Lumea în obiectiv

Răni cu . . . fermoar

Închiderea rănilor cu un fermoar medicinal dă rezultate mai bune decât metoda convenţională, şi anume suturarea, semnalează ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung. „Bandajul chirurgical cu fermoar are o parte adezivă asemenea unui leucoplast obişnuit. Bandajul, cu cele două rânduri de dinţi, se lipeşte pe fiecare parte a rănii, după care se închide la fel ca fermoarul unui articol de îmbrăcăminte.“ În cadrul unui studiu condus de Clinica Universitară din Göttingen (Germania) s-au comparat două grupuri de pacienţi cărora li s-au îndepărtat chirurgical carcinoame de piele. La ambele grupuri, ţesutul de sub epidermă a fost cusut folosindu-se metoda obişnuită. Straturile de suprafaţă ale epidermei au fost însă închise la un grup cu fermoar medicinal, iar la celălalt prin metoda convenţională, suturarea. Cei cu tăieturile închise cu fermoar au avut cicatrice mai mici, iar dizgraţioasele cicatrice în formă de scară au rămas vizibile la mai puţini pacienţi.

 Furnici care produc erbicid

„Unele furnici cultivă ciuperci cu care se hrănesc, dar produc şi un erbicid pentru a scăpa de un parazit“, anunţă agenţia de ştiri Bloomberg. Furnicile din specia Atta colombica nu reuşesc să digere frunzele şi resturile organice pe care le aduc în muşuroi. Ele adună vegetaţia intrată în putrefacţie şi o depozitează în încăperi ce devin adevărate ciupercării. Însă cultura de ciuperci e atacată de un microparazit, care le reduce, ba chiar le poate distruge, rezerva de hrană. Ca să-şi apere ciupercile, furnicile lasă un tip de bacterie să crească pe corpul lor. „Când nedoritul [parazit] apare, furnicile se freacă de el, depunând astfel «erbicidul» pe parazit“, precizează ştirea.

Bisericile din Canada sunt în declin

„În Canada, laicizarea triumfă“, a declarat scriitorul canadian de origine franceză Yann Martel într-un interviu acordat săptămânalului Publishers Weekly. Mai mult, într-un articol din ziarul The New York Times se spunea că, în Montreal, „numărul celor ce merg la biserică a scăzut atât de mult, încât, în ultimii trei ani, cel puţin 18 biserici au trebuit să fie închise, abandonate sau transformate în imobile de locuinţe, una fiind transformată chiar într-o pizzerie“. Marguerite Van Die, profesoară de teologie la Universitatea Queen din Kingston (Ontario), a afirmat că trăim într-o „societate în care religia nu mai are nici o autoritate în plan cultural“.

Fulgerele din Venezuela — benefice pentru stratul de ozon

Chiar dacă 90% din stratul de ozon din jurul pământului se datorează radiaţiei ultraviolete provenite de la soare, restul de 10% e rezultatul furtunilor cu descărcări electrice. Furtunile de acest gen sunt foarte frecvente în mlaştinile Parcului Naţional Catatumbo, statul Zulia (Venezuela). Ziarul The Daily Journal din Caracas precizează că în această regiune a deltei fluviului Catatumbo se înregistrează „furtuni cu descărcări electrice cam 140–160 de zile“ pe an. Se crede că metanul, un produs secundar ce rezultă din descompunerea vegetaţiei şi a altor materii din lagunele şi mlaştinile deltei, în combinaţie cu norii joşi şi cu vremea rea declanşează apariţia fulgerelor. O altă caracteristică interesantă a fulgerelor din Catatumbo este că ele se produc atât de departe, încât nu se aude nici un tunet. E un „fenomen natural nemaiîntâlnit în lume“, se arată în site-ul Lost World Adventures.

Cele mai scumpe oraşe

Tokyo, Moscova şi Osaka sunt oraşele cu cel mai ridicat cost al vieţii din lume. La această concluzie s-a ajuns în urma unui studiu condus de Mercer Human Resource Consulting. Studiul, care a cuprins 144 de oraşe, a luat în considerare costurile comparative a peste 200 de produse şi servicii, incluzând locuinţă, îmbrăcăminte, transport, petrecerea timpului liber, mobilier şi articole de uz casnic. Jumătate dintre primele 20 de oraşe cu cel mai ridicat cost al vieţii sunt din Asia. Geneva, Londra şi Zürich se află printre cele mai scumpe oraşe din Europa, după Moscova. New York-ul e pe locul 10. Pe primele 100 de locuri nu figurează însă nici un oraş din Canada. Oraşul cu cel mai mic cost al vieţii, aflat ultimul pe listă, este Asunción din Paraguay.

