Tinerii se întreabă . . .

Ce să fac dacă întâlnesc pe cineva de la şcoală?

„Mi-era groază să mă duc lunea la şcoală. Dacă vreunul dintre prietenii mei mă văzuse, trebuia să inventez o poveste bine ticluită. De exemplu, le spuneam prietenilor că participasem la strângerea de fonduri pentru Partidul Laburist.“ — James, Anglia.

„Colegii de şcoală care mă vedeau îşi băteau joc de mine. Se făceau mari presiuni asupra mea.“ — Débora, Brazilia.

DE CE le era aşa de frică acestor tineri să fie văzuţi de prietenii lor? Erau implicaţi oare în vreo activitate ilegală? Nu. Dimpotrivă, ei participau la cea mai onorabilă şi mai importantă lucrare care se înfăptuieşte astăzi pe pământ. Ei făceau ceea ce a poruncit Isus: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, . . . învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“. — Matei 28:19, 20.

Potrivit unui sondaj american Gallup, mai mult de 90% dintre adolescenţi cred în Dumnezeu. Aproximativ jumătate merg la biserică în fiecare săptămână. Însă, chiar dacă mulţi tineri iau parte la unele activităţi organizate de biserică, de exemplu, cântă într-un cor, puţini dintre ei le vorbesc colegilor de şcoală despre Dumnezeu. Cu toate acestea, Martorii lui Iehova sunt cunoscuţi în toată lumea pentru activitatea lor de predicare de la uşă la uşă. Mii de Martori tineri iau parte la această lucrare.

Dacă eşti un Martor tânăr, cu siguranţă că şi tu participi deja la această lucrare de predicare. Dar asta nu înseamnă neapărat că îţi este şi uşor s-o faci. La fel ca tinerii ale căror cuvinte le-am citat la începutul articolului, s-ar putea să te îngrozească perspectiva de a te întâlni la o uşă cu un coleg de şcoală. „Unul dintre cele mai groaznice lucruri care mi se puteau întâmpla era ca vreunul dintre colegii mei de şcoală să mă vadă îmbrăcată frumos, cu fustă, şi cu o servietă în mână — arătând mult mai elegantă decât la şcoală“, recunoaşte o tânără pe nume Jennie, din Marea Britanie.

 Teama de a întâlni vreun coleg de şcoală poate fi atât de mare, încât unii tineri creştini au recurs la subterfugii. Un tânăr pe nume Leon mărturiseşte: „Cunosc un băiat Martor care atunci când merge în minister poartă o haină cu glugă, ca să-şi poată trage gluga pe cap şi să-şi acopere faţa în cazul în care ar da peste vreunul dintre prietenii lui de la şcoală“. Alţi tineri însă, pur şi simplu, nu predică în anumite cartiere. „Îmi amintesc că mă rugam să nu mergem în lucrare pe o anumită stradă, pentru că era plină de băieţi şi fete de la şcoala mea“, povesteşte un tânăr pe nume Simon.

E firesc să te simţi puţin stânjenit la gândul că ai putea întâlni pe cineva cunoscut când te afli în lucrarea de predicare. Însă, dacă vei lăsa ca această teamă să te domine, nu vei avea decât de suferit. „Am privit atât de negativ lucrarea de predicare, încât mi-a afectat spiritualitatea“, mărturiseşte o tânără din Germania pe nume Alicia.

Dar, de fapt, de ce trebuie să predici? Întreabă-te acest lucru mai ales dacă ţi-e greu s-o faci. Ca să răspundem la această întrebare, să examinăm mai întâi de ce îţi cere Dumnezeu să predici. Apoi, vom vedea cum ai putea, cu efort şi hotărâre, să depăşeşti toate aceste temeri.

Obligaţia de a predica

Mai întâi de toate, ar fi bine dacă ai reflecta la faptul că a le vorbi altora despre credinţa ta nu e ceva nou şi nici neobişnuit. Din timpuri străvechi, oamenii temători de Dumnezeu au făcut acest lucru. De exemplu, Noe este cunoscut drept constructorul unei arce uriaşe (Geneza 6:14–16). Însă, potrivit textului din 2 Petru 2:5, el a fost şi un „predicator al dreptăţii“. Noe s-a simţit obligat să-i avertizeze pe ceilalţi în legătură cu iminenta distrugere. — Matei 24:37–39.

Mai târziu, mulţi iudei le-au vorbit altora despre credinţa lor, deşi nu existau porunci concrete privind predicarea la neevrei. Astfel, o străină pe nume Rut a ajuns să-l cunoască pe Iehova. Recunoscătoare soacrei ei iudeice, Naomi, Rut i-a zis: „Poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu“ (Rut 1:16). Apoi, regele Solomon a arătat că mulţi neevrei aveau să audă despre ‘numele cel măreţ’ al lui Iehova şi să vină ca să i se închine la templul Său. — 1 Împăraţi 8:41, 42.

