Potrivit Bibliei

Este suficient să fim buni?

„ÎMI trăiesc viaţa cât mai bine cu putinţă şi mă străduiesc să fiu un om bun“, spune o tânără pe nume Allison. Asemenea acestei tinere, mulţi oameni sunt de părere că Dumnezeu nu aşteaptă mai mult de la noi.

Alţii cred cu tărie că nici dacă păcătuiesc grav, Dumnezeu nu se supără, atâta vreme cât viaţa lor este, în mare parte, curată. Ei cred că Dumnezeu tinde mai degrabă să ierte, decât să pedepsească.

Evident, fiecare poate da propria definiţie expresiei „a fi bun“. Dar ce spune Biblia în această privinţă? Ce trebuie să facem pentru a avea aprobarea lui Dumnezeu? Ce înseamnă „a fi bun“ din punctul lui Dumnezeu de vedere?

Să acceptăm îndrumarea Creatorului nostru

Deoarece este Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu are dreptul de a ne oferi îndrumare în plan moral (Revelaţia 4:11). În Biblie, Dumnezeu a lăsat, spre îndrumarea noastră, legi şi principii privitoare la conduită şi la închinare. El i-a spus poporului său: „Ascultaţi de glasul meu, faceţi potrivit cu tot ce vă poruncesc şi veţi fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul vostru“. — Ieremia 11:4.

Aşadar, „a fi bun“ din punctul lui Dumnezeu de vedere presupune a afla care sunt normele sale şi a face schimbările necesare în modul de viaţă. Gândiţi-vă că vreţi să vă împrieteniţi cu cineva. Fără îndoială că vreţi să ştiţi cum îi place persoanei respective să fie tratată, iar apoi vă veţi purta ca atare. Biblia arată că, asemenea patriarhului Avraam, noi putem deveni prieteni ai lui Iehova, persoane pe care El să le aprobe (Iacov 2:23). În plus, Dumnezeu are norme mult mai înalte decât noi, oamenii. Aşadar, nu ne putem aştepta ca el să se schimbe pentru a corespunde normelor noastre. — Isaia 55:8, 9.

Importanţa ascultării

Oare ne va dezaproba Dumnezeu dacă nu ascultăm de el în chestiuni de „mică“ însemnătate? Unii s-ar putea gândi că nu e important să dai ascultare unor porunci „minore“. Însă nicio lege dată de Dumnezeu nu poate fi catalogată drept lipsită de importanţă. Din Biblie, mai exact din 1 Ioan 5:3, înţelegem că toate legile lui Dumnezeu sunt importante: „Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale“. Când facem tot ce ne stă în putinţă ca să respectăm toate legile lui Dumnezeu, dovedim că îl iubim sincer. — Matei 22:37.

Iehova nu cere perfecţiune de la oameni. Dacă ne pare cu adevărat rău că am greşit şi ne străduim din răsputeri să nu repetăm greşelile făcute, el ne iartă bucuros (Psalmul 103:12–14; Faptele 3:19). Dar am putea oare ignora cu bună ştiinţă anumite legi, gândindu-ne că oricum ascultăm de Dumnezeu în celelalte aspecte? Un exemplu biblic arată că aşa ceva nu este cu putinţă.

Regele Saul al Israelului a ascultat doar de unele porunci ale lui Dumnezeu. Înainte de a lupta cu amaleciţii, primise porunca de a nu  cruţa niciun animal din turmele lor. Trebuia ‘să le omoare’ pe toate. Deşi Saul a respectat alte instrucţiuni, acesteia nu i-a dat ascultare, lăsând în viaţă „ce era mai bun din turmă, din cireadă“. De ce? Pentru că el şi poporul au dorit să păstreze pentru ei aceste animale. — 1 Samuel 15:2–9.

Când profetul Samuel l-a întrebat pe Saul de ce nu a ascultat de porunca lui Dumnezeu, Saul a protestat şi a pretins că a ascultat, enumerând lucrurile bune pe care el şi poporul le făcuseră, între care jertfele oferite lui Dumnezeu. Dar Samuel l-a întrebat: „Îi plac lui Iehova ofrandele arse şi jertfele la fel de mult ca ascultarea de glasul lui Iehova? Iată că ascultarea este mai bună decât jertfele şi luarea aminte, mai bună decât grăsimea berbecilor“ (1 Samuel 15:17–22). Aşadar, nu putem miza pe faptul că nerespectarea unor porunci divine poate fi compensată de unele sacrificii şi de alte lucrări bune.

Normele lui Dumnezeu, o dovadă de iubire

Fiind un Dumnezeu iubitor, Iehova nu ne lasă să ghicim cum ar trebui să ne purtăm ca să fim aprobaţi de el, ci ne oferă îndrumări morale clare în Biblie. El spune: „Iată calea! Umblaţi pe ea!“ (Isaia 30:21). Când urmăm îndrumările sale, nu cunoaştem dezamăgirea sau sentimentul de nesiguranţă de care am avea parte dacă am cerceta noianul de opinii omeneşti contradictorii pe plan moral. Putem fi siguri că îndrumarea ce vine de la Dumnezeu e întotdeauna spre binele nostru, deoarece ea ne „este de folos“. — Isaia 48:17, 18.

De ce este periculos să stabilim singuri ce înseamnă „a fi bun“? Noi, oamenii, ne naştem cu tendinţa de a fi egoişti. Chiar propria inimă ne poate înşela (Ieremia 17:9). Am putea minimaliza cu uşurinţă importanţa cerinţelor divine, catalogându-le drept greu de respectat sau restrictive.

De pildă, doi tineri necăsătoriţi pot decide să aibă relaţii sexuale, gândindu-se că, de vreme ce nu e prejudiciată o a treia persoană, decizia îi priveşte doar pe ei. Deşi, poate, îşi dau seama că nu se ridică la înălţimea normelor biblice, ei ar putea trage concluzia că, din moment ce nimeni nu suferă, Dumnezeu probabil că nu îi va dezaproba. Pofta cărnii îi poate orbi şi nu mai sunt în stare să-şi dea seama de gravitatea faptei lor şi de consecinţele ei. Biblia avertizează: „Există o cale ce i se pare dreaptă omului, dar la capătul ei sunt căile morţii“. — Proverbele 14:12.

Toate legile lui Iehova oglindesc iubirea sa pentru oameni şi dorinţa sa de a nu ne vedea suferind. Cei ce au încălcat legile lui Dumnezeu privind relaţiile sexuale sau alte legi privitoare la conduită nu au fost mai fericiţi şi nici nu s-au bucurat de mai mult succes în viaţă. Dimpotrivă, mulţi şi-au complicat viaţa. Dar dacă vom da ascultare legilor divine, vom căpăta forţa de a duce o viaţă curată şi de a nu ne face rău nici nouă, nici altora. — Psalmul 19:7–11.

Dacă doriţi din toată inima să fiţi oameni buni din punctul lui Dumnezeu de vedere, atunci faceţi tot ce vă stă în putinţă să-i urmaţi îndrumarea! Astfel, veţi simţi şi voi că „poruncile [lui Iehova] nu sunt grele“. — 1 Ioan 5:3.

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ De ce ar trebui să acceptăm îndrumarea Creatorului nostru? — Revelaţia 4:11.

▪ Trebuie să ascultăm de toate poruncile lui Dumnezeu? — 1 Ioan 5:3.

▪ De ce nu este înţelept să ne alegem singuri normele morale? — Proverbele 14:12; Ieremia 17:9.

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

V-aţi însuşit punctul lui Dumnezeu de vedere referitor la moralitate?