Dificultăţile pe care le întâmpină o Germanie unită

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN GERMANIA

„CÂND am trecut împreună cu părinţii graniţa Germaniei de Est în Berlinul Occidental, pe podurile de deasupra autostrăzii stăteau mulţimi ce îşi fluturau mâinile şi aclamau“, îşi aminteşte Ronny. „Ne plimbam prin centrul comercial Ku’damm din Berlinul Occidental, iar, când oamenii îşi dădeau seama că eram din Germania de Est, ne cumpărau băuturi. Toată lumea era în culmea fericirii.“ Acest lucru s-⁠a întâmplat la 10 noiembrie 1989, la o zi după căderea Zidului Berlinului.

Buna dispoziţie nu se limita la Berlin, ci cuprindea atât Germania de Est, cât şi Germania de Vest, care pe atunci erau ţări distincte. Wende — care se referă la punctul de cotitură sau la revoluţia paşnică ce a dus la căderea statului totalitar Germania de Est — i-⁠a luat aproape pe toţi prin surprindere. Chiar şi acum, după atâţia ani, mulţi consideră Wende cel mai fericit eveniment din ultimii 50 de ani. Bineînţeles, euforia a cedat locul realităţii, făcându-⁠ne să ne întrebăm cum s-⁠a schimbat viaţa de la Wende încoace? Putem învăţa ceva din ce s-⁠a întâmplat?

Adio războiului rece

Pentru majoritatea germanilor, căderea Zidului Berlinului a fost o mare uşurare. Potrivit unor surse, aproape 1 000 de oameni au murit la sângeroasa frontieră dintre Est şi Vest. În octombrie 1990, cele două Germanii s-⁠au reunit într-⁠un singur stat, Republica Federală Germania, cu o populaţie de aproximativ 80 de milioane de locuitori. Republica Democrată Germană (RDG), cunoscută sub numele de Germania de Est, a încetat să existe la numai 41 de ani de la întemeierea sa. Zona ocupată în trecut de RDG este acum împărţită în şase landuri, numite în mod obişnuit „noile landuri“.

Lumea a rămas uimită de modul în care a grăbit Wende prăbuşirea blocului comunist, desfiinţarea Tratatului de la Varşovia şi sfârşitul războiului rece. Trupele superputerilor aflate în opoziţie, care aproximativ 40 de ani s-⁠au supravegheat unele pe altele peste graniţa dintre cele două Germanii, s-⁠au retras de pe teritoriul german. Aceste evenimente s-⁠au petrecut fără să se tragă nici un foc de armă.

După reunificare, pe teritoriul Germaniei avea să se petreacă o schimbare dramatică ce urma să aibă efect îndeosebi asupra vieţii din noile landuri. Pe multe persoane, schimbarea le-a afectat mai mult decât se aşteptau.

În sfârşit, libertate!

Lucrul pe care locuitorii Republicii Democrate Germane şi-⁠l doreau cel mai mult de la Wende era câştigarea libertăţii. Şi nu este de mirare, pentru că Statul totalitar îşi ţinuse cetăţenii ca într-⁠o cămaşă de forţă. În zilele  dinainte de Wende, obţinerea vizei de trecere a graniţei dintre cele două Germanii era dificilă sau chiar imposibilă. Situaţia s-⁠a schimbat dintr-⁠o dată. O femeie a exclamat: „Imaginaţi-⁠vă, putem merge în America!“ Pentru mulţi, reunirea cu rudele şi prietenii de peste graniţă continuă să le dea motive de a fi recunoscători.

Libertatea le permite nu numai est-⁠germanilor să meargă în vest, ci şi vest-⁠germanilor să meargă în est. Prin urmare, atracţiile turistice din noile landuri se află, figurativ vorbind, din nou pe hartă. De exemplu, turiştii pot vizita Wittenbergul, oraşul unde a început Martin Luther Reforma, care a dus la apariţia religiei protestante. De asemenea, pot vizita Meissenul, un oraş renumit pentru porţelanurile făcute manual, şi Weimarul, care cândva a fost locuinţa a doi dintre cei mai celebri scriitori ai Germaniei, Johann Wolfgang von Goethe şi Friedrich von Schiller. În 1999, Weimarul a fost numit Oraş Cultural European, primul oraş din fostul bloc comunist care a primit o asemenea onoare.

Cum stau lucrurile cu libertatea de exprimare? Oamenii din noile landuri pot vorbi deschis, fără teama de a fi auziţi de Stasi, securitatea statului. Iar omul de rând este bucuros că îşi poate alege în mod liber programele de televiziune şi materialele de lectură. Matthias îşi aminteşte: „Când eram la şcoală, orice publicaţie din Vest pe care reuşeam să punem mâna era confiscată“.

Dar ce se poate spune despre libertatea de închinare? În RDG, religia era descurajată, iar 2 cetăţeni din 3 nu aparţineau nici unei religii. Toţi din Germania reunificată se bucură de libertate de închinare de peste zece ani, cea mai lungă perioadă de când Hitler a început să impună restricţii asupra religiei în 1933. Însă libertatea de închinare nu înseamnă neapărat că religia este importantă în viaţa oamenilor de aici. Bisericile oficiale se lamentau de mai demult că îşi pierd din influenţă, iar Wende a intensificat această tendinţă. Spre deosebire de acestea, Martorii lui Iehova, care au fost sub interdicţie şi persecutaţi de regimul totalitar, şi-⁠au intensificat activitatea. În ultimii zece ani, Martorii din noile landuri au construit 123 de Săli ale Regatului şi două săli de congrese.

