Madrid — o capitală ridicată pentru un rege

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SPANIA

UNELE capitale ale lumii s-au înfiripat chiar în apropierea ţărmurilor cu locuri bune de acostat, iar de-a lungul timpului au devenit porturi aglomerate. Alte capitale au luat fiinţă lângă vaduri binecunoscute şi, aproape inevitabil, s-au dezvoltat ajungând importante centre urbane. Multe capitale europene au fost oraşe însemnate pe vremea romanilor. Madridul, capitala Spaniei, este o excepţie. În 1561, acest oraş n-avea decât aproximativ 10 000 de locuitori; în scurt timp însă el a devenit un centru urban important.

Motivul a fost simplu. Filip al II-lea, regele Spaniei şi al unui vast imperiu aflat dincolo de ocean, se plictisise să-şi tot mute curtea regală prin Castilia, dintr-un oraş într-altul. Fiind pasionat de vânătoare, el şi-a dorit să-şi stabilească definitiv curtea într-un loc aflat la o distanţă convenabilă de locurile lui favorite de vânătoare.  Madridul îndeplinea perfect această cerinţă şi, în plus, dispunea de apă potabilă bună, iar în jur existau spaţiu pentru extinderea oraşului şi teren agricol fertil.

După ce decizia a fost luată, Filip a început un program de construire pentru transformarea Madridului într-o capitală demnă de un rege. În anii ce au urmat, regii spanioli care s-au succedat la tron au înfrumuseţat oraşul, realizându-se astfel o legătură unică între Madrid şi familia regală. Pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, Madridul a devenit cel mai mare oraş din Spania. În prezent, el este o metropolă modernă, prosperă, având peste 3 milioane de locuitori.

Întrucât Madridul şi familia regală a Spaniei sunt strâns legate între ele, multe dintre clădirile istorice ale oraşului sunt asociate cu două mari dinastii. Partea cea mai veche a oraşului este cunoscută sub numele de Madridul Austriecilor, clădirile datând de pe vremea dinastiei austriece, sau habsburgice (secolele al XVI-lea şi al XVII-lea). Tot ce s-a construit ulterior a devenit  cunoscut drept Madridul Bourbonilor, actuala dinastie ce datează din 1700.

De-a lungul secolelor, regii spanioli au susţinut sau au finanţat construirea multora dintre impresionantele clădiri ale capitalei. Principalele exponate ale galeriei naţionale de artă din Madrid au făcut parte din colecţia inestimabilă de picturi a acestor regi. Iar imensul teren al familiei regale aflat în zona Madridului a fost transformat, în cele din urmă, în mari parcuri şi în locuri de agrement pentru locuitorii oraşului.

O capitală verde

Datorită interesului regilor faţă de vânătoare şi grădini, Madridul avea deja o imensă „centură“ verde când s-a început extinderea lui în epoca modernă. În pofida dezvoltării urbane rapide din ultimele decenii, o vastă zonă de parcuri se întinde spre sud, pornind de la munţi şi ajungând până la porţile din centrul oraşului.

Una dintre zonele de parcuri ale Madridului, de fapt, un fost teren de vânătoare al casei regale numit Casa del Campo, se află lângă Palatul  Regal şi adăposteşte în prezent o modernă grădină zoologică. La nord de Madrid se întinde o imensă pădure străveche de stejar, cunoscută ca dealul El Pardo. Pădurea pătrunde în oraş până la 10 km de centrul lui.

Filip al II-lea a stabilit graniţele acestui parc de vânătoare la scurt timp după ce a făcut din Madrid capitala regatului său. Şi azi se mai poate vedea aici o frumoasă reşedinţă regală de vânătoare, construită la porunca tatălui său. În prezent, această zonă împădurită a devenit un parc regional care ocroteşte două dintre cele mai ameninţate specii de păsări din Europa: acvila imperială spaniolă şi vulturul pleşuv brun european.

