Prejudecăţile şi discriminarea — Cauze

„Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.“ (Declaraţia universală a drepturilor omului, articolul 1)

ÎN CIUDA acestui ideal nobil, prejudecăţile şi discriminarea continuă să năpăstuiască omenirea. Această crudă realitate este o reflectare nu numai a timpurilor pe care le trăim, ci şi a naturii imperfecte a omului (Psalmul 51:5). Dar situaţia nu e chiar lipsită de speranţă. E-adevărat, nu putem elimina discriminarea din societatea umană; ceea ce putem face însă este să stârpim prejudecăţile ce sălăşluiesc în inima noastră.

În acest scop, ar fi înţelept să recunoaştem că oricine poate avea prejudecăţi. Cartea Understanding Prejudice and Discrimination afirmă: „Probabil cele mai importante concluzii pe care le putem desprinde în urma unor studii asupra prejudecăţilor ca fenomen sunt: 1) nicio fiinţă înzestrată cu capacitatea de a raţiona şi de a vorbi nu e imună la prejudecăţi, 2) este nevoie de eforturi voite şi conştiente pentru a elimina prejudecăţile şi, 3) cu o motivaţie corectă, prejudecăţile pot fi învinse“.

Educaţia a fost descrisă drept „cea mai puternică armă“ în lupta împotriva prejudecăţilor. O educaţie corespunzătoare poate scoate la iveală adevăratele cauze ale prejudecăţilor, ne poate ajuta să ne examinăm la rece modul de a gândi, dar şi să reacţionăm cu înţelepciune când noi înşine suntem ţinta prejudecăţilor.

Cauze

Prejudecăţile îi pot determina pe oameni să denatureze, să interpreteze greşit sau chiar să ignore unele realităţi care nu corespund ideilor lor preconcepute. Seminţele prejudecăţilor pot fi semănate în familie prin insuflarea unor valori aparent inocente, dar greşit direcţionate. Ele pot fi sădite şi de cei ce promovează cu bună ştiinţă opinii eronate despre alte rase sau culturi. Prejudecăţile pot fi alimentate şi de naţionalism sau de învăţături religioase false şi pot fi o consecinţă a mândriei nepotrivite. Vă invităm ca, în timp ce veţi citi următoarele idei şi principii desprinse din Biblie, să vă analizaţi propriul mod de a gândi şi să vedeţi dacă trebuie să faceţi unele schimbări.

 Asocierile. Omul este o fiinţă socială — fapt cât se poate de util. Pe bună dreptate spune Biblia că „cel ce se izolează caută plăcerea sa egoistă“, întorcând spatele înţelepciunii practice (Proverbele 18:1). Totuşi, trebuie să ne alegem cu înţelepciune prietenii, întrucât ei pot avea o influenţă semnificativă asupra noastră. Părinţii înţelepţi vor, prin urmare, să ştie cu cine se împrietenesc copiii lor. Studiile arată că, sub influenţa felului de-a fi, a limbajului şi a gesturilor celor din jur, până şi copiii de trei ani au preferinţe faţă de o anumită rasă. Bineînţeles, părinţii înşişi trebuie să facă tot posibilul ca să fie un exemplu pentru micuţii lor, conştienţi fiind că influenţa părintească este cel mai puternic factor în modelarea valorilor copiilor.

▪ Ce spune Biblia? „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.“ (Proverbele 22:6, Cornilescu, 1996) „Cine umblă cu înţelepţii devine înţelept, dar cine se întovărăşeşte cu cei fără minte o duce rău.“ (Proverbele 13:20) Dacă sunteţi părinţi, ar fi înţelept să vă întrebaţi: „Îmi ajut eu copiii să meargă pe calea corectă şi dreaptă în ochii lui Dumnezeu? Mă asociez eu cu persoane care au o influenţă sănătoasă asupra mea? Exercit eu o influenţă pozitivă asupra celor din jur?“ (Proverbele 2:1–9).

Naţionalismul. Potrivit Dicţionarului de neologisme, naţionalismul este „tendinţa de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni“. În cartea sa Conflict and Cooperation Among Nations, Ivo Duchacek, profesor de ştiinţe politice, a remarcat: „Naţionalismul împarte omenirea în grupuri reciproc intolerante. Drept urmare, omul gândeşte mai întâi de toate ca un american, rus, chinez, egiptean sau peruvian şi doar apoi ca o fiinţă umană — dacă mai gândeşte ca atare“. Un fost secretar-general ONU a scris: „Numeroasele probleme pe care le întâmpinăm astăzi se datorează unor puncte de vedere eronate — unele dintre ele fiind adoptate în mod absolut inconştient. Între acestea se numără naţionalismul extremist, a cărui lozincă este: «Indiferent că are sau nu dreptate, e totuşi ţara mea»“.

▪ Ce spune Biblia? „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea [întreaga omenire], încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică.“ (Ioan 3:16) „Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este primit de el.“ (Faptele 10:34, 35) Întrebaţi-vă: „De vreme ce iubirea lui Dumnezeu nu este părtinitoare — fiind manifestată faţă de oameni din toate naţiunile, inclusiv faţă de mine —, nu ar trebui oare să mă străduiesc să-l imit pe Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât mă declar închinător al său?“.

