Potrivit Bibliei

Cum consideră Dumnezeu violenţa?

VIOLENŢA a luat amploare şi a îmbrăcat o diversitate de forme. Actele de violenţă nu se comit numai pe câmpul de luptă, ci şi la şcoală, la locul de muncă, în sport, între bandele de cartier, în urma consumului de droguri, precum şi în lumea divertismentelor. În plus, se pare că în multe familii se poate vorbi de violenţă domestică. De exemplu, un studiu efectuat recent în Canada a dezvăluit că 1,2 milioane de bărbaţi şi femei au fost atacaţi cu violenţă de propriii lor parteneri conjugali cel puţin o dată în decurs de cinci ani. Un alt studiu a scos la iveală că aproximativ 50% dintre bărbaţii care îşi bat soţiile sunt violenţi şi cu copiii lor.

Fără îndoială că asemenea acte vă îngrozesc, aşa cum, de altfel, îi îngrozesc pe majoritatea oamenilor. Cu toate acestea, violenţa a ajuns un element important al multor programe de divertisment de azi. Publicul este captivat nu numai de scenele de violenţă imaginară din filme, ci şi de actele reale de agresiune fizică prezentate la televizor. Boxul şi alte sporturi violente se bucură de mare popularitate în multe ţări. Dar cum consideră Dumnezeu violenţa?

Violenţa şi lunga ei istorie

Violenţa are o istorie lungă. Primul act de violenţă fizică săvârşit de un om despre care se vorbeşte în Biblie este cel consemnat în Geneza 4:2–15. Cain, primul fiu al lui Adam şi al Evei, a devenit atât de gelos pe fratele lui, încât l-a ucis cu sânge rece. Cum a reacţionat Dumnezeu? Biblia spune că Iehova Dumnezeu l-a pedepsit cu asprime pentru că i-a luat viaţa fratelui său.

În Geneza 6:11 citim că, la 1 500 de ani de la acest incident, pământul era „plin de violenţă“. Cum a reacţionat Dumnezeu şi de această dată? El i-a poruncit lui Noe, un om drept, să construiască o arcă. Cu ajutorul acesteia, el şi familia lui urmau să scape cu viaţă atunci când Iehova avea să aducă un potop asupra pământului, ‘nimicind’ astfel întreaga societate violentă de atunci (Geneza 6:12–14, 17). Dar de ce au ajuns oamenii atât de înclinaţi spre violenţă?

Influenţa demonilor

Relatarea din Geneza ne spune că unii fii ai lui Dumnezeu, şi anume îngerii răzvrătiţi, s-au materializat în oameni, s-au căsătorit cu femei şi au avut copii (Geneza 6:1–4). Aceşti descendenţi, cunoscuţi drept nefilimi, erau bărbaţi renumiţi prin statura lor uriaşă. Fiind influenţaţi de părinţii lor demoni, ei au început să fie violenţi, terorizându-i pe ceilalţi oameni. Când apele au inundat pământul şi l-au acoperit, aceşti  bărbaţi puternici răi au pierit. Se pare însă că demonii s-au dematerializat şi s-au întors în domeniul spiritual.

Aşadar, Biblia arată cu claritate că de atunci aceşti îngeri răzvrătiţi exercită o puternică influenţă asupra oamenilor (Efeseni 6:12). Conducătorul lor, Satan, a fost numit ‘ucigaşul de la început’ (Ioan 8:44). Prin urmare, am putea spune, pe bună dreptate, că actele de violenţă ce au loc pe pământ sunt demonice sau satanice.

Biblia ne avertizează în legătură cu puterea de atracţie pe care o exercită violenţa. În Proverbele 16:29 citim: „Omul violent amăgeşte pe aproapele său şi-l duce pe o cale care nu este bună“. În prezent, mulţi au fost amăgiţi ajungând să aprobe, să promoveze sau să comită acte de violenţă. În plus, milioane de persoane au ajuns să-şi găsească plăcerea în divertismentele care elogiază violenţa. Cuvintele din Psalmul 73:6 descriu perfect generaţia de azi. Iată ce spune psalmistul aici: „Mândria le slujeşte ca salbă şi violenţa este haina care-i înveleşte“.

Dumnezeu urăşte violenţa

Ce conduită ar trebui să adopte creştinii într-o lume violentă? Relatarea biblică despre doi dintre fiii lui Iacov, Simeon şi Levi, ne oferă o îndrumare clară în acest sens. Sora lor, Dina, a căutat compania locuitorilor imorali ai Sihemului. Din această cauză, ea a fost violată de unul dintre ei. Dorind să se răzbune, Simeon şi Levi i-au ucis fără milă pe toţi bărbaţii din cetate. Mai târziu, sub inspiraţie divină, Iacov a blestemat mânia necontrolată a acestor doi fii ai săi, rostind următoarele cuvinte: „Simeon şi Levi sunt fraţi; Săbiile lor sunt nişte unelte de violenţă. Să nu intre sufletul meu la sfatul lor, să nu se unească duhul meu cu adunarea lor“. — Geneza 49:5, 6.

În armonie cu aceste cuvinte, creştinii nu se asociază cu cei ce promovează sau comit acte de violenţă. E cât se poate de clar că Dumnezeu îi urăşte pe cei ce promovează violenţa. În Biblie citim: „DOMNUL încearcă [îl examinează, NW] pe cel drept, dar urăşte pe cel rău şi pe cel care iubeşte violenţa“ (Psalmul 11:5). Creştinii sunt sfătuiţi să evite toate formele de mânie necontrolată, chiar şi violenţa verbală. — Galateni 5:19–21; Efeseni 4:31.

Se va pune vreodată capăt violenţei?

Profetul Habacuc din antichitate l-a întrebat pe Iehova Dumnezeu: „Până când voi striga la tine după ajutor, împotriva violenţei?“ (Habacuc 1:2, NW). Poate că şi voi v-aţi pus o întrebare asemănătoare. Dumnezeu i-a răspuns lui Habacuc, promiţându-i că îl va înlătura pe ‘cel rău’ (Habacuc 3:13). Şi cartea profetică Isaia ne oferă motive de speranţă. Aici Dumnezeu promite: „Nu se va mai auzi vorbindu-se de violenţă în ţara ta, nici de devastare şi ruină în ţinutul tău“. — Isaia 60:18.

Martorii lui Iehova sunt convinşi că, peste foarte puţin timp, Dumnezeu va înlătura de pe pământ toate formele de violenţă, precum şi pe cei ce le promovează. În loc să fie plin de violenţă, „pământul va fi plin de cunoştinţa slavei DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“. — Habacuc 2:14.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Primul act de violenţă a avut loc când Cain l-a ucis pe Abel