De ce cred în Biblie — Un specialist în fizica nucleară îşi spune povestea vieţii

RELATARE DE ALTON WILLIAMS

ÎN 1978 în viaţa mea au avut loc două evenimente importante. În septembrie mi-am luat doctoratul în fizică nucleară, iar în decembrie am fost ordinat ca ministru al Martorilor lui Iehova.

Când oamenii află că sunt şi om de ştiinţă şi Martor al lui Iehova, se întreabă adesea cum împac cunoştinţele ştiinţifice cu credinţa în Biblie. Trebuie să recunosc că ani de zile şi eu m-am întrebat dacă ştiinţa şi Biblia sunt compatibile. În cele din urmă, m-am convins că relatarea biblică se armonizează cu faptele ştiinţifice. Pe ce s-a bazat această convingere? Permiteţi-mi mai întâi să vă povestesc cum am devenit om de ştiinţă.

Un proiect de 19 ani

M-am născut în anul 1953, în Jackson, Mississippi (SUA), fiind al treilea dintre cei 11 copii ai familiei. Părinţii mei erau săraci. Deoarece nu-şi puteau plăti chiria, trebuia să ne tot mutăm. Majoritatea alimentelor le primeam în cadrul unui program de asistenţă socială. Primeam haine purtate de la oamenii pentru care mama făcea curăţenie, acasă sau la locul lor de muncă.

Părinţii ne spuneau de multe ori că singurul mod de a scăpa de sărăcie era instruirea superioară. Prin urmare, încă de mic mi-am propus să fac o facultate. Am fost dat la şcoală la şase ani şi am făcut studii timp de 19 ani. Deoarece îmi plăceau ştiinţele exacte, după ce am intrat la facultate, am urmărit o carieră în cercetare.

 În facultate am cunoscut o tânără pe nume Del. Un profesor de ştiinţe o trimisese la mine ca să o ajut la cursul pe care îl urma. Însă, curând, conversaţiile noastre au depăşit sfera ştiinţifică şi ne-am îndrăgostit. Ne-am căsătorit la 10 ianuarie 1974 — în pauza dintre două cursuri! Patru ani mai târziu, în 1978, mi-am luat doctoratul.

Obţinusem ceea ce credeam eu a fi cheia succesului. Devenisem om de ştiinţă, şi nu unul oarecare, ci specialist în fizica nucleară! Cu noua mea diplomă de doctor în teoria fizicii nucleare, sosise timpul să culeg roadele anilor de studiu. Eram nerăbdător să-mi fac un nume în lumea ştiinţifică. Mai mult, puteam alege dintre multele oferte profitabile pe care mi le făcuseră unele companii private sau instituţii de stat.

Însă, câteva luni mai târziu, la 30 decembrie 1978, am făcut un pas care, în scurtă vreme, avea să aibă mai multă înrâurire asupra vieţii şi viitorului meu decât diploma în sine. Mi-am simbolizat dedicarea la Iehova Dumnezeu prin botezul în apă, devenind Martor al lui Iehova. Dar cum am ajuns să fac acest pas?

O carte ce mi-a trezit interesul

Pe la sfârşitul anului 1977, pe când îmi continuam studiile la Universitatea Massachusetts din Amherst, doi Martori ai lui Iehova au bătut la uşa noastră. Eu eram plecat, acasă fiind doar soţia mea şi cei doi copii ai noştri, un băieţel de trei ani şi o fetiţă nou-născută. Del i-a invitat în casă. După o discuţie plăcută, ea a acceptat ca Martorii să vină o dată pe săptămână şi să studieze Biblia cu ea.

Când soţia mi-a povestit despre ce stabilise cu Martorii, m-am împotrivit imediat. Nu mă deranja că voia să adere la o grupare religioasă, dar nu doream ca gruparea aceasta să fie tocmai Martorii lui Iehova! Nu ştiam prea multe despre Martori, însă aveam ideea preconcepută că sunt un grup ciudat care folosesc Biblia pentru a-i înşela pe oameni. De aceea, crezând că soţia mea este manipulată de Martori şi dorind s-o eliberez de sub influenţa lor, am decis să mă folosesc de cunoştinţele mele ştiinţifice ca să le contest învăţăturile.

Într-o zi am plecat mai devreme de la universitate şi m-am dus acasă pentru a asista şi eu la studiul biblic ţinut cu soţia mea. Dar am ajuns mai târziu decât plănuisem, iar femeia care conducea studiul biblic tocmai pleca. Mi-a dat cartea Este omul un produs al evoluţiei sau al creaţiei? * şi i-a spus soţiei mele că săptămâna următoare aveau să discute o profeţie biblică potrivit căreia anul 1914 era un an important. Se ivise ocazia mult aşteptată! I-am spus Martorei că voi asista şi eu la următoarea lor discuţie biblică. Intenţionam să verific exactitatea matematică a dovezilor pe care urma să le prezinte în legătură cu anul 1914.

