Tinerii se întreabă

De ce ne certăm mereu?

În scena descrisă mai jos, Rachel face trei lucruri care declanşează cearta. Reuşeşti să le identifici? Scrie răspunsurile în spaţiile libere, apoi confruntă-le cu cele din chenarul „Răspunsuri“ de la sfârşitul articolului.

E miercuri seara. Rachel, de 17 ani, tocmai şi-a terminat treburile prin casă şi vrea, în sfârşit, să se relaxeze. Dă drumul la televizor şi se cufundă în fotoliul ei preferat.

Chiar atunci apare mama în uşă şi nu e în cele mai bune toane. „De ce-ţi pierzi timpul la televizor? N-ar trebui să o ajuţi pe sora ta la teme? Niciodată nu faci ce ţi se spune!“

„Iar se ia de mine!“, bombăne Rachel, destul de tare însă ca să fie auzită.

Mama se apleacă spre ea şi o întreabă: „Ce-ai spus, domnişoară?!“.

„Nimic, mamă“, oftează Rachel, dându-şi ochii peste cap.

Acum mama chiar se enervează. „Mie să nu-mi vorbeşti pe tonul ăsta!“, spune ea.

„Dar tonul tău cum e?“, ripostează Rachel.

S-a terminat cu relaxarea . . . Tocmai a început o nouă ceartă.

1. ․․․․․

2. ․․․․․

3. ․․․․․

ÎŢI sună cunoscut dialogul de mai sus? Te cerţi des cu părinţii? Dacă da, analizează pentru o clipă situaţia. Ce lucruri constituie cel mai adesea subiectul certurilor voastre? Bifează în dreptul răspunsurilor alăturate sau completează spaţiul liber de la „Altele“.

◯ Atitudine

◯ Treburi gospodăreşti

◯ Îmbrăcăminte

◯ Ora la care trebuie să mă întorc acasă

◯ Distracţii

◯ Prieteni

◯ Sexul opus

◯ Altele ․․․․․

 Indiferent de subiect, certurile vă dărâmă — şi pe tine, şi pe părinţii tăi. Ce-i drept, ai putea să taci, ba chiar să te prefaci că eşti de acord cu tot ce spun ei. Dar vrea Dumnezeu să faci asta? Nu. E adevărat, Biblia spune: „Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta“ (Efeseni 6:2, 3). Însă tot Biblia ne încurajează să ne dezvoltăm ‘capacitatea de gândire’ şi să ne folosim „puterea raţiunii“ (Proverbele 1:1–4; Romani 12:1). Când faci acest lucru, vei avea în mod inevitabil convingeri ferme, dintre care unele nu vor coincide cu cele ale părinţilor. Cu toate acestea, în familiile care aplică principiile biblice, părinţii şi copiii reuşesc să comunice cu calm, chiar şi atunci când nu văd la fel lucrurile (Coloseni 3:13).

Dar cum ţi-ai putea exprima gândurile fără să transformi o conversaţie obişnuită într-o ceartă aprinsă? E uşor să zici: „E treaba părinţilor. La urma urmei, ei sunt cei care mă tot cicălesc!“. Gândeşte-te însă: Cât control deţii asupra altora, fie ei chiar părinţii tăi? În realitate, singura persoană pe care o poţi schimba eşti tu. Şi fii sigur că, dacă îţi faci partea pentru a reduce tensiunile dintre voi, părinţii vor fi mai dispuşi să-şi păstreze calmul şi să te asculte când ai ceva de spus.

Să vedem deci ce poţi face tu pentru a pune capăt unei certe. Dacă aplici următoarele sugestii, probabil îi vei uimi pe părinţi, dar şi pe tine, cu noile tale capacităţi de comunicare.

(Recomandare: Bifează în dreptul sugestiilor pe care ar trebui să le aplici.)

◯ Gândeşte înainte de a răspunde. Biblia spune: ‘Cel drept se gândeşte ce să răspundă’ (Proverbele 15:28). Când te simţi criticat, nu spune primul lucru care îţi vine în minte. Să presupunem că mama îţi zice: „De ce n-ai spălat vasele? Niciodată nu faci ce ţi se spune!“. Nu te grăbi să răspunzi: „De ce mă tot cicăleşti?“. Foloseşte-ţi capacitatea de gândire. Încearcă să vezi dincolo de cuvintele mamei tale. De obicei, afirmaţiile care conţin cuvintele „întotdeauna“ şi „niciodată“ nu trebuie înţeles literal. În spatele lor stau, de fapt, unele sentimente. Care ar putea fi ele?

