Hepatita B — o boală insidioasă

„Aveam 27 de ani, eram proaspăt căsătorit şi păream sănătos. Aveam un loc de muncă stresant şi totodată multe responsabilităţi în congregaţia locală a Martorilor lui Iehova. Nici nu mă gândeam însă că hepatita B îmi atacase ficatul.“ (Dukk Yun)

FICATUL este un organ care filtrează toxinele din sânge şi îndeplineşte 500 de alte funcţii importante, dacă nu chiar mai multe. Iată de ce hepatita, o afecţiune inflamatorie a ficatului, poate distruge sănătatea cuiva. Boala poate apărea în urma consumului excesiv de alcool sau a expunerii la substanţe toxice. Cel mai adesea însă, virusurile sunt cauza. Oamenii de ştiinţă au identificat cinci virusuri care provoacă hepatită şi consideră că există cel puţin alte trei. (Vezi  chenarul de mai jos.)

Virusul hepatitei B (VHB), unul dintre cele cinci virusuri, ucide anual peste 600 000 de oameni,  aproape la fel de mulţi ca malaria. Peste două miliarde de oameni, aproape o treime din populaţia lumii, au contractat la un moment dat VHB, dar majoritatea s-au însănătoşit în câteva luni. Totuşi, în cazul a 350 de milioane, boala s-a cronicizat. Pentru tot restul vieţii, aceste persoane, indiferent că prezintă sau nu simptome, le pot transmite şi altora virusul. *

Acordată în fază incipientă, îngrijirea medicală adecvată preîntâmpină în cazul unor bolnavi cronici daunele iremediabile la nivelul ficatului. Majoritatea bolnavilor însă nu ştiu că sunt purtători ai virusului, asta deoarece VHB se depistează doar printr-un anumit test de sânge, iar testele hepatice obişnuite s-ar putea să nu iasă din valorile normale. În astfel de situaţii, VHB este un ucigaş tăcut, care atacă fără cel mai mic avertisment. Simptomele evidente ar putea apărea numai după mulţi ani de la infectare. Până atunci, e posibil ca ciroza sau cancerul hepatic să se fi instalat deja. Aceste boli curmă viaţa a 25% din purtătorii VHB.

„Cum am luat virusul?“

„Primele simptome şi-au făcut apariţia când aveam 30 de ani“, mărturiseşte Dukk Yun. „Am început să am diaree şi de aceea am mers la un specialist în medicină convenţională, care a tratat doar simptomele. Am mers apoi şi la un specialist în medicină tradiţională, care mi-a dat medicamente pentru stomac şi intestine. Niciunul însă nu s-a gândit să verifice dacă aveam hepatită. Întrucât diareea a persistat, m-am întors la primul doctor. * Când m-a palpat în partea dreaptă a abdomenului, am simţit durere. Ulterior, testul de sânge i-a confirmat bănuiala: aveam virusul hepatitei B. Eram de-a dreptul şocat! Nu primisem niciodată sânge şi nici nu dusesem o viaţă imorală.“

După ce Dukk Yun a aflat că avea hepatită B, soţia, părinţii şi fraţii lui şi-au făcut şi ei testul. Toţi aveau anticorpi anti-HB. Totuşi, în cazul lor, sistemul imunitar eliminase virusul din organism. Luase Dukk Yun virusul de la unul dintre ei? Îl contractaseră toţi din aceeaşi sursă? Nu se  ştie. De fapt, în aproximativ 35% dintre cazuri, sursa infectării rămâne necunoscută. Se ştie, în schimb, că hepatita B nu este ereditară şi că nu se transmite printr-un simplu contact cu o persoană infectată şi nici prin consumarea împreună cu ea a aceloraşi alimente. În realitate, VHB se transmite când sânge ori secreţii contaminate — lichid seminal, secreţii vaginale sau salivă — pătrund în fluxul sanguin al altei persoane printr-o leziune la nivelul pielii ori al mucoaselor.

