Lumea în obiectiv

Lupi la pescuit

Ani la rând s-a crezut că hrana unui lup constă numai în animale terestre, ca de pildă căprioare. Însă, potrivit publicaţiei canadiene Vancouver Sun, lupii care trăiesc în pădurile tropicale de pe coasta centrală a Columbiei Britanice au fost văzuţi mâncând midii, diferite specii de scoici şi alte moluşte şi chiar somoni — „câte 20 într-o oră“. Lupii pândesc un peşte şi apoi, „cu o mişcare rapidă sar drept în apă şi lovesc mortal“ — din zece încercări, patru fiind reuşite. Obiceiul lupilor de a mânca doar capul somonului îi nedumereşte pe cercetători. Chris Darimont, de exemplu, avansează ipoteza că în capul somonilor s-ar găsi substanţe nutritive pe care lupii le preferă sau că în corpul somonului ar exista paraziţi dăunători. „Aceşti lupi continuă să ne uimească. Oare cât de multe mistere mai ascunde pădurea tropicală?“, întreabă Darimont.

 Educaţi să fie mici tirani

„Copiii sunt stăpânii casei!“, se spune în săptămânalul polonez Wprost. „În primul rând pentru ei cumpărăm haine scumpe, produse cosmetice şi aparate electronice. În familiile cu un venit mic sau mediu, aproape 80% din bugetul familiei se cheltuieşte pentru adolescenţi.“ Comentând pe marginea unui studiu condus de Małgorzata Rymkiewicz de la Universitatea pentru Părinţi din Varşovia, articolul îndrepta atenţia asupra câtorva dintre simptomele unui comportament tiranic la copii. De pildă, în loc să le fie recunoscători părinţilor, „ei le cer din ce în ce mai multe lucruri, sunt nemulţumiţi cu ceea ce primesc, sunt agresivi [şi] nu manifestă consideraţie faţă de alţii“. Małgorzata Rymkiewicz spune: „Permiţându-le chiar şi celor mici să facă tot ce vor, facem o mare greşeală în ce priveşte creşterea copiilor“. Asociaţia Poloneză a Psihologilor este de acord cu acest lucru şi declară: „Limitele pe care le recunoaşte un adolescent depind de limitele care i-au fost impuse când avea între unu şi patru ani. . . . Cedând la toate actele de protest şi de agresivitate ale adolescenţilor, noi creştem pur şi simplu nişte tirani“.

„Agenţii de destrămare a căsniciilor“

Unele cupluri nefericite din Japonia plătesc anumite agenţii să le ajute să divorţeze, se spune într-un articol din ziarul IHT Asahi Shimbun din Tokyo. Dacă un soţ vrea să scape de soţia lui, dar nu are nici o bază pentru divorţ, el poate plăti o „agenţie de destrămare a căsniciilor“ să-i scoată soţiei sale în cale, „din pură întâmplare“, un bărbat prezentabil care să înceapă o relaţie cu ea. Nu după mult timp, soţia acceptă divorţul. Misiunea fiind îndeplinită, „iubitul“ angajat de firmă dispare de pe scenă. Dacă soţia vrea să scape de soţ, agenţia trimite o tânără atrăgătoare ca să-l ademenească să aibă relaţii sexuale cu ea. Potrivit spuselor unei tinere de 24 de ani, bărbaţii cărora le face avansuri „nu zic aproape niciodată nu. Aş putea zice că am avut succes în proporţie de 85–90%“. Ziarul mai spune că directorul unei agenţii îi concediază pe angajaţii care din cinci încercări de a seduce o persoană eşuează de trei ori. „Trebuie să reuşească. E o afacere“, a declarat el.

Copii ai străzii — Din ce cauză?

„Violenţa în familie este motivul principal pentru care copiii şi adolescenţii fug de-acasă şi trăiesc pe străzi“, se spune în ziarul brazilian O Estado de S. Paulo. Un sondaj efectuat recent în rândul a 1 000 de copii ai străzii adăpostiţi la Fundaţia pentru Copii şi Adolescenţi din Rio de Janeiro a arătat că 39% dintre ei au fost victima unor abuzuri sau au fost martori ai violenţei în familie. „Aceşti copii caută să-şi recapete demnitatea şi au impresia că o vor găsi pe străzi“, spune sociologul Leni Schmitz. Studiul a dezvăluit că 34% dintre copiii străzii sunt aici pentru a face diverse munci prost plătite sau pentru a cerşi, 10% pentru că sunt implicaţi în traficul de droguri, iar 14% pentru că pur şi simplu aşa vor. Potrivit cercetătorilor, acest ultim motiv este adesea invocat pentru a ascunde alte lucruri, precum abuzul sexual. Aproximativ 71% dintre ei stăteau împreună cu alţi copii ai străzii; ei şi-au creat „propria ierarhie familială, considerându-i pe ceilalţi copii ai străzii fraţi, unchi, taţi sau mame“, declară Schmitz.

