Potrivit Bibliei

Îi puteţi ajuta pe morţi?

„Încă de la începuturi, Biserica . . . a înălţat rugăciuni [pentru morţi] . . . ca, astfel purificaţi, aceştia să-l poată vedea pe Dumnezeu în slavă cerească.“ — „Catehismul Bisericii Catolice“.

PREOCUPAREA pentru starea morţilor este caracteristică oamenilor de orice rasă. Poate că şi voi aţi simţit durerea şi golul pe care le produce moartea unei persoane dragi. De aceea, probabil că vă întrebaţi dacă morţii sunt conştienţi, dacă suferă ori sunt liniştiţi sau dacă aţi putea face ceva pentru ei.

Mulţi oameni religioşi cred că îi pot ajuta pe morţi. Hinduşii, de pildă, susţin că arzând trupul neînsufleţit al celui drag pe malurile Gangelui şi împrăştiind cenuşa în apele fluviului, pot asigura fericirea eternă a sufletului celui decedat. În Orient, budiştii ard reprezentări ale unor obiecte precum automobile, locuinţe, haine şi bani, în speranţa că cel decedat se va putea folosi de acestea în lumea de apoi. În Africa, peste mormânt se toarnă băuturi alcoolice, în ideea că această ofrandă îi va fi de folos mortului.

Potrivit doctrinei catolice, dacă un om moare fără să se fi căit de vreun „păcat de moarte“, pierde favoarea lui Dumnezeu. Această stare „este numită «iad»“. În plus, religia catolică susţine că cel ce se bucură de favoarea lui Dumnezeu poate năzui la dobândirea „fericirii supreme, absolute“ alături de Dumnezeu în cer, însă nu înainte de a fi complet purificat. Purificarea poate presupune petrecerea unui anumit timp în purgatoriu pentru a îndura „focul  purificator“ ca pedeapsă pentru greşelile ce pot fi iertate. Totuşi, în timp ce se află în purgatoriu, cel în cauză poate fi ajutat prin rugăciuni de mijlocire făcute de Biserică, precum şi prin liturghii ţinute în favoarea lui. Astfel de slujbe sunt de obicei plătite de prietenii şi rudele decedatului.

E cât se poate de firesc să faci tot ce-ţi stă în putinţă pentru a alina suferinţele celor dragi. Totuşi, dacă ar fi posibil ca ei să fie ajutaţi, nu credeţi că Dumnezeu ar fi explicat foarte clar cum ar trebui făcut acest lucru? Să vedem ce ne învaţă Biblia despre faptul de a-i ajuta pe morţi.

Starea morţilor

Toate practicile amintite mai înainte au la bază credinţa în nemurirea sufletului, potrivit căreia o parte din om continuă să trăiască după moartea trupului fizic. Dar învaţă Biblia acest lucru? Iată ce spune ea: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi invidia lor, de mult au şi pierit, şi ei niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor [Şeol, NW], în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ (Eclesiastul 9:5, 6, 10). Termenul Şeol este un cuvânt ebraic care se referă pur şi simplu la mormântul comun al omenirii.

Privitor la efectul morţii asupra stării de conştienţă a unei persoane, psalmistul a scris: „Suflarea lui trece, se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile“. — Psalmul 146:4.

Afirmaţiile Bibliei sunt demne de încredere şi logice. Ce părere aveţi: Le-ar cauza un părinte iubitor suferinţă copiilor săi din cauza tendinţelor păcătoase moştenite de aceştia (Geneza 8:21)? Bineînţeles că nu. Aşadar, de ce ar face Tatăl nostru ceresc ceva asemănător? Când unii israeliţi din antichitate au adoptat ritualul păgân al arderii copiilor în cinstea unor dumnezei falşi, Iehova a condamnat această practică detestabilă numind-o „lucru pe care Eu nu-l poruncisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte“. — Ieremia 7:31.

Păcatele omului atrag după ele moartea, nu chinul într-o viaţă de apoi. Potrivit Scripturilor, „plata păcatului este moartea“, şi „cine a murit este eliberat de păcat“. — Romani 5:12; 6:7, 23, Cornilescu, 1996.

Morţii nu suferă. Dimpotrivă, ei se află ca într-un somn adânc, fără a fi conştienţi de absolut nimic. Prin urmare, nu există umbră de îndoială că eforturile oamenilor de a-i ajuta pe morţi sunt în contradicţie cu învăţăturile Bibliei.

Ce speranţă există pentru morţi?

Aceasta nu înseamnă că morţii vor rămâne pentru totdeauna în stare de inconştienţă. Dimpotrivă, perspectivele lor sunt luminoase.

Înainte de a-l readuce la viaţă pe prietenul său drag Lazăr, Isus a spus că urma ‘să-l trezească din somn’ (Ioan 11:11). Cu altă ocazie, el a explicat că „toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, 29). Cei înviaţi vor fi fost iertaţi de păcatele comise în trecut şi nu vor trebui să sufere pentru ce au făcut înainte de a muri. Ei vor avea posibilitatea de a învăţa să se bucure de viaţă în condiţii perfecte. Ce perspectivă minunată!

Dacă vi se pare atrăgătoare această perspectivă, nu ezitaţi să verificaţi dacă promisiunile de mai sus sunt demne de încredere. Martorii lui Iehova vor fi încântaţi să vă ajute.

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ Sunt morţii conştienţi? — Psalmul 146:4; Eclesiastul 9:5, 6, 10.

▪ Ar permite Dumnezeu ca morţii să sufere într-un foc al iadului? — Ieremia 7:31.

▪ Există o speranţă pentru morţi? — Ioan 5:28, 29.