Salt la conţinut

Salt la cuprins

Un drum lung până la maturitate!

Un drum lung până la maturitate!

Un drum lung până la maturitate!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BOLIVIA

CE ANUME îi determină pe turişti să facă o călătorie de două, trei ore cu maşina din oraşul andin La Paz, situat dincolo de regiunile aride ale Altiplano-ului, până în Comanche, o regiune izolată? De ce vin unii botanişti de la capătul pământului să viziteze acest uriaş munte de granit, care, în imensitatea peisajului, pare un pitic?

Ca să vadă cea mai imensă plantă ierboasă din câte există şi, totodată, cea mai remarcabilă plantă din Anzi, cum a fost numită Puya raimondii. Dacă vizitaţi această regiune primăvara, s-ar putea să aveţi şansa de a vedea un extraordinar peisaj floral, care, după spusele unora, se formează într-o sută de ani.

Puya raimondii nu creşte pe oriunde şi nici pe suprafeţe întinse, de sute de kilometri, ci este o specie rară, întâlnită doar în câteva locuri, toate din munţii Anzi. Neavând o structură lemnoasă, precum arborii şi arbuştii, botaniştii au inclus-o în categoria plantelor ierboase. Vă asigurăm totuşi că nu aţi mai văzut niciodată o plantă ierboasă aşa de mare! Nici cei mai înalţi bărbaţi nu pot ajunge la uriaşa rozetă pe care o formează frunzele ei subţiri, cu ghimpi ascuţiţi. Privind-o cu atenţie, veţi constata că este o capcană ucigaşă pentru păsările mici. De cele mai multe ori, în spaţiile înguste dintre frunze zac moarte păsările care, pitite acolo pesemne ca să scape de vreun uliu, îşi găsesc sfârşitul străpunse de ghimpii frunzelor.

Probabil că veţi considera că, de fapt, floarea este cea mai interesantă parte a plantei. Printre numeroasele Puya raimondii din această colonie, de obicei veţi găsi numai unul sau două exemplare înflorite.

Cei ce reuşesc să vadă înflorit acest gigant al florei trăiesc, fără doar şi poate, o experienţă emoţionantă. Din mijlocul rozetei se ridică spre cer cea mai înaltă floare în formă de spic din lumea plantelor. Spicul, format din mii de flori galbene, ajunge până la 10 metri, fiind mai înalt decât o clădire cu două etaje! Înfiptă în stâncă, cu braţele întinse spre cer, Puya raimondii trăieşte într-o magnifică izolare.

Din nefericire însă, Puya este ameninţată cu dispariţia. Din anumite motive, oamenilor le place să-i dea foc. Nu se ştie dacă fac aceasta doar pentru a se distra văzând o torţă de asemenea dimensiuni sau pentru a se încălzi când se lasă frigul ori poate pentru că se tem că oile lor vor muri prinse în ghimpii frunzelor. În pofida acestor acte de exterminare, Puya raimondii continuă să existe, sfidând focul, frigul, vântul, arşiţa soarelui şi stâncile golaşe. Care este secretul ei?

Puya raimondii face parte dintr-o familie numeroasă, Bromeliaceae, care cuprinde circa 2 000 de specii ce par să devină experte în supravieţuirea în locuri neospitaliere pentru alte plante. Cu excepţia uneia singure, toate cresc în America de Nord şi de Sud. Ca şi la Puya, principalul rol al rădăcinilor este fixarea plantei. Pe frunze au nişte solzi microscopici care le permit să absoarbă umiditatea mai mult din aer decât din sol. Când cade roua sau plouă, apa se scurge în rezervoarele din mijlocul plantei, fiind utilă nu numai plantei, ci şi numeroaselor vieţuitoare mici. Dar, dintre toate speciile din familia Bromeliaceae, Puya raimondii este cea mai înaltă.

Ceea ce stârneşte interesul faţă de această „regină a Anzilor“, cum a fost ea supranumită, este durata mare de timp de care are nevoie pentru a ajunge la maturitate şi a înflori. Un renumit botanist a numărat cicatricele de pe frunzele unui exemplar mort, stabilind că ar avea în jur de 150 de ani. Alţii sunt de părere că aceste plante trăiesc numai 70 de ani. Localnicii le numesc plante centenare, afirmând că înfloresc o dată la o sută de ani. Se spune totuşi că prima Puya raimondii cultivată în California prin sămânţă a înflorit în 1986, după numai 28 de ani. Indiferent care ar fi adevărul despre această plantă care creşte la altitudini mari în munţii Anzi, cert este că drumul parcurs de ea până la maturitate e foarte lung.

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Cum reuşeşte uriaşa „Puya raimondii“ să crească cu atât de puţin sol?

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Miile de flori ale plantei „Puya raimondii“ atrag numeroase păsări

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

O „Puya raimondii“ care a supravieţuit unui incendiu