Prăpastia dintre bogaţi şi săraci
Prăpastia dintre bogaţi şi săraci
INDIFERENT de termenul folosit pentru a le descrie, ţările dezvoltate pe plan economic şi puternic industrializate se mândresc cu condiţii de viaţă excelente, în vreme ce ţările slab industrializate au un nivel de trai mai scăzut. Parcă ar fi vorba de două lumi complet diferite.
Uneori, cele două lumi coexistă în sânul aceleiaşi ţări. Gândiţi-vă numai la ţările relativ prospere menţionate în articolul precedent. Acestea îşi au săracii şi bogaţii lor. În Statele Unite de exemplu, circa 30% din venitul naţional total intră în buzunarul a 10% dintre cele mai înstărite familii; în contrast cu acestea, 20% dintre cele mai sărace familii sunt nevoite să se descurce cu doar 5% din venitul naţional. Poate că şi în ţara voastră lucrurile stau la fel, mai cu seamă dacă clasa de mijloc este slab reprezentată. Cu toate acestea, chiar şi în ţările în care clasa de mijloc este bine reprezentată,
guvernele nu au reuşit să elimine complet inegalităţile de natură economică.Nici una din aceste lumi nu este ideală
Nici una din aceste două lumi nu poate susţine că întruchipează societatea ideală. Gândiţi-vă la neajunsurile evidente ale celor ce trăiesc în ţările sărace. Serviciile medicale, de exemplu, nu sunt adecvate. Dacă în cazul celor mai bogate nouă ţări menţionate în chenarul de pe această pagină proporţia variază între un medic la 242 de locuitori şi un medic la 539 de locuitori, în cazul celor mai sărace 18 ţări ale lumii, proporţia variază între un medic la 3 707 locuitori şi un medic la 49 118 locuitori. Prin urmare, speranţa de viaţă în ţările cele mai prospere este de peste 73 de ani, pe când, în mai bine de jumătate din ţările cele mai sărace ale lumii, speranţa de viaţă este cu mult sub 50 de ani.
În ţările sărace, posibilităţile de instruire sunt extrem de limitate, cei mai mulţi copii fiind condamnaţi la o viaţă în sărăcie. Această situaţie se reflectă în numărul celor care ştiu carte. Dacă în şapte dintre cele mai bogate nouă ţări ale lumii nivelul de alfabetizare este de 100% (în celelalte două ţări media fiind de 96%, respectiv 97%), în 18 dintre cele mai sărace ţări, nivelul este între 16% şi 81%, în zece dintre ele nivelul de alfabetizare fiind sub 50%.
Dar şi locuitorii ţărilor bogate au anumite dezavantaje. În vreme ce în ţările sărace oamenii suferă din cauza lipsei de alimente, în ţările unde este belşug de hrană, oamenii mor din cauza problemelor provocate de obezitate. Cartea Food Fight, de Kelly D. Brownell şi Katherine Battle Horgen, arată: „Consumul excesiv de mâncare şi băuturi a luat locul malnutriţiei, devenind principala problemă alimentară mondială“. Revista The Atlantic Monthly afirmă: „Aproximativ nouă milioane de americani suferă de «obezitate morbidă», ceea ce înseamnă că depăşesc cu peste 45 kg greutatea normală; problemele de sănătate legate de greutatea corporală cauzează anual moartea prematură a cel puţin 300 000 de oameni în această ţară“. Acelaşi articol sugerează că, „în curând, obezitatea ar putea afecta mai multe persoane decât foametea şi bolile infecţioase la un loc, devenind cea mai îngrijorătoare problemă de sănătate a omenirii“. *
E adevărat că locuitorii ţărilor mai bogate se bucură de un nivel de trai ridicat, însă ei pot ajunge să atribuie o importanţă mai mare bunurilor pe care le posedă decât relaţiilor interumane, punând accentul mai degrabă pe acumularea de lucruri materiale decât pe viaţa în sine. Ei tind să stabilească valoarea unui om în funcţie de slujba, salariul sau bunurile lui materiale, nu în funcţie de cunoştinţele, înţelepciunea, talentele sau calităţile sale.
Subliniind că o viaţă simplă aduce fericire, un articol din săptămânalul german Focus se intitula: „Cum ar fi să avem mai puţin?“ În articol se răspundea la întrebarea din titlu: „În pofida creşterii semnificative a nivelului de trai, occidentalii nu sunt mai fericiţi acum decât cu câteva decenii în urmă. . . . Omul a cărui inimă este ataşată de lucrurile materiale va fi, mai mult ca sigur, nefericit“.
Un echilibru perfect
Într-adevăr, faptele demonstrează că ambele lumi, cea a bogaţilor şi cea a săracilor, au şi aspecte pozitive şi aspecte negative. În vreme ce lumea săracilor poate fi extrem de simplă, lumea bogaţilor poate fi extrem de complexă. Ce bine ar fi dacă cele două lumi ar învăţa una de la alta! Dar este realist să sperăm că se va ajunge cândva la un echilibru perfect?
Probabil vă gândiţi că acest deziderat nu poate fi realizat prin puterea omului, istoria confirmând de altfel această idee. Dar situaţia nu este fără ieşire. Probabil aţi omis soluţia cea mai logică la această problemă. Despre ce este vorba?
[Notă de subsol]
[Text generic pe pagina 6]
„În curând, obezitatea ar putea afecta mai multe persoane decât foametea şi bolile infecţioase la un loc, devenind cea mai îngrijorătoare problemă de sănătate a omenirii.“ — The Atlantic Monthly
[Graficul de la pagina 5]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
Ţările sunt menţionate în ordine alfabetică
Cele mai bogate nouă ţări
Speranţa de viaţă la bărbaţi (în ani) Nivel de alfabetizare (%)
Belgia
75,1 100
Canada
76,4 96,6
Denemarca
74,9 100
Elveţia
77,7 100
Islanda
78,4 100
Japonia
78,4 100
Luxemburg
74,9 100
Norvegia
76,5 100
Statele Unite
74,4 95,5
Cele mai sărace optsprezece ţări
Speranţa de viaţă la bărbaţi (în ani) Nivel de alfabetizare (%)
Benin
50,4 37,5
Burkina Faso
43 23
Burundi
42,5 48,1
Ciad
47 53,6
Etiopia
47,3 38,7
Guineea-Bissau
45,1 36,8
Madagascar
53,8 80,2
Malawi
37,6 60,3
Mali
44,7 40,3
Mozambic
38,9 43,8
Niger
42,3 15,7
Nigeria
50,9 64,1
Rep. Congo
49 80,7
Rwanda
45,3 67
Sierra Leone
40,3 36,3
Tanzania
43,3 75,2
Yemen
59,2 46,4
Zambia
35,3 78
[Provenienţa informaţiilor]
Sursa: 2005 Britannica Book of the Year.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 4]
© Mark Henley/Panos Pictures