Frauda — o problemă mondială

WAYNE, un bărbat fermecător, blând la vorbă, părea exact genul de bărbat pe care-l căuta Karen. „Era aşa cum m-am rugat şi am sperat să fie“, a spus Karen. „Toţi cunoscuţii care ne vedeau împreună spuneau că eram făcuţi unul pentru altul. M-a lăsat să cred că era în stare să sărute până şi pământul pe care călcam.“

Dar exista o problemă. Wayne i-a zis lui Karen că lucra la Serviciile Australiene de Informaţii, fiind al treilea în conducerea instituţiei. Dorea să-şi dea demisia, însă cei de acolo nu-l lăsau. Ştia prea multe. L-ar fi ucis! Cei doi au pus la cale un plan. S-au gândit să se căsătorească şi, cu banii pe care îi aveau, să plece din Australia, urmând să se stabilească în Canada. Karen şi-a vândut locuinţa şi tot ce avea şi i-a dat banii lui Wayne.

S-au căsătorit aşa cum plănuiseră. Wayne a fugit din ţară, dar pe Karen a lăsat-o în Australia, cu mai puţin de 4 dolari americani în bancă. Ea a aflat în scurt timp că fusese victima unor minciuni ticluite special cu scopul de a o înşela. Asemenea unui actor, Wayne şi-a intrat foarte bine în rol — un rol ce i se potrivea de minune şi care avea menirea s-o încânte pe Karen. Mediul din care provenea, domeniile de interes, personalitatea şi „iubirea“ pentru ea, erau toate nişte născociri plăsmuite cu scopul de a-i câştiga încrederea — încredere ce a costat-o peste 200 000 de dolari americani. Un ofiţer de poliţie a declarat: „A fost pur şi simplu violată afectiv. E greu să ne imaginăm cât a suferit această tânără — fără a mai pune la socoteală suma de bani pierdută“.

„Eram răvăşită“, a spus Karen. „S-a dat drept un bărbat care, în realitate, nu exista.“

Karen nu e decât una dintre numeroasele victime ale fraudelor care se comit la nivel mondial. Nu se ştie exact câţi bani sunt sustraşi de la oameni, însă, potrivit estimărilor, ar fi vorba de sute de miliarde de dolari, iar cu fiecare an ce trece cifra creşte. În afară de pierderile financiare, victimele, asemenea lui Karen,  suferă enorm pe plan afectiv. Dar suferinţa cea mai mare le-o provoacă gândul că cineva — de cele mai multe ori cineva în care au avut încredere — a profitat de ele.

Cel mai bine e să previi

Frauda poate fi definită drept „plan sau înşelătorie premeditată cu scopul de a obţine bani prin afirmaţii false ori promisiuni deşarte“. Din nefericire, cele mai multe cazuri de fraudă nu ajung în instanţă deoarece, de obicei, e greu de dovedit că a avut loc o înşelătorie. În plus, mulţi escroci cunosc şi folosesc portiţe legale de scăpare; ei ştiu cum să-i înşele pe oameni, astfel încât acestora să le fie greu, ba chiar imposibil, să-i dea în judecată. Mai mult, pentru a intenta un proces împotriva unui escroc îţi trebuie mulţi bani, dar şi mult timp. În general, ajung să fie condamnaţi pentru infracţiunile comise numai cei care au furat milioane de dolari sau au făcut ceva şocant, atrăgând atenţia opiniei publice asupra lor. Şi chiar dacă un escroc e prins şi pedepsit, probabil că a cheltuit deja banii sustraşi ori i-a ascuns într-un loc sigur. Prin urmare, rareori se întâmplă ca victimele să primească vreo despăgubire.

Cu alte cuvinte, dacă eşti înşelat, nu prea mai ai ce face, nici nu prea ai la cine apela pentru ajutor. Mult mai bine e să eviţi să cazi pradă unei înşelătorii decât să încerci să găseşti o cale de a-ţi recupera banii după ce ai fost înşelat. Un bărbat înţelept a scris cu mult timp în urmă: „Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi“ (Proverbele 22:3). În următorul articol vom analiza câteva modalităţi prin care poţi evita să cazi victimă fraudei.