Puerto Rico şi comorile-i scăldate în soare
Puerto Rico şi comorile-i scăldate în soare
ERA 19 noiembrie 1493. O flotilă de corăbii spaniole comandată de Cristofor Columb acosta într-un golf al unei insule caraibiene, pe care el a numit-o San Juan Bautista (Sfântul Ioan Botezătorul). După un scurt răstimp în care şi-a refăcut proviziile, Columb a întins pânzele şi şi-a continuat cea de a doua expediţie.
Plajele aurii, mărginite de palmieri şi vegetaţia tropicală luxuriantă nu l-au prea ispitit pe explorator. Columb îşi pusese în gând să descopere insule mai mari, bogate în comori.
Ponce de León, un spaniol despre care se spune că l-ar fi însoţit pe Columb în acea expediţie, a plănuit să se întoarcă pe insulă, numită de băştinaşi Boriquén. Întrucât îi ajunsese la urechi că localnicii purtau podoabe de aur, şi-a închipuit că dealurile insulei ascundeau mult aur. Cincisprezece ani mai târziu, se întorcea să vadă dacă avea sau nu dreptate. În 1521, spaniolii îşi întemeiau principala colonie pe coasta de nord a insulei. Ponce de León a numit noul oraş Puerto Rico *, sau „port bogat“, cu gândul la bogăţiile ce aşteptau a fi descoperite.
Optimismul lui Ponce de León s-a dovedit neîntemeiat. În Puerto Rico nu s-a găsit prea mult aur, iar problemele politice s-au înmulţit. În cele din urmă, spaniolul a părăsit insula, îndreptându-se spre regiunea cunoscută astăzi sub numele de Florida (SUA).
Deşi insula nu era bogată în zăcăminte naturale, spaniolilor nu le-a trebuit mult să-şi dea seama că principalul port din Puerto Rico era în sine o adevărată comoară. În secolul al XVI-lea, ei au transformat capitala insulei într-un port sigur unde găseau ocrotire galioanele ce duceau lingourile de aur din Americi spre Spania. Nu după mult timp, San Juan ajunsese „cel mai puternic avanpost al Spaniei în America“.
Ziduri masive de 13 m înălţime şi de 6 m grosime, precum şi două fortăreţe uriaşe stau mărturie eforturilor colosale depuse de localnici pentru a-şi ocroti oraşul. San Juan este şi astăzi una dintre cele mai căutate destinaţii turistice caraibiene. În timp ce se plimbă pe lângă zidurile oraşului şi trec pragul bătrânelor clădiri, turiştii îşi pot imagina cum era viaţa în vremurile coloniale.
Vechiul San Juan
Împrejmuit de ziduri, vechiul San Juan se deosebeşte mult de moderna metropolă ce freamătă de viaţă, construită în jurul lui. Oraşul vechi aduce cu o navă ce pluteşte pe apele oceanului. Promontoriul îngust, sau „prora“, înaintează sfidător în apele Atlanticului. În acest loc strategic se înalţă El Morro, fortul spaniol care străjuia intrarea în port. Urmând linia ţărmului, două fortificaţii se profilează în spatele lui. Cam la doi kilometri spre est se află San Cristóbal, un alt fort impresionant care apăra „pupa“ în eventualitatea unui atac terestru. Între aceste două forturi se află vechiul San Juan, înscris în 1983 de UNESCO în Lista patrimoniului mondial.
Oraşul vechi a fost restaurat cu multă atenţie. Localnicii îşi zugrăvesc casele în culori pastelate, plăcute la privit, îşi împodobesc balcoanele din fier forjat cu flori multicolore şi îşi decorează curţile cu plante tropicale.
Pietrele gri-albăstrui cu care au fost pavate străzile înguste provin din minele de fier din Spania. Din zgură se făceau pietre de pavaj, folosite ca balast de navele spaniole care călătoreau spre Puerto Rico.Pe meterezele fortului San Cristóbal, tunurile spaniole încă veghează asupra portului. În locul galioanelor spaniole încărcate cu aur, în port acostează vase de croazieră uriaşe, pline de turişti. Firea prietenoasă a localnicilor şi atmosfera relaxantă sporesc popularitatea oraşului. Întrucât pietonii au rămas „stăpâni“ pe străzile vechiului oraş, şoferii aşteaptă răbdători în timp ce turiştii fac poze pentru albumul de vacanţă.
Patru ecosisteme care merită ocrotite
Deşi o treime din populaţia insulei trăieşte în San Juan şi în împrejurimile lui, Puerto Rico are şi alte atracţii pentru turişti. Chiar dacă e mică, insula este un adevărat paradis floristic şi faunistic datorită climei şi reliefului său variat. Prezentăm în continuare doar patru dintre ecosistemele ei unice pe care autorităţile se străduiesc să le ocrotească.
