Să încercăm să scriem în hankul!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN REPUBLICA COREEA

FIECARE SISTEM DE SCRIERE DIN LUME ARE PROPRIA LUI ISTORIE, DE OBICEI FOARTE VECHE. TOTUŞI EXISTĂ UN ALFABET CARE A FOST ÎNTOCMIT CU NUMAI CINCI SECOLE ÎN URMĂ ŞI A FOST CONCEPUT ÎN AŞA FEL ÎNCÂT SĂ POATĂ FI ÎNVĂŢAT ÎNTR-O SINGURĂ DIMINEAŢĂ! ESTE VORBA DE ALFABETUL COREEAN NUMIT HANKUL, SAU HANGUL. ISTORIA FORMĂRII ŞI A UTILIZĂRII LUI ESTE FASCINANTĂ.

ÎNAINTE de crearea alfabetului hankul, limba coreeană nu avea propriul ei alfabet. Mai bine de o mie de ani, coreenii învăţaţi au scris în limba lor folosind caractere chinezeşti. Totuşi, de-a lungul anilor au existat numeroase tentative de creare a unui sistem de scriere mai bun. Dar, întrucât toate sistemele de scriere propuse aveau la bază caracterele chinezeşti, numai persoanele învăţate le puteau folosi.

Un alfabet creat din ordinul unui împărat

În secolul al XV-lea e.n., împăratul Sejong din dinastia coreeană Yi a văzut cât de frustraţi se simţeau supuşii lui deoarece nu ştiau nici să scrie, nici să citească. Dacă aveau vreo nemulţumire, cei mai mulţi nu se puteau adresa autorităţilor decât verbal. Această problemă l-a nemulţumit pe Sejong, despre care se spune că era dispus întotdeauna să-i asculte pe oamenii de rând.

Prin urmare, împăratul Sejong a încurajat crearea unui alfabet care să se potrivească limbii coreene vorbite şi care să poată fi învăţat şi folosit uşor. Finalizarea acestui proiect a fost anunţată în 1446. În prefaţa proclamaţiei sale, împăratul Sejong a afirmat: „Fiind de origine străină, caracterele chinezeşti nu pot reda cu acurateţe sensurile distinctive ale cuvintelor coreene. De aceea, mulţi oameni de rând n-au cum să-şi exprime gândurile şi sentimentele. Din consideraţie faţă de problemele lor, am creat un set de 28 de litere. Ele sunt foarte uşor de învăţat şi sper din tot sufletul că vor uşura viaţa tuturor oamenilor“.

Din nefericire, unii erudiţi s-au opus folosirii alfabetului hankul, numindu-l în mod depreciativ amkul, adică „litere femeieşti“, şi aceasta pentru că era uşor de învăţat. Ei desconsiderau un sistem de scriere ce putea fi memorat chiar şi de femei, care, pe atunci, nu erau învăţate în şcoli să citească. Aceste prejudecăţi faţă de alfabetul hankul au dăinuit un timp în rândul coreenilor din clasele superioare. De fapt, au trecut mai bine de 400 de ani până când guvernul coreean a declarat că alfabetul hankul putea fi folosit în documentele oficiale.

Hankul şi Biblia

Un rol important în istoria alfabetului hankul l-a avut Biblia. Deşi în  Coreea erau aduse multe publicaţii religioase coreene scrise cu caractere chinezeşti, misionarii nu au adus Biblii în chineză, cu toate că erau disponibile. Totuşi, în 1887, Scripturile greceşti creştine (Noul Testament) au fost traduse în coreeană şi publicate în hankul în oraşul Mukden, China. *

În cele din urmă, a fost pusă la dispoziţie o Biblie în coreeană ce putea fi citită de aproape oricine, chiar şi de femei şi copii care nu avuseseră niciodată ocazia să înveţe caracterele chinezeşti. În prezent există cel puţin opt versiuni ale Bibliei în alfabetul hankul modern, printre care şi Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi.

Uşor de învăţat

Unul dintre erudiţii care au contribuit la crearea alfabetului coreean a spus următoarele despre hankul: „Înţelepţii îl pot învăţa într-o singură dimineaţă, dar chiar şi cei care nu sunt înţelepţi îl pot învăţa în zece zile“. De fapt, unii dintre primii împotrivitori ai alfabetului hankul l-au numit în mod depreciativ alfabetul achimgul — „litere de-o dimineaţă“. Ei spuneau că alfabetul hankul era prea simplu pentru ei deoarece putea fi învăţat într-o singură dimineaţă.

Oricum, uşurinţa cu care se învăţa hankul a contribuit în fond la eradicarea analfabetismului în Coreea. Într-adevăr, când sunt daţi la şcoală, majoritatea copiilor îl stăpânesc deja foarte bine. În plus, în şcolile coreene nu există concursuri de ortografie. De ce? Deoarece alfabetul hankul reprezintă grafic sunetele cuvintelor coreene cu atâta acurateţe, încât scrierea lor corectă aşa cum se aude nu ridică nici un fel de probleme.