În aceste landuri, construcţia edificiilor de toate tipurile a luat proporţii uriaşe. Berlinul a redevenit capitala naţională, iar în această perioadă i se dă o nouă înfăţişare. Pe tot cuprinsul noilor landuri, infrastructura este îmbunătăţită, cheltuindu-⁠se sume imense pe drumuri şi pe căi ferate. S-⁠a făcut un mare pas înainte în ce priveşte curăţarea mediului înconjurător şi aducerea asistenţei sanitare şi a serviciilor sociale la standardele occidentale. Majoritatea locuitorilor noilor landuri recunosc că nivelul lor de trai este acum mult mai ridicat.

„Erau vremuri bune“

Cu toate acestea, unii privesc cu nostalgie la vremurile dinainte de Wende. „Erau vremuri bune“, spune o femeie. Ce putea fi bun la o dictatură? Unii spun că viaţa era previzibilă şi sigură. Mulţi se bucurau de relaţii strânse cu  prietenii şi cu vecinii, simţind că puteau primi oricând ajutor şi sprijin. Potrivit Institutului de Cercetări Allensbach, „dictaturile le dau cetăţenilor un sentiment de securitate şi superioritate morală“. Odată cu dispariţia dictaturii din RDG, a dispărut şi sentimentul de solidaritate.

Alt exemplu: În anii ’80, preţurile bunurilor şi ale serviciilor de bază erau mici şi toţi aveau un loc de muncă. „O pâine costa cinci pfenigi, dar acum costă de zece ori mai mult“, se lamentează Brigitte. Odată cu apariţia competiţiei pe piaţa liberă, mii de întreprinderi de stat au încetat să mai funcţioneze, fapt care a dus la apariţia şomajului. În fosta Germanie de Est, rata şomajului este de două ori mai mare decât în partea vestică.

Până în prezent, reunificarea a costat în jur de 800 de miliarde de dolari. Şi încă mai e mult de făcut. Cine achită această „notă de plată“? Parţial, costul este achitat cu o taxă specială. Prin urmare, Wende a atins nu numai inimile germanilor, ci şi buzunarele lor. A meritat efortul şi au fost banii cheltuiţi în mod înţelept? Majoritatea oamenilor consideră reunificarea o acţiune pozitivă şi avantajoasă, o realizare de care sunt mândri.

Ce putem învăţa?

Wende a demonstrat că trecerea de la o formă de guvernământ la alta nu satisface fiecare persoană în parte. Mulţi oameni, chiar şi cei ce sunt de părere că Wende a meritat efortul, şi-⁠au dat seama că viaţa într-⁠o societate capitalistă competitivă poate fi la fel de decepţionantă ca într-⁠un regim totalitar. Bineînţeles, libertatea şi prosperitatea sunt de dorit. Dar, când preţul plătit pentru aceste avantaje este un stil de viaţă marcat de răceală şi nepăsare, fericirea poate fi de scurtă durată.

Într-⁠un raport recent din Dessau, un oraş din fosta Germanie de Est, se afirmă: „A trecut un deceniu de la unificare; s-⁠au cheltuit miliarde de dolari pentru a scoate zona dintr-⁠un trecut tumultuos“. Totuşi, mulţi sunt nemulţumiţi de rezultatele obţinute până în prezent.

Institutul Allensbach precizează că mulţi oameni speră ca, „pe lângă cele două posibilităţi de alegere, şi anume o economie liberă competitivă şi o economie planificată, să existe o a treia modalitate“ de administrare a treburilor oamenilor. Această speranţă este împărtăşită şi de Martorii lui Iehova.

Ei cred că nici un sistem politic sau economic creat de oameni nu va satisface vreodată toate necesităţile omenirii. Martorii sunt convinşi că aceste necesităţi vor fi satisfăcute doar de Regatul Mesianic adus în existenţă de Creator. Potrivit Bibliei, în curând acest guvern ceresc va instaura o domnie exercitată cu iubire şi cu dreptate asupra întregului pământ. Regatul va uni toate naţiunile pământului şi le va da posibilitatea nu numai germanilor, ci şi celorlalţi oameni să trăiască în pace unii cu alţii. Ce mare binecuvântare va fi acest Regat! — Daniel 2:44.

[Harta de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Bonn

Berlin

Wittenberg

Weimar

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Dărâmarea Zidului Berlinului şi înlăturarea graniţei au adus un sentiment general de uşurare

[Provenienţa fotografiei]

Foto: Landesarchiv Berlin

[Legenda fotografiilor de la pagina 24]

Punctul de control Charlie, simbolul berlinez al războiului rece, înainte şi după acesta

[Provenienţa fotografiei]

Foto: Landesarchiv Berlin

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Berlinului, din nou capitală naţională, i se dă o nouă înfăţişare

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Până în prezent, Martorii lui Iehova au construit 123 de Săli ale Regatului în noile landuri