Potrivit Bibliei

Este iubirea un motiv întemeiat pentru a avea relaţii sexuale preconjugale?

ÎN CADRUL unui sondaj, circa 90% dintre adolescenţii intervievaţi au declarat că nu e greşit ca două persoane să aibă relaţii sexuale înainte de a se căsători, din moment ce se iubesc. Acest mod de gândire se oglindeşte în mass-media, care adesea chiar îl justifică. Programele TV şi filmele prezintă, de obicei, relaţiile sexuale ca pe un act firesc ce are loc între doi oameni care se iubesc.

Cei ce vor să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu nu caută îndrumarea lumii, deoarece ştiu că ea reflectă gândirea conducătorului ei, Diavolul (1 Ioan 5:19). Ei sunt totodată atenţi să nu se lase conduşi de sentimente, fiind conştienţi că „inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea“ (Ieremia 17:9). Cei ce sunt cu adevărat înţelepţi caută îndrumare la Creatorul lor şi în Cuvântul său inspirat. — Proverbele 3:5, 6; 2 Timotei 3:16.

Relaţiile sexuale: un dar de la Dumnezeu

„Orice dar bun şi orice cadou perfect este de sus, căci coboară de la Tatăl luminilor cereşti“, se spune în Iacov 1:17. Relaţiile sexuale între două persoane căsătorite reprezintă un cadou preţios de la Dumnezeu (Rut 1:9; 1 Corinteni 7:2, 7). Ele nu contribuie doar la procreare, ci şi la cultivarea unor relaţii fizice şi afective strânse între soţi. Mai mult, sunt o sursă de plăcere. „Bucură-te de soţia tinereţii tale“ şi „pieptul ei să te îmbete totdeauna“ a scris Solomon, un rege din vechime. — Proverbele 5:18, 19.

Nu încape îndoială că Iehova vrea să ne bucurăm de darurile sale. De aceea, ne-a dat cele mai bune legi şi principii după care să ne ghidăm în viaţă (Psalmul 19:7, 8). Iehova este „Cel care te învaţă ce-ţi este de folos, Cel care te călăuzeşte pe calea pe care trebuie să umbli“ (Isaia 48:17, NW). Oare ne-ar priva Tatăl nostru ceresc, întruchiparea iubirii, de ceva cu adevărat bun? — Psalmii 34:10; 37:4; 84:11; 1 Ioan 4:8.

Relaţiile sexuale preconjugale nu sunt o dovadă a iubirii

Când un bărbat şi o femeie se căsătoresc, ei devin „o singură carne“. Când două persoane necăsătorite întreţin relaţii sexuale, sau comit fornicaţie *, devin şi ele „un singur corp“, dar un corp necurat în ochii lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, aceste relaţii nu sunt o dovadă a iubirii. De ce? — Marcu 10:7–9; 1 Corinteni 6:9, 10, 16.

 A comite fornicaţie înseamnă a întreţine relaţii sexuale fără a-ţi asuma nicio obligaţie. Pe lângă faptul că subminează respectul de sine, fornicaţia poate duce la boli, la o sarcină nedorită şi la suferinţă pe plan afectiv. Însă, mai presus de toate, violează legile drepte ale lui Dumnezeu. Aşadar, cel ce comite fornicaţie nu are niciun pic de respect pentru bunăstarea şi fericirea prezentă şi viitoare a partenerului.

Creştinii care comit fornicaţie uzurpă drepturile fratelui sau surorii de credinţă cu care păcătuiesc (1 Tesaloniceni 4:3–6). De pildă, cei ce se declară slujitori ai lui Dumnezeu şi au relaţii sexuale cu altcineva decât cu partenerul lor conjugal întinează congregaţia creştină (Evrei 12:15, 16). Pe lângă aceasta, ei pătează reputaţia persoanei cu care au comis fornicaţie. Iar, dacă aceasta e necăsătorită, îi iau dreptul de a se căsători ca persoană virgină. Ei pătează reputaţia propriei familii şi a familiei persoanei cu care au comis fornicaţie. De fapt, încălcând legile şi principiile divine drepte, ei îl dispreţuiesc şi îl mâhnesc pe Dumnezeu (Psalmul 78:40, 41). Iehova însă îi ‘va pedepsi’ pe cei ce nu se căiesc de faptele lor rele (1 Tesaloniceni 4:6). Ne mai mirăm atunci de ce ne spune Biblia ‘să fugim de fornicaţie’? — 1 Corinteni 6:18.

Eşti îndrăgostit şi ţi-ai propus să te căsătoreşti? Dacă da, de ce nu aţi clădi în perioada de cunoaştere încrederea şi respectul reciproc? Gândeşte-te puţin: Cum poate o femeie să aibă încredere absolută într-un bărbat care nu ştie să se stăpânească? Şi, cum ar putea un bărbat să preţuiască şi să respecte o femeie care desconsideră legile lui Iehova pentru a-şi satisface dorinţele sexuale sau pentru a-i face pe plac unui bărbat?

Nu uita: Cei ce resping normele pline de iubire ale lui Dumnezeu vor secera ceea ce au semănat (Galateni 6:7). „Cel care practică fornicaţia păcătuieşte împotriva propriului corp“, spune Biblia (1 Corinteni 6:18; Proverbele 7:5–27). E adevărat că dacă două persoane care au comis imoralitate înainte de căsătorie se căiesc din toată inima, fac eforturi sincere să-şi restabilească relaţiile cu Dumnezeu şi învaţă să aibă mai multă încredere unul în altul, ar putea, în timp, să nu mai fie chinuiţi de remuşcări. Cu toate acestea, trecutul lasă cicatrice! Doi tineri, care acum sunt căsătoriţi, regretă amarnic că au comis fornicaţie. Soţul se întreabă uneori: ‘Oare neînţelegerile noastre nu se datorează cumva faptului că nu ne-am păstrat curaţi la începutul relaţiei noastre?’

Iubirea adevărată nu este egoistă

Deşi, adesea, include şi atracţia fizică, adevărata iubire „nu se comportă indecent [şi] nu îşi caută propriile interese“ (1 Corinteni 13:4, 5). Mai degrabă, caută binele şi fericirea de durată a celuilalt. O astfel de iubire îi îndeamnă pe bărbat şi pe femeie să se respecte şi să limiteze relaţiile sexuale numai la cadrul potrivit, cel indicat de Dumnezeu: căsătoria. — Evrei 13:4.

Sentimentele de încredere şi de siguranţă care stau la baza unei căsnicii fericite sunt deosebit de importante când vin pe lume copii, deoarece Dumnezeu vrea ca ei să crească într-un mediu iubitor, stabil, în care să se simtă în siguranţă (Efeseni 6:1–4). Numai în cadrul căsniciei doi oameni pot să-şi ia cu adevărat un angajament unul faţă de celălalt. Ei îşi promit în inimă, dar adesea şi verbal, să aibă grijă unul de celălalt şi să se susţină şi la bine şi la rău. — Romani 7:2, 3.

Relaţiile sexuale dintre soţ şi soţie întăresc legătura conjugală. Iar într-o căsnicie fericită relaţiile sexuale sunt mult mai plăcute. Astfel, cei doi nu pătează legătura conjugală, nu au mustrări de conştiinţă şi nu-l desconsideră pe Creator.

[Notă de subsol]

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ Ce spune Dumnezeu despre relaţiile sexuale preconjugale? — 1 Corinteni 6:9, 10.

▪ De ce fornicaţia aduce suferinţă? — 1 Corinteni 6:18.

▪ Cum pot două persoane care se iubesc să-şi arate cu adevărat iubire? — 1 Corinteni 13:4, 5.