„Toba cu o mie de feţe“

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SENEGAL

„MUGEŞTE, ţipă, se tânguie şi strigă. Şopteşte şi cântă. . . . Este toba cu un registru infinit, toba cu o mie de feţe.“ Ce anume a stârnit într-atât imaginaţia scriitorului? Toba mică africană, numită djembe.

La unele triburi vest-africane, întreaga tradiţie a folosirii tobelor gravitează în jurul tobei djembe. În mod normal, ritmurile executate la tobă sunt strâns legate de evenimentele din viaţa satului. Ele anunţă căsătorii, decese şi naşteri, precum şi sărbători, strângerea recoltelor şi chiar cumpărarea unor articole de îmbrăcăminte.

Tobele djembe sunt de diverse forme şi dimensiuni. De fapt, Burkina Faso, Guineea, Mali şi Senegal îşi au propriul stil de djembe. Instrumentul e confecţionat dintr-un butuc gros. Prin scobire, acestuia i se va da forma unui cilindru de tobă. Deşi la unele tobe ornamentele sunt simple, la altele, gravurile sunt foarte complexe.

După ce termină de confecţionat cutia de rezonanţă, meşterul transformă această structură de lemn într-un instrument muzical unic. Astfel, el ciopleşte, răzuieşte şi şlefuieşte cilindrul până când acesta capătă dimensiunile corespunzătoare producerii sunetului dorit. Uneori, artizanul unge toba în interior cu ulei de palmier şi o lasă să se usuce la soare. Acest lucru conferă durabilitate lemnului.

Membrana tobei djembe se face din piele de capră. E prinsă de un inel de metal şi pusă la gura tobei. Aici e fixată cu ajutorul unei reţele de sfori prinse de alte două inele. Cât de mult trebuie să întindă artizanul sforile? Depinde de sunetul pe care vrea să-l obţină. În timp ce acordează toba, el verifică din când în când sunetul pe care-l produce executând ritmul său favorit.

Toba djembe îi încântă nu numai pe africani, ci şi pe turişti. Într-adevăr, după ce asişti la un jam-session la care participă muzicieni iscusiţi, e greu să uiţi „toba cu o mie de feţe“.