Credinţa unui copil
Credinţa unui copil
DUSTIN a început să asiste din când în când la studiul biblic pe care o Martoră a lui Iehova îl ţinea cu mama lui. Deşi avea numai 11 ani, gândea matur şi punea întrebări profunde. După puţin timp, a rugat-o pe sora care studia cu mama sa, o fostă misionară, să studieze şi cu el. Apoi, a început să le spună colegilor de şcoală ce învăţa.
De asemenea, Dustin a început să meargă la întrunirile de la Sala Regatului şi chiar să răspundă la întrebări când se cerea participarea auditoriului. Când el şi fraţii lui şi-au vizitat tatăl, acesta a insistat să meargă cu toţii la biserică. Dustin i-a spus că preferă să meargă la Sala Regatului, iar tatăl său nu s-a opus.
Într-o seară, după ce au asistat la întrunirea de la Sala Regatului, mama sa nu-l găsea nicăieri. Fără să-i spună, Dustin s-a dus la supraveghetorul Şcolii de Minister Teocratic şi l-a întrebat dacă se putea înscrie la şcoală. Mama sa a fost de acord. Dustin de-abia aştepta să ţină prima lui temă! Dar, curând, a început să-l doară foarte tare un şold şi a fost dus la diferiţi medici să-l consulte. În cele din urmă, a venit şi marea zi când Dustin trebuia să-şi ţină tema. Până atunci se deplasase în cârje. Deşi era evident că avea dureri mari, el a mers fără cârje până pe podium.
După puţin timp, i s-a pus diagnosticul: sarcomul Ewing, o formă rară de tumoră osoasă. Anul următor l-a petrecut aproape în
întregime în spitalul de copii din San Diego (California). Chimioterapia, radiaţiile şi, în cele din urmă, amputarea piciorului drept şi a osului pelvian nu i-au zdruncinat marea credinţă şi iubirea pentru Iehova. Când era prea slăbit ca să citească, mama lui, care rareori pleca de lângă el, îi citea cu voce tare.Chiar şi atunci când starea de sănătate i s-a înrăutăţit, Dustin nu s-a plâns. Se menţinea ocupat, mergând în scaunul cu rotile să-i încurajeze pe alţi pacienţi şi pe părinţii lor, inclusiv pe un pacient Martor. Personalul medical a observat că Dustin şi acel tânăr Martor erau diferiţi, că aveau o credinţă puternică ce îi susţinea.
Dustin şi-a exprimat dorinţa de a se boteza. În timp ce era întins pe sofa, prea slăbit ca să stea în capul oaselor, bătrânii creştini au analizat cu el întrebările pentru candidaţii la botez care vor să devină Martori ai lui Iehova. În 16 octombrie 2004, la vârsta de 12 ani şi jumătate, Dustin a fost botezat la un congres de circumscripţie.
Când cuvântarea de botez era gata să înceapă, Dustin a fost dus în scaunul cu rotile lângă ceilalţi candidaţi la botez. Când au fost rugaţi să se ridice, Dustin, îmbrăcat în cel mai bun costum al lui, s-a ridicat pe singurul său picior, sprijinindu-se cu mâna de scaun. A răspuns la întrebările de botez tare şi clar. Toţi membrii familiei sale erau în auditoriu, inclusiv mama vitregă şi tatăl său. Personalul medical şi părinţii celorlalţi copii bolnavi de cancer au fost şi ei prezenţi.
La o zi după botez, Dustin a fost dus din nou la spital. Cancerul îi afectase deja toate oasele. Simţindu-se tot mai slăbit şi bănuind că va muri, el a întrebat-o pe mama sa dacă aşa avea să se întâmple. „De ce întrebi? Ţi-e frică de moarte?“, l-a întrebat ea.
„Nu“, a răspuns el. „Doar am să închid ochii şi, când am să-i deschid la înviere, o să mi se pară că n-a trecut decât o secundă. Am să scap de dureri.“ Apoi i-a spus: „Îmi fac doar griji pentru voi“.
Luna următoare, Dustin a murit. La funeralii au luat parte medicii, asistentele, familiile celor ce lucrau în spital, profesorii, vecinii şi, bineînţeles, familia lui Dustin — atât cei care erau Martori, cât şi cei care nu erau Martori. Dustin îşi exprimase dorinţa ca toţi cei ce vor asista la funeralii să primească o bună mărturie despre convingerile sale. Instructorul Şcolii de Minister Teocratic, care-i repartizase singura temă pe care Dustin a ţinut-o vreodată, a pregătit o cuvântare frumoasă care a întărit credinţa celor din auditoriu. Încăperea era înţesată de oameni, mulţi stând chiar în picioare.
Două dintre versetele preferate ale lui Dustin, Matei 24:14 şi 2 Timotei 4:7, au fost tipărite pentru toţi cei din auditoriu. Credinţa şi integritatea sa de nezdruncinat i-au încurajat pe toţi cei care îl cunoşteau. De-abia aşteptăm să-l întâmpinăm la înviere! — Relatată de Martora care a studiat cu Dustin.
[Text generic pe pagina 27]
„M-am luptat lupta excelentă, am alergat cursa până la capăt, am respectat credinţa.“ — 2 Timotei 4:7.
[Legenda fotografiei de la pagina 26]
Sus: Dustin, când era sănătos
[Legenda fotografiei de la pagina 26]
Jos: Botezul lui Dustin, la 12 ani şi jumătate