Transfuziile cu sânge contaminat continuă şi ele să infecteze multe persoane, mai cu seamă în ţările în care se fac prea puţine teste de depistare a virusului. VHB este de 100 de ori mai contagios decât HIV, virusul care provoacă SIDA. Chiar şi o cantitate infimă de sânge infectat, cum ar fi cel de pe o lamă de ras, poate transmite VHB. Iar o pată de sânge uscat rămâne contagioasă mai bine de o săptămână. *

Necesitatea informării

„Când cei din compania la care lucram au aflat că aveam hepatita B, am fost mutat într-un birou mic, departe de majoritatea colegilor“, îşi aminteşte Dukk Yun. Un astfel de tratament nu este nicidecum neobişnuit, rezultând adesea dintr-o înţelegere greşită a modului în care se răspândeşte virusul. Chiar şi oamenii bine informaţi pot confunda hepatita B cu hepatita A. Deşi foarte contagios, virusul acesteia din urmă este mai puţin periculos. Mai mult, întrucât VHB se transmite şi pe cale sexuală, până şi bolnavii cu o înaltă conduită morală sunt priviţi uneori cu suspiciune.

Dezinformarea şi suspiciunile pot crea probleme grave. În multe zone, oamenii îi marginalizează fără temei pe purtătorii VHB, tineri şi vârstnici deopotrivă. Părinţii nu le permit copiilor lor să se joace cu ei, unele şcoli nu-i primesc, iar unele companii nu-i angajează. La rândul ei, teama de discriminare îi împiedică pe mulţi să-şi facă testul de depistare VHB sau să le spună altora că au această boală. Unii ajung până acolo încât îşi periclitează propria sănătate şi pe cea a membrilor familiei mai degrabă decât să dezvăluie adevărul. Astfel, cercul vicios şi totodată letal al hepatitei B rămâne neîntrerupt generaţie după generaţie.

Odihna — un factor esenţial

„Deşi medicul mi-a recomandat repaus total, după numai două luni m-am întors la muncă“, relatează Dukk Yun. „Analizele de sânge şi tomografiile nu indicau că aş fi avut ciroză. Prin urmare, credeam că sunt bine.“ Trei ani mai târziu, compania l-a transferat pe Dukk Yun într-un oraş mare. Aici viaţa lui a devenit mult mai stresantă. Având facturi de plătit şi o familie de întreţinut, el a continuat să muncească.

În câteva luni, încărcătura virală (cantitatea de virus din sânge) i-a crescut enorm, iar Dukk Yun a început să se simtă extenuat. „Am fost nevoit să  renunţ la locul de muncă“, spune el. „Acum îmi pare rău că am muncit atât de mult. Dacă aş fi încetinit la timp ritmul, poate că nu aş fi ajuns aşa de bolnav şi nu mi-aş fi distrus ficatul.“ Din toate acestea Dukk Yun a învăţat o lecţie valoroasă: să muncească mai puţin şi să reducă din cheltuieli. Întreaga familie l-a susţinut în acest sens. Soţia lui chiar şi-a găsit ceva de lucru pentru a contribui la întreţinerea familiei.

Importanţa unei atitudini pozitive

Deşi starea sănătăţii lui Dukk Yun s-a stabilizat, circulaţia hepatică îi era grav afectată, ceea ce a dus la creşterea presiunii sanguine. După 11 ani i s-a spart o venă esofagiană, Dukk Yun eliminând sânge pe gură. A fost dus de urgenţă la spital, unde a stat internat o săptămână. Patru ani mai târziu, ficatul lui nu a mai putut filtra amoniacul din sânge. Acesta i s-a acumulat la nivelul creierului, provocându-i o stare de confuzie. Totuşi, după câteva zile de tratament medical, problema s-a rezolvat.

Dukk Yun are acum 54 de ani. Dacă starea i se înrăutăţeşte, opţiunile terapeutice îi sunt limitate. Medicamentele antivirale nu pot elimina complet virusul şi pot avea efecte secundare grave. Ultima lui opţiune ar fi transplantul de ficat. Însă lista de aşteptare este mai lungă decât lista donatorilor. „Viaţa mea s-ar putea sfârşi dintr-o clipă în alta“, mărturiseşte Dukk Yun. „Dar n-are sens să mă las copleşit de acest gând. Încă trăiesc, am unde să-mi pun capul şi mă bucur de o viaţă de familie fericită. De fapt, în unele privinţe boala s-a dovedit chiar o binecuvântare. Pot să dedic mai mult timp familiei şi studiului Bibliei. Aceasta îmi atenuează teama de o moarte prematură şi mă ajută să privesc cu încredere spre un viitor în care nu vor mai exista boli.“ *

Graţie în mare parte atitudinii pozitive a lui Dukk Yun, familia lui este fericită, iar el, soţia lui şi cei trei copii ai lor sunt evanghelizatori creştini cu timp integral.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 13]

Acordat în fază incipientă, tratamentul medical poate preveni apariţia complicaţiilor

[Text generic pe pagina 14]

Teama de discriminare îi împiedică pe mulţi să-şi facă testul de depistare VHB sau să le spună altora că au această boală

[Chenarul de la paginile 12, 13]

 VIRUSURI HEPATICE

Se cunosc cinci virusuri care provoacă hepatita, cele mai răspândite având denumirea A, B şi C. Dar se presupune că există şi alte virusuri hepatice. Simptomele tuturor tipurilor de hepatită se aseamănă cu cele ale gripei şi pot fi însoţite de icter. În cazul multor oameni, îndeosebi al copiilor, boala este asimptomatică. La bolnavii de hepatită B şi C e posibil ca ficatul să fie deja grav afectat în momentul apariţiei simptomelor.

