scoate la iveală trăsături de care cei doi n-⁠au fost conştienţi în timpul vieţii lor de celibatari“, scrie dr. Nina S. Fields.

Ca urmare, după căsătorie, cei doi soţi ar putea ajunge la concluzia că sunt complet incompatibili. „Chiar dacă există câteva asemănări în privinţa gusturilor şi a personalităţii, majoritatea celor care se căsătoresc sunt foarte diferiţi în ce priveşte stilul de viaţă, obiceiurile şi atitudinea“, declară  dr. Aaron T. Beck. Multe cupluri nu ştiu să împace aceste diferenţe.

Neînţelegerile: „Ne certăm mereu“

„Nu ne venea să credem cât de mult ne certam — uneori chiar ţipam unul la altul sau, mai rău, stăteam zile întregi supăraţi, fără să vorbim unul cu celălalt“, spune Cindy, gândindu-⁠se la perioada de început a căsniciei ei.

Într-⁠o căsnicie, dezacordurile apar în mod inevitabil. Dar cum sunt ele soluţionate? „Într-⁠o căsnicie care merge bine, soţului şi soţiei le vine uşor să-⁠şi exprime nemulţumirile“, scrie dr. Daniel Goleman. „Mult prea des însă, când spiritele se aprind, nemulţumirile sunt exprimate într-⁠un mod distructiv, ca un atac la caracterul partenerului.“

Când se întâmplă acest lucru, discuţia devine un câmp de luptă unde părerile sunt apărate cu multă înverşunare, iar cuvintele sunt arme, nu mijloace de comunicare. Iată ce declară o echipă de specialişti: „Unul dintre lucrurile care dăunează cel mai mult în certurile ce au scăpat de sub control este că cei doi ajung să spună lucruri care pun în pericol chiar sufletul căsniciei lor“.

Apatia: „Am renunţat“

„Am renunţat să mai încerc să pun căsnicia noastră pe picioare“, a mărturisit o femeie după cinci ani de căsătorie. „Ştiu că n-⁠o să meargă niciodată. Aşa că nu mă mai preocupă decât copiii.“

S-⁠a zis că adevăratul antonim al iubirii nu este ura, ci apatia. Într-⁠adevăr, într-⁠o căsnicie, indiferenţa poate fi la fel de distructivă ca şi duşmănia.

Din nefericire însă, unii soţi ajung să fie atât de obişnuiţi cu o căsnicie lipsită de iubire, încât renunţă la orice speranţă că lucrurile se vor schimba. De exemplu, un soţ a spus că a fi căsătorit de 23 de ani e ca şi cum „ai avea un loc de muncă ce nu-⁠ţi place“. El a adăugat: „Faci tot ce poţi în situaţia dată“. În mod asemănător, o soţie pe nume Wendy a renunţat la orice speranţă de a-⁠şi îmbunătăţi relaţiile cu soţul ei, cu care este căsătorită de 7 ani. „Am încercat de atâtea ori, iar el m-⁠a dezamăgit de fiecare dată“, spune ea. „Am căzut pradă deprimării. Nu vreau să mai trec prin aşa ceva. Dacă-⁠mi fac speranţe, nu voi avea decât de suferit. Mai bine nu aştept nimic, chiar dacă asta înseamnă să n-⁠am parte de prea multe bucurii, dar cel puţin nu voi ajunge deprimată.“

Deziluzia, incompatibilitatea, neînţelegerile şi apatia sunt doar câţiva factori ce pot face ca într-⁠o căsnicie să dispară iubirea. Bineînţeles că mai sunt şi alte cauze — unele dintre ele sunt menţionate în chenarul de la pagina 5. Indiferent care ar fi cauza, există oare vreo speranţă pentru soţii ce par a fi prizonieri ai unei căsnicii lipsite de iubire?

[Chenarul/Fotografia de la pagina 5]

CĂSNICII LIPSITE DE IUBIRE — ALTE CÂTEVA CAUZE

• Banii: „Cineva şi-⁠ar putea imagina că întocmirea bugetului ar putea contribui la unirea celor doi soţi, întrucât e necesar să colaboreze unul cu celălalt, să-⁠şi folosească în comun resursele pentru lucrurile strict necesare vieţii şi să se bucure de rezultatul muncii lor. Însă, şi în această privinţă, ceea ce i-⁠ar putea uni pe cei doi într-⁠o aventură comună ajunge, de cele mai multe ori, să-⁠i despartă“. — Dr. Aaron T. Beck.

• Venirea pe lume a unui copil: „Am descoperit că, pentru 67% dintre cupluri, satisfacţia conjugală scade în mod considerabil după naşterea primului copil, iar neînţelegerile se înmulţesc de opt ori. Aceasta se datorează, în parte, faptului că părinţii sunt obosiţi şi nu mai au mult timp pentru ei“. — Dr. John Gottman.

• Înşelarea partenerului: „Infidelitatea înseamnă, de obicei, înşelare, iar înşelarea este, pur şi simplu, trădarea încrederii. Dacă ne gândim că încrederea a fost identificată drept un element indispensabil în orice căsătorie reuşită de lungă durată, ar trebui oare să ne mai mirăm că înşelarea poate distruge o relaţie conjugală?“ — Dr. Nina S. Fields.

• Relaţiile sexuale: „Când se ajunge la intentarea divorţului, lipsa relaţiilor sexuale de-⁠a lungul multor ani de convieţuire reprezintă un lucru uimitor de obişnuit. În unele cazuri nu au existat niciodată relaţii sexuale între cei doi, iar în alte cazuri raportul sexual a fost mecanic, nefiind decât o descărcare în ce priveşte necesităţile fizice ale unuia dintre soţi“. — Judith S. Wallerstein, psihologă.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 6]

CUM SUNT AFECTAŢI COPIII?

Îi poate afecta pe copii calitatea căsniciei voastre? Potrivit opiniei dr. John Gottman, care timp de aproximativ 20 de ani a ţinut sub observaţie mai multe cupluri căsătorite, răspunsul este afirmativ. „În cadrul a două studii efectuate pe parcursul a 10 ani am constatat că copiii mici ai căror părinţi sunt nefericiţi au pulsul mai accelerat în timp ce se joacă cu alţi copii şi nu reuşesc să se liniştească“, declară dr. Gottman. „Cu timpul, conflictele conjugale duc la rezultate slabe la învăţătură, indiferent de coeficientul de inteligenţă al copiilor.“ În schimb, copiii cuplurilor căsătorite în care există multă armonie „se descurcă mai bine atât la şcoală, cât şi în societate, întrucât părinţii lor le-⁠au arătat cum să-⁠i trateze pe alţi oameni cu respect şi cum să rezolve supărările“, precizează dr. Gottman.