Parcul Retiro a fost cândva o întinsă grădină regală aflată în centrul Madridului, unde familia regală organiza, de obicei, coride şi chiar bătălii navale. Parcul a fost deschis publicului în secolul al XVIII-lea; vizitatorii însă nu puteau intra dacă nu erau îmbrăcaţi corespunzător. În prezent, normele vestimentare nu mai sunt, bineînţeles, aşa de rigide, iar Madrileños (madrilenii, adică locuitorii Madridului) vin aici în număr mare la fiecare sfârşit de săptămână. Un palat de „cristal“, construit numai din fier forjat şi sticlă, şi o colonadă semicirculară, de unde se poate admira un lac pe care vizitatorii se pot plimba cu barca, sunt doar două dintre punctele de atracţie ale parcului.

Regele Carol al III-lea, care a domnit în secolul al XVIII-lea, a fost pasionat de artă şi ştiinţă şi a înfiinţat Grădina Botanică Regală chiar lângă Parcul Retiro. Pe parcursul ultimelor două secole şi jumătate, grădina s-a îmbogăţit în principal cu specii de flori din America Centrală şi de Sud.

Bulevardul artei

Graţie generozităţii familiei regale spaniole, Madridul găzduieşte şi una dintre cele mai importante galerii de artă din lume. Muzeul Prado a fost construit la porunca lui Carol al III-lea, cunoscut în istorie ca un remarcabil primar al Madridului. Colecţia de artă este alcătuită în mare parte din lucrările pe care monarhii spanioli le-au adunat pe parcursul a patru secole.

În secolul al XVII-lea, Velázquez, pictorul curţii regale, a realizat multe capodopere; în plus, el a străbătut toată Europa ca să cumpere pentru protectorul său, regele Filip al IV-lea, picturi de mare valoare artistică. În secolul următor, Francisco de Goya a devenit pictorul oficial al curţii. Nu e de mirare, aşadar, că Muzeul Prado deţine multe dintre capodoperele acestor doi pictori celebri.

Alte două colecţii de artă foarte apreciate se găsesc la Muzeul Thyssen-Bornemisza şi la Muzeul Naţional Centro de Arte Reina Sofía, muzee aflate pe acelaşi bulevard cu Muzeul Prado. Pe acest bulevard elegant, mărginit de copaci, numit Bulevardul Artei, pot fi admirate şi multe dintre celebrele statui ale Madridului.

La fel ca multe alte oraşe, Madridul a cunoscut şi vremuri bune, şi vremuri grele. Capitala s-a aflat sub asediu aproape tot timpul cât a durat Războiul Civil Spaniol (1936–1939). Şi azi se pot vedea pe arcul monumental cunoscut sub numele de Puerta de Alcalá urme de gloanţe din acel conflict. Cu toate acestea, chiar de la întemeierea oraşului, fondatorii şi-au dorit ca Madridul să fie un oraş al culturii, unde oamenii să trăiască în bune relaţii.

Carta Madridului, datând din 1202, interzicea duelurile şi stipula printre altele că cetăţenii oraşului nu aveau voie să poarte arme de foc şi nici nu puteau rosti insulte sau cuvinte murdare. Mai mult, oraşul trebuia păstrat curat; înşelăciunea era interzisă, iar cheltuielile de nuntă nu trebuiau să fie prea mari. Având în vedere aceste cerinţe, Madridul este şi azi un oraş curat. În schimb, ospeţele de nuntă au ajuns să fie destul de costisitoare! Turiştii care doresc să mănânce ceva la un preţ convenabil pot încerca câteva tapas, aperitive specifice bucătăriei spaniole servite lângă o băutură rece, pe care le pot găsi în multe dintre restaurantele din oraş.

În ultimii ani, Madridul s-a extins foarte mult. Acum oraşul dispune de o reţea de transport eficientă şi de toată infrastructura necesară pentru a face faţă milioanelor de turişti ce vizitează capitala în fiecare an. În lunile iulie şi august, mii de Martori ai lui Iehova din Spania şi din alte ţări vor vizita Madridul. Martorii intenţionează să ţină un congres internaţional pe unul dintre cele mai mari stadioane de fotbal din Madrid. Astfel, mulţi dintre cei ce vor asista la congres vor avea ocazia să vadă cu ochii lor această capitală ridicată la porunca unui rege.