Rasismul. Rasismul este o teorie „care susţine inegalitatea biologică şi intelectuală a raselor umane“ (Dicţionarul explicativ al limbii române). Însă, potrivit lucrării The World Book Encyclopedia, cercetătorii „nu au descoperit dovezi ştiinţifice care să ateste superioritatea [unei anumite rase]“. Nedreptăţi crase precum negarea sistematică a egalităţii în drepturi se nasc din rasism şi demonstrează în chip dureros că această teorie are drept temelie idei false şi preconcepute.

 ▪ Ce spune Biblia? „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera.“ (Ioan 8:32) „[Dumnezeu] a făcut dintr-un singur om toate naţiunile oamenilor.“ (Faptele 17:26) „Dumnezeu nu vede aşa cum vede omul. Omul vede ce izbeşte ochiul, însă Iehova vede inima.“ (1 Samuel 16:7) Întrebaţi-vă: „Caut eu să-i privesc pe alţii aşa cum îi priveşte Dumnezeu? Încerc să aflu cum sunt în realitate alţi oameni, poate de altă rasă sau din altă cultură, cunoscându-i pe unii chiar personal?“. Când reuşim să-i cunoaştem mai bine pe alţii, ajungem să ne debarasăm de ideile preconcepute pe care le aveam despre ei.

Religia. Cartea The Nature of Prejudice afirmă: „Ura se naşte în mod inevitabil când oamenii se folosesc de propria religie pentru a justifica [obiective egoiste] sau interese etnice. Astfel îşi dau mâna religia şi prejudecăţile“. Este uluitor „cât de repede par să renunţe [mulţi oameni religioşi] la pioşenie în favoarea prejudecăţilor“ — lucru demonstrat cu prisosinţă de existenţa bisericilor care primesc ca enoriaşi doar oameni dintr-o anumită rasă, de ura şi violenţa dintre diferite grupări religioase şi de actele teroriste instigate de religie.

▪ Ce spune Biblia? „Înţelepciunea de sus [de la Dumnezeu] este . . . paşnică, rezonabilă, . . . nepărtinitoare.“ (Iacov 3:17) „Închinătorii adevăraţi i se vor închina Tatălui cu spirit şi cu adevăr [în materie de religie].“ (Ioan 4:23) „Să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei care vă persecută.“ (Matei 5:44) Întrebaţi-vă: „Promovează religia mea o iubire autentică faţă de toţi oamenii, inclusiv faţă de duşmanii mei? Sunt uşile bisericii mele deschise oamenilor de tot felul, indiferent de naţionalitate, culoarea pielii, sex, venit sau poziţie socială?“.

Mândria. Când degenerează în respect de sine exagerat sau înfumurare, mândria poate sădi prejudecăţi în inima omului. De pildă, mândria te poate face să nutreşti sentimente de superioritate sau chiar de dispreţ faţă de oamenii mai puţin instruiţi ori faţă de cei săraci sau te poate face să pleci urechea la propaganda care preamăreşte naţiunea ori etnia ta. Propagandişti abili, precum dictatorul nazist Adolf Hitler, au aprins cu bună ştiinţă în inimi mândria naţională şi rasială pentru a-şi asigura sprijinul maselor şi pentru a-i ponegri pe cei diferiţi sau indezirabili în ochii lor.

▪ Ce spune Biblia? „Iehova îi detestă pe toţi cei cu inima mândră.“ (Proverbele 16:5) „[Nu faceţi] nimic din spirit de ceartă sau din înfumurare, ci, cu umilinţă, [consideraţi] că ceilalţi vă sunt superiori.“ (Filipeni 2:3) Întrebaţi-vă: „Mă bucur în sinea mea când aud comentarii apreciative referitoare la propria rasă sau etnie ori remarci înjositoare la adresa altora? Sunt invidios pe cei înzestraţi cu talente pe care eu nu le am ori mă bucur din inimă pentru ei?“.

Nu întâmplător Biblia ne avertizează: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice trebuie păzit, căci din ea ies izvoarele vieţii“ (Proverbele 4:23). Să nu uităm că inima este foarte preţioasă. Să nu permitem, aşadar, niciunui lucru să o corupă! Mai degrabă, să o umplem cu înţelepciunea care vine de la Dumnezeu. Numai şi numai atunci „capacitatea de gândire va veghea asupra ta şi discernământul te va ocroti, ca să te scape de calea rea, de omul care vorbeşte lucruri stricate“ (Proverbele 2:10–12).

Dar ce puteţi face dacă sunteţi ţinta prejudecăţilor sau a discriminării? Următorul articol vă va oferi sugestii utile în acest sens.

[Text generic pe pagina 6]

Când reuşim să-i cunoaştem mai bine pe alţii, ajungem să ne debarasăm de ideile preconcepute pe care le aveam despre ei