Alfabetul hankul poate fi folosit chiar şi pentru a scrie cuvinte care nu sunt coreene. V-ar plăcea să încercaţi? Deşi tabelele aferente articolului nu prezintă toate detaliile, ele vă pot ajuta cel puţin să vă scrieţi numele în hankul. Astfel puteţi vedea voi înşivă cât de flexibil este acest alfabet care poate fi învăţat într-o singură dimineaţă.

[Notă de subsol]

 [Chenarul de la pagina 13]

CONSOANELE ŞI VOCALELE HANKUL

CONSOANE:

ㄱ [g, k]

ㄴ [n]

ㄷ [d, t]

ㄹ [r, l]

ㅁ [m]

ㅂ [b, p]

ㅅ [s]

ㅇ *

ㅈ [j]

ㅊ [č] („ce“ sau „ci“)

ㅋ [k’]

ㅌ [t’]

ㅍ [p’]

ㅎ [h]

VOCALE:

ㅏ [ah]

ㅑ [iah]

ㅓ [ǒ]

ㅕ [iǒ]

ㅗ [o]

ㅛ [io]

ㅜ [u]

ㅠ [iu]

ㅡ [ǔ]

ㅣ [i] (ca în „maşină“)

EXEMPLU DE PERECHE VOCALICĂ

ㅓ [ǒ] + ㅣ [i] = ㅔ [e]

*Consoana „ㅇ“ este mută, excepţie făcând situaţia în care apare în poziţie finală, când se pronunţă „ng“.

Semivocalele ǒ, iǒ şi ǔ se pronunţă cu buzele rotunjite; Vocalele o, io şi u se pronunţă cu o deschidere a buzelor ca într-un uşor zâmbet. Consoanele č, k’, t’ şi p’ sunt însoţite de sunetul h.

[Chenarul de la pagina 13]

SCRIEREA CUVINTELOR COREENE

Toate silabele coreene sunt formate din două sau trei părţi: un sunet iniţial, un sunet de mijloc (una sau mai multe vocale) şi, de obicei, un sunet final. Cuvintele sunt alcătuite din una sau mai multe silabe. Fiecare silabă este scrisă în interiorul unui pătrat imaginar, după cum se arată mai jos. Sunetul iniţial (orice consoană sau consoana mută „ㅇ“) se scrie în partea stângă, sus. Dacă vocala de mijloc este un semn trasat pe verticală, atunci ea se scrie la dreapta sunetului iniţial, în timp ce vocalele scrise pe orizontală se trec sub el. Literele pot fi, totodată, dublate, adăugându-se accente, iar perechile vocalice se pot forma prin lipirea a două vocale. Dacă silaba se termină cu consoană, aceasta apare întotdeauna în poziţia de jos. Mii de silabe pot fi scrise în acest fel în alfabetul hankul.

EXEMPLE:

ㅅ [s] + ㅗ [o] = 소 [so] „vacă“

ㅅ [s] + ㅏ [a] + ㅇ [ng] = 상 [sang] „premiu“

ㄱ [k] + ㅗ [o] + ㅁ [m] = 곰 [kom] „urs“

ㅁ [m] + ㅗ [o] + ㄱ [k] = 목 [mok] „gât“

ㅅ [s] + ㅏ [a],

ㄹ [r] + ㅏ [a] + ㅇ [ng] = 사랑 [sa-rang] „iubire“

[Chenarul/Diagrama de la pagina 14]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Alfabetul coreean

Pe vremea împăratului Sejong, alfabetul hankul era alcătuit din 28 de litere, dintre care 24 se folosesc şi azi. Dintre acestea, 14 sunt consoane, iar 10, vocale. Cele cinci consoane de bază seamănă cu părţile gurii şi ale gâtului folosite pentru a le produce: ㄱ [g], [k], limba arcuită atingând partea posterioară a palatului; ㄴ [n], vârful limbii îndoit în sus, atingând partea anterioară a palatului; ㅁ [m], gura văzută din faţă; ㅅ [s], dinţii; ㅇ [ng], laringele deschis. La aceste consoane de bază se adaugă linii pentru a reprezenta alte consoane înrudite — cele produse cu gura aproximativ în aceeaşi poziţie.

Vocalele reprezintă bolta cerului cu un punct (•)*, pământul plat, cu o linie orizontală (ㅡ), iar un om care stă în picioare, cu o linie verticală (ㅣ). Acestea se rostesc cu limba în poziţiile anterioară, centrală şi posterioară.

*În alfabetul hankul modern, această literă nu se mai foloseşte.

[Diagrama]

ㄱ

ㄴ

ㅁ

ㅅ

ㅇ

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Împăratul Sejong