Opera unui Proiectant?

Cochilia moluştelor

▪ Cochiliile par atât de fragile, dar se sparg atât greu! „Ca să sparg o cochilie mi-a trebuit un ciocan“, mărturiseşte inginerul Kenneth Vecchio, amintindu-şi de zilele copilăriei. Cele mai dure cochilii sunt cele ale moluştelor *.

Gândiţi-vă: Stratul interior al cochiliei, numit sidef, este alcătuit din solzişori microscopici, ce au doar câţiva nanometri (un nanometru este egal cu a miliarda parte dintr-un metru). „Complexitatea sidefului observată la scară nanometrică este de-a dreptul uluitoare şi pare să joace un rol-cheie în duritatea substanţei“, afirmă Christine Ortiz, conferenţiar la Catedra de Ştiinţă a Materialelor şi Inginerie, de la Institutul Tehnologic din Massachusetts (SUA).

Charles Petit, autor al unor lucrări ştiinţifice, spune că sideful este o structură „uluitor de ordonată“. El explică: „Dacă facem o secţiune transversală şi o examinăm la microscop, observăm că sideful este o structură asemănătoare unui zid, alcătuit din plăcuţe hexagonale de carbonat de calciu (o substanţă minerală, cristalină) aşezate în straturi ordonate. Liantul dintre ele este o substanţă flexibilă, bogată în proteine şi secretată de moluscă“.

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că, odată descoperite, secretele cochiliei moluştelor vor avea numeroase aplicaţii: sisteme de protecţie, caroserii pentru automobile şi aripi de avioane cu o duritate sporită, ca să nu amintim decât câteva. „În natură întâlnim la scară nanometrică principii de inginerie structurală ce stau la baza unor materiale cu proprietăţi mecanice superioare“, afirmă Ortiz. „Inginerii nu au reuşit încă să atingă asemenea performanţe.“

Ce credeţi? Oare cochilia moluştelor, de o duritate uluitoare, a apărut din întâmplare? Sau este opera unui Proiectant?

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Secţiune transversală a stratului interior al cochiliei unei moluşte (imagine mărită)

[Provenienţa fotografiei]

Detaliu: © Eye of Science/Photo Researchers, Inc.