Oul de struţ — un adevărat miracol

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AFRICA DE SUD

STÂND nemişcat în incubator, oul de struţ nu dezvăluie nimic din ceea ce se petrece înăuntru sau din reprezentaţia impresionantă care urmează să înceapă. Totuşi, aici, la o crescătorie de struţi, avem ocazia să aflăm o mulţime de lucruri despre fascinantul proces de dezvoltare a unui struţ, începând cu depunerea oului.

Îngrijirea ouălor

Mama-struţ depune într-un cuib simplu săpat în nisip câteva ouă albe ca fildeşul, fiecare cântărind până la 1 kg şi 450 g. * Apoi, muncitorii transferă ouăle proaspăt depuse în incubatoarele din crescătorie, unde vor sta aproximativ şase săptămâni.

În acest timp, ouălor incubate li se acordă o atenţie specială. Ele sunt ţinute la circa 37°C, o temperatură ideală dezvoltării puilor în găoace. Pentru a împiedica aşezarea gălbenuşului sau a embrionului în partea inferioară a oului şi fixarea lui de membrana cojii, fermierii ţin ouăle în nişte cofraje speciale în care ouăle sunt întoarse zilnic, automat sau manual. Prin aceasta, ei îi imită pe struţii-părinţi, care întorc cu regularitate ouăle în pepinierele lor săpate în nisipul stepei.

O privire înăuntru

Cum putem şti totuşi ce se petrece în ou? Luând cu grijă un ou în mână, fermierul îl aşază într-o gaură făcută în partea superioară a unei cutii care are în interior un bec puternic. Această metodă le dă posibilitatea fermierilor să-şi facă o imagine, deşi vagă, despre uluitorul proces de dezvoltare din interiorul oului. Ei verifică periodic ouăle prin această metodă, pentru a vedea stadiul de dezvoltare a embrionului. Dacă după câteva verificări se constată că centrul unui ou rămâne fluid, el este, bineînţeles, infertil şi nu mai e pus înapoi în incubator.

În cele 39 de zile în care oul de struţ stă în incubator, embrionul se dezvoltă în mod miraculos în găoacea ca de porţelan. În acest timp, în ou se formează un sac de aer, care, în cele din urmă, ocupă circa o treime din spaţiul disponibil. * Puii neeclozaţi ajung să stea foarte înghesuiţi în ou şi se pregătesc pentru iminenta ieşire la lumină. Totuşi, mai întâi trebuie să aibă loc un proces extrem de important — membrana care înveleşte gălbenuşul începe să se retragă prin cordonul ombilical în micuţul lor abdomen. Acest lucru e vital, deoarece membrana care înveleşte gălbenuşul conţine substanţele nutritive şi energia de care în scurtă vreme vor avea nevoie când vor ieşi la lumină.

Spargerea găoacei

Ziua mult aşteptată a sosit, iar noi suntem prezenţi la marele eveniment. Ca să ajungă la coajă, micuţii pui trebuie mai întâi să spargă membrana şi să pătrundă în sacul cu aer. Spre deosebire de puii altor păsări care au un dinte de ou pentru a sparge coaja, puii de struţ au pe vârful ciocului lor moale un strat protector. Ţinându-şi ciocul perpendicular pe coajă, puiul împinge cu partea din spate  a gâtului în membrana care îl desparte de sacul adiacent cu aer. În final, după mai multe încercări, membrana cedează. Astfel, puiul reuşeşte să ocupe tot spaţiul din găoace. — Vezi diagrama A.

În cele din urmă, micuţii plămâni ai puiului se umplu pentru prima oară cu aer şi încep să funcţioneze! Totuşi, în pofida tuturor eforturilor depuse, puiul nu are suficient aer deoarece stă înghesuit în coaja oului. Şi, pentru că puiul nu poate renunţa tocmai acum, el trebuie să continue lupta, spărgând coaja. Cu toată puterea lui, puiul îşi ia avânt cu capul şi loveşte de repetate ori cu ciocul în coajă. Dintr-o dată, în coajă apare o micuţă crăpătură, iar puişorul epuizat vede o rază de lumină şi simte cu adevărat prospeţimea aerului. — Vezi diagrama B.

După o necesară odihnă, puişorul prinde suficiente puteri pentru a continua să spargă coaja oului, folosindu-se la maximum de picioruşul drept şi de cioculeţul lui protejat. Apoi, dând la o parte bucăţelele de coajă ca un mic Goliat, puiul încearcă să stea în capul oaselor, privind dezorientat la lumea de afară cu demnitatea şi îndrăzneala pe care le poate avea un pui de struţ proaspăt ieşit din găoace şi care de-abia se ţine pe picioare. — Vezi diagrama C.

 De ce nu îl ajută fermierul pe micuţul pui să iasă din găoace? Pentru că întregul proces de eclozare trebuie respectat. E nevoie de timp până când gălbenuşul este absorbit prin cordonul ombilical al puiului, care după aceea se contractă şi se închide. Orice intervenţie greşită din exterior prin care s-ar încerca grăbirea acestui proces i-ar putea face rău micuţei creaturi fragile sau ar putea-o expune la infecţii grave.

Oricum, în cele din urmă, puişorii de la crescătorie au ieşit cu toţii din găoace. Pentru noi, observatorii, e un adevărat spectacol să vezi cum puii de struţ — epuizaţi, dar victorioşi — ies dintr-o grămăjoară de coji de ou.

Întâlnirea cu părinţii-substitut

După un timp, datorită aerului cald din incubator, puful puişorilor, moale ca o catifea, se usucă. Acum sunt extrem de drăguţi şi de pufoşi. Apoi sunt scoşi afară şi puşi într-un mic ţarc, la soare. Ce mult le place! În sfârşit, îşi pot dezmorţi picioruşele firave, făcând exerciţiile de mişcare după care au tânjit atât de mult.

Următoarea zi este foarte importantă pentru micuţele păsări pufoase. Ele sunt duse la părinţii-substitut — struţi adulţi care vor avea grijă de ele în următoarele trei luni. Până acum, puişorilor nu le-a fost foame pentru că s-au hrănit cu substanţele nutritive din gălbenuş. Totuşi, după câteva zile de la ieşirea din ou, ei încep să simtă puţin că le e foame. Dar ce pot ei să mănânce? Spre surprinderea noastră, puişorii încep să mănânce găinaţul proaspăt al părinţilor-substitut! Fermierii ne spun că acest lucru îi ajută să-şi întărească sistemul imunitar încă imatur.

Uitaţi-vă la aceste mogâldeţe care încearcă din răsputeri să ţină pasul cu părinţii lor. Trebuie, bineînţeles, să facă mult efort. Dar puişorii de struţ cresc incredibil de repede — câte 30 de centimetri pe lună. Aşadar, este uimitor că doar într-o lună pot ţine deja pasul cu tovarăşii lor mult mai mari.

Când ajung la vârsta de şase luni, păsările tinere nu mai cresc, având deja o înălţime de 2,5 metri. E greu de crezut că, doar cu şapte luni mai înainte, aceste vietăţi deşirate — numai gât şi picioare — erau doar nişte ouă nemişcate în incubatorul unei crescătorii de struţi.

[Note de subsol]

[Diagrama de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

INCUBAŢIA

A

B

C

[Provenienţa desenelor de la paginile 22, 23]

Sursa desenelor: dr. D. C. Deeming

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Ziua cea mare: puişorii ies din găoace

[Provenienţa fotografiei de la pagina 24]

 John Dominis/Index Stock Photography