De dragul filantropiei misionarii renunţă la Cristos

„Prea mulţi misionari renunţă la Isus“, se spunea într-un număr recent al ziarului italian La Stampa. În loc să predice despre Cristos, aceşti misionari acordă prioritate programelor sociale menite să combată sărăcia şi să aline suferinţa. Potrivit site-ului Web al Vaticanului, cardinalul Crescenzio Sepe, prefect al Congregaţiei Vaticanului pentru Evanghelizarea Popoarelor, a spus despre misionarii catolici: „Ispita cea mare din ultimele decenii . . . a fost aceea de a neglija proclamarea deschisă a lui Cristos şi dimensiunea spirituală a misiunii ad gentes [faţă de popoare]. Astfel, unii misionari au ajuns să se limiteze la un gen de filantropie lipsită de conţinut spiritual — un fel de activitate socială care, deşi utilă, este foarte diferită de spiritul demonstrat de apostoli, aşa cum reiese cu claritate din Faptele Apostolilor“.

Mai multe riscuri ale fumatului

„Femeile care fumează cel puţin trei ţigări pe zi sunt de două ori mai predispuse la boli de inimă sau la moarte prematură“, se spune în ziarul londonez The Daily Telegraph. Un studiu efectuat pe o perioadă de 20 de ani în rândul a 12 000 de femei şi bărbaţi danezi a dezvăluit, pentru prima dată, că şi numai câteva ţigări pe zi sunt periculoase. Chiar şi fumătorii care nu inhalează fumul sunt mult mai predispuşi la boli. Amanda Sandford, purtătoarea de cuvânt a Action on Smoking and Health — organizaţie de caritate ce luptă împotriva fumatului şi apără drepturile nefumătorilor — a afirmat că, având în vedere rezultatele acestui studiu, „fumătorii ar trebui să-şi propună să renunţe complet la fumat“. În urma unui alt studiu, despre care a comentat ziarul londonez The Times, medicii de la Facultatea de Medicină a Universităţii din Atena au descoperit că expunerea în mod regulat la fumul de ţigară, chiar şi numai o jumătate de oră pe zi (ceea ce echivalează cu a fuma o ţigară), poate spori riscul apariţiei bolilor de inimă cu 47% la bărbaţii nefumători şi cu 56% la femeile nefumătoare.

Ţărmuri în exclusivitate pentru focile pe cale de dispariţie

Din 1996, focile-monah s-au numărat printre primele zece animale din lume pe cale de dispariţie, declară Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii şi a Resurselor Naturale. Circa 400–600 dintre aceste foci încă supravieţuiesc în habitatul lor natural. Numărul lor a scăzut când au devenit ţinta vânătorilor sau au fost ucise din greşeală de pescari. Mai târziu, din cauza turismului şi a dezvoltării urbane, habitatul focilor a fost distrus, se explică în ziarul spaniol El País. Ca urmare, focile au căutat să se adăpostească în peşteri. Însă în timpul furtunii, valurile care lovesc ţărmul transformă peşterile în capcane ale morţii pentru puii de focă. În prezent, guvernele Spaniei şi Mauritaniei colaborează pentru crearea unei zone protejate, în apropiere de peşterile şi stâncile de la Cabo Blanco aflate pe coasta Atlanticului, în Sahara Occidentală. Acest ţinut este casa a 150 de foci-monah — cel mai mare grup de foci din câte există. Evident, oamenii vor fi ţinuţi cât mai departe.

Bani din plastic

În octombrie 2002, Mexicul s-a alăturat ţărilor care folosesc banii din plastic. Încetul cu încetul, bancnotele din hârtie sunt înlocuite cu echivalenţii lor din plastic. Potrivit ziarului El Universal, banii din plastic sunt deja în circulaţie în Australia, Brazilia, Noua Zeelandă şi România. Chinezii au fost promotorii bancnotelor din hârtie, însă australienii au dezvoltat polimerul din care astăzi sunt făcute aceste noi bancnote, se mai spune în ziar. Banii din plastic au mai multe avantaje. Pe lângă faptul că sunt mai curaţi, ei „ţin de patru ori mai mult decât cei din hârtie, sunt mai rezistenţi, . . . mai greu de falsificat, iar, la finele «vieţii» lor, pot fi reciclaţi“.