Chiar în acea noapte am început să citesc cartea pe care mi-a lăsat-o Martora. Sincer vorbind, conţinutul ei m-a impresionat. Cartea era redactată în mod logic şi prezenta numeroase informaţii ştiinţifice cu privire la teoria evoluţiei. Spre surprinderea mea, am aflat că Biblia cuprinde informaţii mult mai exacte despre creaţie decât mi-aş fi putut închipui. Am citit cartea în câteva zile şi m-am văzut obligat să recunosc că tot ceea ce spune Biblia despre creaţie concordă cu dovezile ştiinţifice privitoare la viaţa de pe pământ.

 Hotărât să găsesc inconsecvenţe

Eram încă sceptic în privinţa învăţăturilor Martorilor lui Iehova şi nerăbdător să verific exactitatea matematică a profeţiei biblice referitoare la anul 1914. Credeam că o astfel de abordare îi va intimida pe Martori şi speram că-mi voi ajuta soţia să înţeleagă că învăţăturile lor sunt greşite.

În săptămâna următoare, Martora a venit însoţită de un bărbat: un bătrân din congregaţia locală a Martorilor lui Iehova. Studiul a fost condus de acesta. El a analizat profeţiile din capitolele 4 şi 9 ale cărţii biblice Daniel, profeţii care vorbesc despre venirea lui Isus ca Mesia şi ca Rege. Singurul meu gând era să găsesc inexactităţi matematice în prezentarea lui, dar n-am găsit nici una. Dimpotrivă, am fost încă o dată impresionat de conţinutul logic al Bibliei!

Până în acel moment fusesem sigur că credinţa în Dumnezeu se bazează mai mult pe sentimente decât pe raţiune. Dar cât mă înşelasem! Le-am mulţumit Martorilor pentru argumentele solide pe care mi le-au adus şi le-am spus că doream să particip în continuare la studiul săptămânal. Din acel moment, pe lângă studiile ştiinţifice de la universitate, am continuat şi studiul Bibliei cu Martorii, alături de soţia mea. În plus, am început să asistăm şi la întrunirile de la Sala Regatului.

Chiar dacă eram în preajma examenului de doctorat care-mi răpea aproape tot timpul, am reuşit, în doar câteva luni, să învăţ numeroase adevăruri biblice şi să întrunesc cerinţele necesare participării la lucrarea de predicare. Mi-am dat doctoratul în vara anului 1978, iar apoi m-am mutat în statul Alabama. Am început să predau fizica la Universitatea Alabama A. & M. din Huntsville. Imediat am luat legătura cu Martorii, iar un bătrân şi soţia lui au continuat studiul biblic cu noi. Câteva luni mai târziu, ne-am botezat amândoi, în aceeaşi zi.

Şi om de ştiinţă şi Martor

Din punctul meu de vedere, nu există nici o incompatibilitate între a fi om de ştiinţă şi Martor al lui Iehova. În 1983 am început să lucrez ca astrofizician la Centrul de zbor spaţial George C. Marshall al NASA * (National Aeronautics and Space Administration) din Huntsville. Am făcut cercetări teoretice şi experimentale privitoare la un telescop X. (În 1999, acest telescop — Observatorul Chandra pentru cercetări astronomice X — a fost lansat cu succes pe orbită de naveta spaţială Columbia.) Am participat cu plăcere la acest proiect care presupunea cercetarea razelor X emise de diferite stele şi galaxii în vederea cunoaşterii mai bune a universului fizic.

Munca îmi aducea o dublă satisfacţie: pe de o parte lucram la un proiect ştiinţific deosebit de interesant, iar  pe de alta îmi adânceam aprecierea faţă de puterea şi înţelepciunea Creatorului. De fapt, cuvintele lui Iehova transmise prin intermediul profetului din vechime Isaia au căpătat pentru mine o semnificaţie specială. Creatorul declară: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte“ (Isaia 40:26). Cu cât pătrundeam mai adânc în imensitatea, complexitatea şi frumuseţea universului, cu atât apreciam mai mult lucrarea inteligentului Proiectant care l-a adus în existenţă şi care i-a stabilit legi după care să funcţioneze armonios.

Tot în acea perioadă publicam în reviste ştiinţifice informaţii noi, bazate pe cercetările mele în astrofizică, mai exact în domeniul razelor X. Dar nu-mi neglijam nici responsabilităţile din congregaţie. Slujeam ca bătrân şi făceam în jur de 20 de ore lunar în ministerul creştin. Soţia mea a început să participe cu timp integral la lucrarea de instruire biblică.