Poate că mama ta se simte frustrată, întrucât pe umerii ei apasă povara prea multor treburi gospodăreşti. S-ar putea ca ea să aştepte doar să o asiguri de sprijinul tău. Sau, fii sincer, nu cumva ţi-ai făcut obiceiul de a te sustrage de la treburile casei? Oricare ar fi situaţia, dacă vei spune „De ce mă tot cicăleşti?“, nu vei rezolva nimic, ci mai degrabă  vei înrăutăţi lucrurile. De ce nu încerci s-o linişteşti pe mama ta? De pildă, i-ai putea spune: „Îmi dau seama că eşti supărată. Uite, chiar acum mă duc să spăl vasele“. Fii atent însă să nu-i vorbeşti pe un ton sarcastic. Dacă răspunzi cu empatie, probabil că vei detensiona atmosfera.

Scrie mai jos o afirmaţie cu care mama ta sau tatăl tău te-ar putea face să-ţi pierzi cumpătul.

․․․․․

Acum gândeşte-te la un răspuns plin de empatie pe care l-ai putea da ţinând cont de sentimentele din spatele afirmaţiei.

․․․․․

◯ Vorbeşte cu respect. Michelle a învăţat din proprie experienţă cât de important este modul în care îi vorbeşte mamei. „Indiferent de problema în discuţie, ceea ce o deranjează pe mama este tonul meu“, spune ea. Dacă aşa stau lucrurile şi în cazul tău, străduieşte-te să nu ridici glasul, să nu vorbeşti precipitat şi să nu-ţi dai ochii peste cap ori să arăţi în alt fel că discuţia te enervează (Proverbele 30:17). Dacă simţi că îţi ieşi din fire, spune o scurtă rugăciune în gând (Neemia 2:4). Bineînţeles, nu o să-l rogi pe Dumnezeu să te scape de cicăleala părinţilor, ci să te ajute să te stăpâneşti, ca să nu torni gaz pe foc (Iacov 1:26).

Scrie mai jos ce cuvinte sau acţiuni ar fi bine să eviţi.

Expresii (ceea ce spui):

․․․․․

Limbaj nonverbal (mimica şi limbajul trupului):

․․․․․

◯ Ascultă. Biblia afirmă: „Cine vorbeşte mult nu se poate să nu greşească“ (Proverbele 10:19, Cornilescu 1996). Permite-i părintelui tău să vorbească şi ascultă-l cu toată atenţia. Opreşte muzica, pune deoparte cartea sau revista şi uită-te la el. Nu-l întrerupe pentru a-ţi justifica acţiunile. Pur şi simplu ascultă-l. După ce va termina ce are de spus, vei avea tot timpul să-i pui întrebări ori să-i explici cum vezi tu lucrurile. În schimb, dacă ţii morţiş să-ţi spui părerea în acel moment, ai putea să înrăutăţeşti situaţia. Chiar dacă ai avea şi altele de spus, poate că acesta este „un timp pentru a tăcea“ (Eclesiastul 3:7).

◯ Fii gata să-ţi ceri iertare. Întotdeauna este bine să spui „Îmi pare rău“ când ai făcut ceva ce a generat o ceartă (Romani 14:19). Ai putea să spui că-ţi pare rău chiar şi pentru că s-a ajuns la o ceartă. Dacă ţi-e greu să-i  spui direct părintelui, încearcă să-ţi aşterni sentimentele pe hârtie. Deşi ai putea crede că acest lucru este suficient, străduieşte-te să faci mai mult: să corectezi purtarea care a declanşat conflictul (Matei 5:41). De pildă, dacă cearta s-a iscat pentru că ai neglijat să te ocupi de o sarcină în gospodărie, fă-le o surpriză părinţilor şi îndeplineşte-o din proprie iniţiativă. Chiar dacă e ceva ce nu-ţi place, nu e oare mai bine să te achiţi de ea decât să suporţi consecinţele când părinţii vor vedea că o neglijezi în continuare? (Matei 21:28–31)

În concluzie, dacă depui eforturi să aplanezi sau să previi conflictele, viaţa ta va fi mai uşoară. De fapt, în Biblie se spune: „Omul cu bunătate iubitoare aduce răsplată sufletului său“ (Proverbele 11:17). Prin urmare, gândeşte-te la foloasele pe care le vei putea trage dacă îţi faci partea ca să reduci tensiunile dintre tine şi părinţii tăi.

