Camuflaj desăvârşit în lumea subacvatică

„MĂ AFLAM la mai puţin de un metru de el, când dragonul şi-a schimbat cât ai clipi comportamentul“, povesteşte David Hall în revista Ocean Realm. „S-a oprit din mâncat, mi-a întors spatele şi s-a făcut nevăzut între algele din apropiere, arătându-mi cât e de iscusit în arta camuflajului.“ Uluit, David Hall şi-a spus: „E un adevărat maestru“. Cu acea ocazie, Hall a avut privilegiul să asiste la unul dintre cele mai impresionante spectacole de camuflaj subacvatic, al cărui protagonist este dragonul-de-mare foliaceu.

Întrucât nu sunt prea rapizi, dragonii-de-mare recurg de cele mai multe ori la tehnici de camuflaj pentru a scăpa de prădătorii înfometaţi. Datorită aspectului zdrenţuros al corpului lor dat de numeroasele prelungiri galben-verzui asemănătoare unor frunze, dragonii-de-mare se contopesc cu vegetaţia subacvatică. Mai mult, când înoată, imită perfect legănarea ritmică a algelor purtate de curenţii marini.

Aceste tactici le permit să se apropie pe furiş de hrana lor preferată, crevetele. „Mediul îi maschează atât de bine, încât crevetele nici măcar nu îi consideră o ameninţare“, precizează un observator. În timp ce înoată încoace şi încolo, dragonul-de-mare mai înhaţă câte o crevetă. O aspiră iute cu botul lui ţuguiat, iar apoi o înghite întreagă. Incursiunile lui vânătoreşti sunt urmate de lungi sieste, uneori chiar de câte trei zile, în care dragonul se mulţumeşte să stea pe loc şi să înşface tot ce trece prin preajmă.

Dragonii-de-mare foliacei se găsesc numai în apele puţin adânci din zonele de coastă din sudul Australiei. Corpul lor contorsionat, cu prelungirile asemănătoare unor frunze zdrenţuite, seamănă cu cel al dragonilor întâlniţi în festivităţile chinezeşti, de la care îşi trag de fapt şi numele. Atingând o lungime de 43 cm, ei sunt membrii mai mari ai familiei de peşti din care fac parte şi căluţii-de-mare.

Când soseşte momentul aducerii pe lume a puilor, masculul şi femela îşi schimbă rolurile. Într-adevăr, masculul e cel care poartă sarcina şi dă naştere puilor! Înainte de sosirea primăverii, viitorului tată i se formează de-a lungul cozii o pungă de incubaţie bogat vascularizată, prevăzută cu aproximativ 120 de mici adâncituri în care vor fi fixate icrele. Apoi, femela transferă ouăle roz deschis în această pungă, punându-l pe fiecare la locul lui. După patru până la şase săptămâni, puii de dragon — care măsoară 20 mm, fiind o replică în miniatură a părinţilor lor — vor lua contact cu mediul subacvatic.

Da, aceste creaturi încântătoare dovedesc o dată în plus măiestria şi geniul creator ale lui Dumnezeu! — Psalmul 104:24, 25.

 [Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Mascul „însărcinat“; în medalion, imagine mărită a pungii de incubaţie

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Dragon-de-mare camuflat; în medalion, dragonul

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 25]

Toate fotografiile cu excepţia pungii de incubaţie: Michael Morris-Immersedimagery@scubadiving.com