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 24, 25]

PALATE DEMNE DE UN REGE

Palatul Regal. Fiind probabil cea mai impresionantă clădire din Madrid, acest palat se află pe locul unei antice fortăreţe maure în jurul căreia a fost întemeiat oraşul. Deşi din anul 1931 nu mai este o reşedinţă regală, aici îşi desfăşoară activitatea importante cabinete guvernamentale. Grădinile bine amenajate şi îngrijite se întind de la palat până la un râu ce curge în apropiere.

Palatul Aranjuez. Aranjuezul se află la 50 km sud de capitală, pe malul fluviului Tajo. Terenurile fertile din zonă şi clima blândă au făcut din el locul favorit al lui Filip al II-lea, sub domnia căruia s-au început lucrările de construcţie ale palatului. Palatul şi frumoasele lui grădini au fost terminate în secolul al XVIII-lea de Carol al III-lea.

El Escorial. La scurt timp după ce a făcut Madridul capitala sa, Filip al II-lea a început lucrările la acest imens complex care cuprinde o mănăstire, o bibliotecă, un mausoleu şi un palat. Construcţia a durat mai bine de 20 de ani, complexul devenind însă inima imperiului lui Filip, un refugiu sobru unde regele putea lucra în linişte. Aici este păstrată una dintre cele mai importante colecţii de manuscrise din Spania, inclusiv câteva versiuni spaniole medievale ale Bibliei.

Palatul El Pardo. Această reşedinţă regală de vânătoare este situată în parcul regional din apropierea Madridului. Structura a fost construită de tatăl lui Filip al II-lea, curtea interioară datând din aceeaşi perioadă.

În La Granja de San Ildefonso, situată la 80 km spre nord, se află un palat mult mai somptuos. Acesta a fost construit de Filip al V-lea şi constituie o copie fidelă a Palatului Versailles, unde regele a copilărit. Grădinile amenajate cu multă grijă şi fântânile bogat ornamentate contrastează cu întinsele păduri de pin ce acoperă munţii din jur.

[Provenienţa unei fotografii]

Fotografia: Cortesía del Patrimonio Nacional, Madrid, España

 [Chenarul de la pagina 26]

CÂTEVA MONUMENTE CELEBRE ALE MADRIDULUI

Plaza Mayor (1). Timp de peste trei secole, această piaţă a fost o piaţă agroalimentară şi principalul loc de desfăşurare a unor evenimente publice, cum ar fi coridele, încoronările şi executarea unor aşa-zişi eretici. O pictură expusă în Muzeul Prado (2) înfăţişează Plaza Mayor plină de animaţie în timpul unei mari ceremonii auto-de-fé, adică judecarea în public a ereticilor, ţinută la Madrid în 1680.

Primăria se află în Plaza de la Villa, o frumoasă piaţă străveche în care s-au ţinut primele întruniri oficiale ale oraşului. Piaţa este mărginită de jur împrejur de clădiri vechi, care mai păstrează ceva din farmecul Madridului secolului al XVI-lea. Nu departe se află Puerta del Sol, cea mai aglomerată piaţă din oraş, dar şi punctul de plecare al tuturor străzilor, care, asemenea unor raze, pornesc spre provinciile Spaniei. Aceste monumente istorice aparţin celei mai vechi zone a oraşului.

Pe măsură ce Madridul s-a extins, regii dinastiei Bourbonilor — mai ales Carol al III-lea — au construit alte monumente sau au susţinut construirea lor, urmând de cele mai multe ori stilurile arhitecturale ale familiei Bourbonilor din Franţa. Printre ele putem aminti Palatul Regal, Biblioteca Naţională (3), Muzeul Municipal (4), Fântâna Cibelei (5), Fântâna lui Neptun şi Puerta de Alcalá (6).

[Provenienţa fotografiilor]

Fotografia 2: MUSEO NACIONAL DEL PRADO; fotografiile 5 şi 6: Godo-Foto