Şi în familiile reuşite există conflicte, însă membrii lor ştiu să le rezolve cu calm. Pune în practică sugestiile din acest articol şi vei vedea că poţi discuta cu părinţii — fără să vă certaţi — chiar şi cele mai dificile subiecte!

MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI

● De ce pentru unii tineri este bine să fii certăreţ?

● De ce pentru Iehova este ‘o nebunie’ să fii certăreţ? (Proverbele 20:3)

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 27]

CE SPUN ALŢI TINERI

„Am ajuns să înţeleg că, deşi am un loc de muncă şi mă întreţin singur, atâta vreme cât locuiesc cu mama, trebuie să ascult de ea. Doar se îngrijeşte de mine de atâţia ani! Aşa că atunci când mă mai verifică — de pildă, la ce oră mă întorc acasă — înţeleg pe deplin.“

„Când eu şi părinţii nu suntem de acord cu privire la o anumită chestiune, ne rugăm, facem cercetări şi apoi discutăm. Astfel ajungem întotdeauna la o înţelegere. Când ne bizuim pe Iehova, reuşim să rezolvăm orice problemă.“

[Legenda fotografiilor]

Daniel

Cameron

[Chenarul de la pagina 29]

RĂSPUNSURI

1. Fiind sarcastică („Iar se ia de mine!“), Rachel nu a făcut decât să o irite şi mai mult pe mama sa.

2. Prin mimica sa (şi-a dat ochii peste cap), ea a înrăutăţit lucrurile.

3. Întorcându-i vorba mamei („Dar tonul tău cum e?“), Rachel a declanşat cearta.

[Chenarul de la pagina 29]

PENTRU PĂRINŢI

Recitiţi dialogul imaginar de la începutul articolului. Unde credeţi că a greşit mama lui Rachel? Cum aţi putea evita certurile cu copilul vostru adolescent? Iată câteva sugestii.

Nu faceţi afirmaţii cu caracter general de tipul „Întotdeauna . . .“ sau „Niciodată . . .“. Astfel de afirmaţii generează o reacţie de apărare. În realitate, ele nu sunt decât nişte exagerări, iar copilul vostru ştie asta. El ştie şi că ele dezvăluie mai degrabă supărarea voastră decât lipsa lui de responsabilitate.

În loc să faceţi afirmaţii acuzatoare, care încep cu pronumele „tu“, străduiţi-vă să-i arătaţi copilului cum vă afectează comportamentul lui. Spuneţi ceva de genul: „Când tu . . . , mă simt . . .“. Poate că nu vă vine să credeţi, dar sentimentele voastre chiar sunt importante pentru copil. Dacă îi dezvăluiţi ce simţiţi, el va fi probabil mai dispus să colaboreze.

Oricât de greu v-ar fi, vorbiţi cu el doar după ce v-aţi calmat (Proverbele 10:19). Dacă motivul certei este o sarcină din gospodărie, discutaţi problema cu copilul. Aşterneţi în scris ce anume aşteptaţi de la el şi, dacă e necesar, menţionaţi clar care vor fi consecinţele în cazul în care nu se achită de acele sarcini. Ascultaţi-l cu răbdare, chiar dacă consideraţi că nu are dreptate. Majoritatea adolescenţilor reacţionează mai bine când sunt ascultaţi decât când li se ţine o predică.

Nu vă grăbiţi să trageţi concluzia că spiritul de răzvrătire al lumii a pus stăpânire pe copilul vostru. Ceea ce vedeţi la el nu este decât o etapă firească a procesului de dezvoltare. Poate că el vă contrazice doar ca să vă demonstreze că a crescut. Rezistaţi impulsului de a vă lansa într-o dispută. Nu uitaţi: Copilul va învăţa multe văzând cum reacţionaţi când sunteţi provocaţi. Fiind îndelung răbdători, îi veţi da un exemplu demn de urmat (Galateni 5:22, 23).

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

Când te cerţi cu părinţii este ca şi cum ai alerga pe loc — vei consuma multă energie fără să ajungi nicăieri