VIRUSUL HEPATITEI A (VHA)

VHA este prezent în fecalele bolnavului. Poate supravieţui în apă sărată sau dulce, dar şi în cuburile de gheaţă. O persoană poate contracta VHA

● dacă consumă fructe de mare negătite, provenite din apă contaminată cu excremente umane, sau dacă ingerează apă contaminată,

● dacă are un contact strâns cu un bolnav, dacă consumă împreună cu acesta aceleaşi alimente ori băuturi sau dacă foloseşte aceleaşi tacâmuri,

● dacă nu se spală bine pe mâini după ce foloseşte toaleta, după ce schimbă un copil infectat sau înainte de a găti.

VHA cauzează de obicei hepatită acută, nu cronică. În aproape toate cazurile, organismul elimină virusul în câteva săptămâni sau luni. În afară de repaus şi de o alimentaţie corespunzătoare, nu există un tratament standard. Alcoolul şi medicamentele care încarcă ficatul, precum paracetamolul, trebuie evitate până când medicul stabileşte că ficatul s-a refăcut complet. Probabil că o persoană care a avut hepatita A nu va mai contracta niciodată VHA. Se poate însă infecta cu alte virusuri hepatice. Hepatita A poate fi prevenită prin vaccinare.

VIRUSUL HEPATITEI B (VHB)

VHB este prezent în sângele, lichidul seminal sau secreţiile vaginale ale persoanei infectate. VHB se transmite când acestea pătrund în organismul cuiva care nu este imun. El se transmite

● la naştere (de la mama infectată la copil),

● prin instrumentar medical, stomatologic, de tatuaj sau de body-piercing nesterilizat corespunzător,

● prin folosirea în comun a acelor hipodermice, a lamelor de ras, a pilelor de unghii, a unghierelor, a periuţelor de dinţi sau a oricărui alt obiect prin care chiar şi o cantitate infimă de sânge infectat poate pătrunde în corpul cuiva printr-o leziune la nivelul pielii,

● prin relaţii sexuale.

Specialiştii sunt de părere că VHB nu se răspândeşte prin insecte, tuse, ţinere de mână, îmbrăţişare, sărutul pe obraz, alăptat, consumarea împreună cu bolnavul a aceloraşi alimente şi băuturi sau prin folosirea în comun a tacâmurilor (inclusiv a beţişoarelor). Majoritatea adulţilor se vindecă de hepatita acută B şi rămân imuni la acest virus tot restul vieţii. Cei mai expuşi riscului de a dezvolta hepatită cronică sunt copiii mici. Netratată, hepatita cronică B poate să ducă la insuficienţă hepatică şi chiar să provoace moartea. Hepatita B poate fi prevenită prin vaccinare.

VIRUSUL HEPATITEI C (VHC)

VHC se transmite aproape la fel ca VHB, dar cel mai adesea prin injectarea de droguri cu ace contaminate. Pentru hepatita C nu există vaccin. *

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 14]

PROGRESE ÎN LUPTA CU VHB

Deşi VHB afectează oameni din întreaga lume, circa 78% dintre bolnavii cronici de hepatită B trăiesc în Asia şi în insulele Pacificului. Aici, una din zece persoane este purtătoare VHB. Majoritatea bolnavilor au contractat virusul la naştere, de la mama lor, sau în copilărie, în urma contactului cu sângele infectat al altor copii. Din fericire, s-a realizat un vaccin eficient pentru nou-născuţi şi pentru alte persoane expuse riscului contaminării. * Se speră ca prin acest vaccin cercul vicios şi totodată letal al hepatitei B să fie întrerupt. În zonele în care s-au luat măsuri de vaccinare a populaţiei, numărul victimelor VHB a scăzut considerabil.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Dukk Yun împreună cu soţia şi copiii lui

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 12]

© Sebastian Kaulitzki/Alamy