Acum să ne gândim puţin: dacă aceşti slujitori din vechime ai lui Dumnezeu le-au vorbit altora — chiar dacă nu exista o poruncă concretă să facă acest lucru —, n-ar trebui oare ca creştinii de azi să se simtă cu atât mai mult obligaţi să predice? În definitiv, nouă ni s-a poruncit să predicăm „această veste bună a regatului“ (Matei 24:14)! Ne aflăm în aceeaşi situaţie ca şi Pavel, adică ne este impusă o necesitate, aceea de a anunţa vestea bună (1 Corinteni 9:16). În joc este chiar salvarea noastră. Iată ce citim în Romani 10:9, 10: „Dacă declari public acest «cuvânt din propria ta gură», că Isus este Domn, . . . vei fi salvat. Căci cu inima se exercită credinţă pentru dreptate, dar cu gura se face o declaraţie publică pentru salvare“.

Însă unde poţi face această „declaraţie publică“? Deşi predicarea informală îşi are locul ei, ministerul din casă în casă a rămas şi azi cel mai eficient mod de a ajunge cu vestea bună la alţii (Faptele 5:42; 20:20). Eşti oare scutit de această lucrare deoarece eşti tânăr? În nici un caz! Biblia consemnează în Psalmul 148:12, 13 următoarea poruncă: „Tineri şi tinere, bătrâni şi copii! Să laude Numele DOMNULUI!“

Este o provocare să le predici colegilor

E adevărat că poate fi stânjenitor să te afli în minister şi să întâlneşti pe cineva de la şcoală. În fond, e cât se poate de firesc să-ţi doreşti să fii acceptat de cei din jur. Nimeni nu vrea să fie tachinat, insultat sau defăimat. Iar „copiii de la şcoală pot fi foarte cruzi“, a spus o tânără pe nume Tanya. Prin urmare, este normal să te întrebi cum vor reacţiona colegii tăi de şcoală dacă te vor vedea îmbrăcat frumos şi cu Biblia în mână. Din păcate, e foarte probabil ca ei să-şi bată joc de tine. „Locuiam în aceeaşi clădire cu un băiat din clasă“, îşi aminteşte un tânăr brazilian pe nume Felipe. „El obişnuia să-mi zică: «Ia uite-l, măi, şi pe ăsta cu Biblia! Ce-ai în servieta aia?»“

 Nu e uşor să fii ţinta unor asemenea tachinări. Biblia ne spune că Isaac, fiul lui Avraam, a ajuns să fie efectiv tachinat cu răutate de fratele său vitreg, Ismael (Geneza 21:9). Apostolul Pavel n-a considerat acest tratament abuziv un fapt minor. În Galateni 4:29, apostolul numeşte pe bună dreptate un astfel de comportament ‘persecuţie’.

În mod asemănător, Isus ne-a avertizat că vor exista oameni care se vor purta cu ostilitate faţă de continuatorii lui. Iată ce a zis el: „Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că m-a urât pe mine înainte să vă urască pe voi. Dacă aţi face parte din lume, lumea ar avea afecţiune pentru ceea ce este al ei. Fiindcă nu faceţi însă parte din lume, ci eu v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăşte“. — Ioan 15:18, 19.

Aşadar, fiind creştin, trebuie să te aştepţi la persecuţii (2 Timotei 3:12). Chiar dacă nu le-ai spune nimic din Biblie colegilor tăi, unii dintre ei s-ar putea să te persecute totuşi pentru simplul fapt că aderi la norme de conduită înalte şi că nu li te alături la răutăţile lor (1 Petru 4:4). Cu toate acestea, Isus a spus următoarele cuvinte mângâietoare: „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă defăimează şi vă persecută şi, minţind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea“ (Matei 5:11). Cum poţi să fii fericit când eşti tachinat sau batjocorit? Da, poţi fi fericit deoarece ştii că îi bucuri inima lui Iehova Dumnezeu (Proverbele 27:11)! Şi, fiindu-i plăcut lui Dumnezeu, vei avea perspectiva de a fi răsplătit cu viaţă veşnică! — Luca 10:25–28.

Din fericire, este puţin probabil ca toţi colegii tăi — sau majoritatea lor — să reacţioneze cu ostilitate când îi întâlneşti în minister. O tânără pe nume Angela, din Marea Britanie, ne spune: „Când întâlneşti la o uşă un coleg de şcoală, de obicei el se simte mai stânjenit decât tine!“ De fapt, s-ar putea ca unii să fie foarte curioşi să afle ce ai de spus. Oricum ar sta lucrurile, mulţi tineri creştini se bucură de mare succes când le depun mărturie colegilor de şcoală. În articolul următor din această serie vom vorbi despre câteva modalităţi prin care ai putea şi tu să ai succes.

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Mulţi tineri se tem că vor întâlni vreun coleg de şcoală în timp ce se află în minister

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Nu lăsa ca tachinările colegilor să te facă să-ţi fie ruşine de credinţa ta