Parcul Naţional El Yunque este o rezervaţie naturală care ocroteşte
una dintre puţinele păduri tropicale rămase în Antile. Cascadele împodobesc versanţii munţilor, bromeliile portocalii înveselesc vegetaţia pădurii tropicale umede, iar ferigile uriaşe se iau la întrecere pentru spaţiu cu lianele şi palmierii. Deşi aflat în pericol de extincţie, papagalului de Puerto Rico îi prieşte acest habitat. Broscuţa coquí — o broască de copac care a devenit simbolul insulei — dă viaţă pădurii cu sunetele sale melodioase, ritmice.De departe, versanţii din El Yunque par a fi poleiţi cu argint, impresie creată de frunzele arborelui yagrumo. Această specie de arbori s-a înmulţit după ce, cu câţiva ani în urmă, uraganul Hugo a devastat regiunea. Înmulţirea lor este un semn bun. „Pădurea se poate reface după un dezastru natural fără prea mult ajutor“, a spus un biolog al parcului. „Adevăratul pericol îl constituie omul.“ Parcul adăposteşte 225 de specii de arbori, 100 de specii de ferigi şi 50 de specii de orhidee. Întrucât flora este foarte variată, rezervaţia a fost declarată de ONU rezervaţie a biosferei.
Rezervaţia Biosferei Guánica. Deşi se pare că doar 1% din pădurea tropicală musonică a lumii mai există în prezent, la doar câteva ore de mers cu maşina de El Yunque se află chiar o astfel de pădure — considerată de botanişti reprezentativă. În Guánica îşi duc traiul majoritatea păsărilor autohtone. Rezervaţia este habitatul şi a 750 de specii de plante, 7% dintre ele fiind ameninţate cu dispariţia. Flori de-o frumuseţe neobişnuită atrag păsări colibri şi o sumedenie de fluturi. Pădurea este mărginită de o fâşie de ţărm, neatins de om, unde ţestoasele verzi şi ţestoasele pieloase îşi depun ouăle.
Mangrove şi recife de corali. În rezervaţia Guánica, de-a lungul coastei există şi o pădure de mangrove. „Întrucât în rezervaţie nu se deversează reziduuri agricole sau industriale, mangrovele sunt sănătoase“, a afirmat unul dintre administratorii parcului. „Mangrovele constituie locul ideal de reproducere pentru peştii care populează recifele de corali.“ Mangrovele sănătoase permit existenţa unor locuri aparte precum golfurile fosforescente, dintre care unele se găsesc în Puerto Rico. Ele oferă un spectacol unic pentru turişti. (VeziRecifele de corali din larg nu au căzut pradă pescuitului intensiv. Mai multe insuliţe şi recife submerse au fost chiar declarate parcuri naţionale. Pentru scufundătorii ce se aventurează în aceste grădini subacvatice, întâlnirile cu lamantinii, ţestoasele şi peştii multicolori sunt experienţe unice.
Deşi pe Columb nu l-a impresionat, iar pe conchistadorii aflaţi în căutare de comori chiar i-a dezamăgit, Puerto Rico atrage azi turişti din toate colţurile lumii. Pentru ei, insula este o adevărată comoară de frumuseţi naturale.
[Notă de subsol]
^ par. 4 La scurt timp, numele insulei a ajuns să fie schimbat cu numele oraşului din cauza unei confuzii făcute de cartografi. De atunci, insula — şi nu capitala ei, San Juan — e cunoscută sub numele de Puerto Rico.
[Chenarul/Fotografia de la pagina 16]
UN OBSERVATOR UNIC
Observatorul Arecibo, aflat la circa 80 km vest de San Juan, merită şi el vizitat. Observatorul se mândreşte cu cel mai mare radiotelescop din lume, fiind dotat cu o antenă parabolică de 305 m în diametru. Datorită dimensiunilor sale, astronomii pot observa obiecte care nu pot fi detectate cu alte telescoape.
[Provenienţa fotografiei]
Prin amabilitatea Arecibo Observatory/David Parker/Science Photo Library
[Chenarul/Fotografia de la pagina 17]
ÎNOTÂND PRINTRE STELE
Insula Vieques, aflată nu departe de Puerto Rico, se mândreşte cu un golfuleţ numit Golful Fosforescent. El a primit acest nume deoarece adăposteşte, după cât se pare, cele mai multe organisme acvatice fosforescente din lume. Ori de câte ori aceste micuţe creaturi din familia dinoflagelatelor se simt ameninţate, emit o lumină verde-albăstruie, oferind unul dintre cele mai neobişnuite spectacole ale naturii.
Turiştii care vin noaptea în golf observă prima dată acest fenomen (luminiscenţa) când, speriaţi, peştii fug de bărcile lor. Peştii lasă în apele întunecate dâre luminoase asemenea unor stele căzătoare verzi. Când un turist înoată, orice mişcare îi poate fi văzută în întuneric. Ori de câte ori îşi scoate braţele din apă, picăturile ce cad par adevărate steluţe scânteietoare. „Parcă ai înota printre stele!“, a exclamat un turist.
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
El Morro
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
Oraşul vechi văzut din San Cristóbal
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
Vechiul San Juan
[Legenda fotografiei de la pagina 16]
Ferigă uriaşă din pădurea tropicală El Yunque
[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]
Ţărmul rezervaţiei Guánica
[Provenienţa fotografiei]
© Heeb Christian/age fotostock
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Papagali de Puerto Rico
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Recif de corali
[Provenienţa fotografiei de la pagina 14]
Passport Stock/age fotostock
[Provenienţa fotografiilor de la pagina 15]
Toate fotografiile: Passport Stock/age fotostock
[Provenienţa fotografiilor de la pagina 17]
Papagali: U.S. Geological Survey/Photo by James W. Wiley; recif: © Stuart Westmorland 2005; înotător: Steve Simonsen