Limbi care dispar

„Numărul limbilor «vii» vorbite în lume scade într-un ritm mult mai rapid decât numărul speciilor de animale de pe planeta noastră“, reiese dintr-un studiu menţionat de ziarul londonez The Independent. Lingviştii estimează că pe glob se vorbesc 6809 limbi, dintre care 90% sunt vorbite de mai puţin de 100 000 de persoane. Limbile vorbite de mai puţin de 50 de oameni sunt în număr de 357, în timp ce 46 de limbi sunt cunoscute de numai un singur vorbitor indigen. Colonizarea a dus la dispariţia a 52 de limbi dintre cele 176 vorbite de triburile nord-americane şi a altor 31 dintre cele 235 de limbi vorbite de aborigenii din Australia. Profesorul Bill Sutherland de la University of East Anglia (Marea Britanie) a afirmat că, dacă am compara fenomenul de dispariţie a limbilor cu cel de dispariţie a speciilor, am constata că un număr cu mult mai mare de limbi ar fi clasificate ca „grav ameninţate“, „ameninţate“ şi „vulnerabile“. El a mai spus: „Se ştie foarte bine că păsările şi mamiferele sunt ameninţate cu dispariţia, dar adevărul e că în cazul limbilor situaţia e mult mai gravă“.

Cauza banalei răceli

„Te-a prins frigul? O să te prindă şi răceala!“ Aşa spune o vorbă din popor. Totuşi, „de mai bine de un secol, oamenii de ştiinţă dedică foarte mult timp şi energie pentru a dezminţi această afirmaţie“, se spune în The New York Times. „Dar în pofida acestor eforturi, legătura dintre răceală şi vreme încă există şi continuă să fie obiectul unor cercetări şi mai numeroase.“ Din 1878, începând cu Louis Pasteur, s-au efectuat mii de experimente pentru a stabili ce legătură ar fi — în cazul în care există una — între răcirea corpului şi contractarea unei răceli. Dar cercetătorii n-au găsit încă o explicaţie clară. Dr. Jack Gwaltney jr., unul dintre cei mai renumiţi specialişti care au efectuat cercetări în acest domeniu, e de părere că, de fapt, umiditatea, şi nu temperatura scăzută, facilitează apariţia răcelilor. Concluzia e că „banala răceală este o afecţiune complexă — nicidecum o singură boală, ci mai multe de acelaşi gen, toate reapărând ciclic, în moduri încă neînţelese, ca reacţie la vremea de afară“, se spune în Times.

Probleme psihologice la locul de muncă

„Incapacitatea unui angajat de a-şi îndeplini sarcinile nu mai e pusă pe seama unor probleme fizice, ci a unora psihologice“, se arată în ziarul canadian Globe and Mail. Peste 180 de companii canadiene au participat la un sondaj privind modul în care companiile încearcă să rezolve această situaţie. Rezultatele au arătat că „79% dintre cei chestionaţi menţionaseră afecţiunile psihologice ca fiind principala cauză a incapacităţii pe termen scurt, în timp ce 73% declaraseră că aceste afecţiuni sunt cauza nr. 1 a incapacităţii pe termen lung“. Creşterea stresului, a anxietăţii şi a depresiei la locul de muncă a fost pusă şi pe seama unui personal mai în vârstă, căruia îi e tot mai greu să ţină pasul cu cerinţele de la serviciu, dar şi pe seama sarcinilor tot mai grele şi a tehnologiei moderne care îi ţine legaţi pe angajaţi de munca lor, astfel că „ziua de muncă nu se mai sfârşeşte“. Dr. Richard Earle, de la Institute of Stress din Toronto (Canada), consideră că angajatorii pot contribui la rezolvarea situaţiei „instruindu-i pe manageri să recunoască afecţiunile psihologice şi să găsească soluţii, precum şi punând la dispoziţia angajaţilor programe de asistenţă şi alte servicii“.