Am lucrat circa patru ani la NASA, după care am simţit tot mai acut nevoia de a le dedica mai mult timp semenilor mei care doreau să cunoască adevărurile minunate din Biblie. Dar ce-aş fi putut face în acest sens? După ce am discutat cu soţia şi i-am prezentat şi lui Iehova situaţia în rugăciune, mi-am dat seama că trebuia să iau decizii importante.

Decizii serioase

L-am abordat pe şeful meu de la NASA şi i-am spus că voiam să lucrez doar patru zile pe săptămână în loc de cinci. Bineînţeles că acceptam să mi se reducă şi din salariu. I-am explicat că doream să petrec celelalte trei zile din săptămână în lucrarea de predicare. Deşi la NASA nu exista un astfel de precedent şeful a fost de acord cu propunerea mea. Dar trebuia să vorbesc şi cu superiorul lui. După ce am discutat cu acesta, am fost plăcut surprins văzând că-mi aprobă cererea. Aşadar, în septembrie 1987, am început cariera de ministru cu timp integral, dedicând 90 de ore lunar în lucrarea din casă în casă şi în alte forme ale ministerului.

După un timp, am primit un telefon de la un membru al consiliului de administraţie al Universităţii Alabama A. & M. din Huntsville. Îmi oferea un post de profesor la catedra de fizică. I-am spus că acceptam cu condiţia să-mi pot folosi cea mai mare parte a timpului în lucrarea de predicare. L-am asigurat însă că activităţile legate de ministerul creştin nu-mi vor afecta munca de profesor. A fost de acord. Astăzi predau încă la această universitate şi continuu să slujesc şi cu timp integral. Între timp am învăţat şi limba spaniolă, iar, în prezent, împreună cu soţia mea, slujim într-o congregaţie de limbă spaniolă din Huntsville.

Ştiinţa şi credinţa

De-a lungul anilor în care am lucrat ca cercetător ştiinţific nu am întâlnit nici o  contradicţie între un fapt ştiinţific demonstrat şi o învăţătură biblică. Adesea, aşa-zisele contradicţii se nasc din ignoranţă, fie în materie de ştiinţă, fie în materie de Biblie. De pildă, unii oameni de ştiinţă, dar nu numai, cred în mod eronat că, potrivit Bibliei, plantele, animalele şi oamenii au apărut şi s-au dezvoltat în numai 24 de ore propriu-zise. O astfel de convingere ar fi în contradicţie cu faptele ştiinţifice. Biblia însă nu ne învaţă aşa ceva. Ea afirmă că „zilele“ de creare includ mii de ani. *

O altă confuzie se naşte din ideea greşită că credinţa în Dumnezeu e doar o chestiune de trăire. Dar credinţa în Dumnezeu şi în Biblie se bazează pe fapte care pot fi verificate. Potrivit definiţiei biblice, „credinţa este aşteptarea sigură a unor lucruri sperate, demonstrarea evidentă [sau dovada convingătoare] a unor realităţi, deşi nu se văd“ (Evrei 11:1). Da, credinţa se bazează pe dovezi. Sute de profeţii s-au împlinit în trecut şi continuă să se împlinească şi în zilele noastre. Aşadar, chiar dacă am aplica metoda ştiinţifică folosită de savanţi pentru a verifica o teorie ştiinţifică, tot putem avea încredere absolută în împlinirea profeţiilor biblice.

Una dintre aceste profeţii spune că în viitorul apropiat ne vom putea bucura cu toţii de un paradis pământesc. Efectele devastatoare ale bătrâneţii, bolii, morţii, războaielor şi nedreptăţii vor dispărea (Revelaţia 21:3, 4). Atunci vom avea timp să explorăm lucrările minunate ale creaţiei lui Iehova Dumnezeu şi să studiem în detaliu multiplele legi stabilite de el pentru buna funcţionare a acestui univers inspirator de teamă.

Îi sunt recunoscător lui Iehova Dumnezeu că m-a ajutat să găsesc cheia adevăratei fericiri: minunatele adevăruri din Cuvântul său, Biblia. Mă rog adesea ca şi alţii, inclusiv oamenii de ştiinţă, să găsească această cheie preţioasă.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 20]

Fusesem sigur că credinţa în Dumnezeu se bazează mai mult pe sentimente decât pe raţiune

[Text generic pe pagina 22]

Nu am întâlnit nici o contradicţie între un fapt ştiinţific demonstrat şi o învăţătură a Bibliei

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Îmi întreţin familia lucrând cu jumătate de normă ca profesor

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Observatorul Chandra pentru cercetări astronomice X, aparţinând NASA, lansat pe orbită; imagine în domeniul radiaţiilor X a unui sistem binar format dintr-o stea şi o gaură neagră

[Provenienţa fotografiilor]

Fotografie NASA

NASA/CfA/J. McClintock et al.

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Eu şi soţia mea slujind ca proclamatori cu timp integral