Adevărul despre Crăciun

CREDEŢI că e importantă cunoaşterea adevărului despre sărbătorile şi învăţăturile religioase? Dacă da, poate că v-aţi pus următoarele întrebări: 1) S-a născut într-adevăr Isus pe 25 decembrie? 2) Cine au fost magii? Au fost ei oare trei la număr? 3) Ce fel de „stea“ i-a condus la Isus? 4) Ce legătură are Moş Crăciun cu Isus şi cu naşterea sa? 5) Cum consideră Dumnezeu obiceiul de Crăciun de a oferi cadouri, mai exact, de a face schimb de cadouri?

Să analizăm în continuare aceste întrebări în lumina Bibliei şi a faptelor istorice.

1) S-a născut Isus pe 25 decembrie?

Ce spune tradiţia: Potrivit tradiţiei, Isus s-a născut pe 25 decembrie, iar această zi e sărbătorită ca atare. Dicţionarul de mitologie generală, de Victor Kernbach, precizează că termenul „Crăciun“ provine din latinescul creatio, adică „naştere“, şi se referă la „sărbătoarea naşterii lui Isus Christos“.

Origini: „Stabilirea datei de 25 decembrie nu are la bază textul biblic, ci sărbătorile păgâne romane ce se ţineau la sfârşitul anului, în preajma solstiţiului de iarnă din emisfera nordică“, afirmă The Christmas Encyclopedia. Între aceste sărbători se numărau Saturnaliile, organizate în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii, „dar şi cele în cinstea a doi zei-soare, zeul roman Sol şi zeul persan Mithra“, arată aceeaşi enciclopedie. Zilele de naştere ale ambilor zei erau celebrate pe 25 decembrie, data solstiţiului de iarnă după calendarul iulian.

Aceste sărbători păgâne au fost „creştinate“ în anul 350, când papa Iuliu I a declarat data de 25 decembrie ziua naşterii lui Cristos. „Naşterea Domnului a absorbit treptat şi în cele din urmă a înlocuit toate celelalte rituri asociate solstiţiului“, menţionează Encyclopedia of Religion. „Simbolul soarelui a început să fie tot mai des folosit pentru a-l înfăţişa pe înviatul Cristos (numit şi Sol Invictus), iar vechiul disc solar . . . a devenit nimbul sfinţilor creştini.“

Ce spune Biblia: Biblia nu precizează data naşterii lui Isus. Putem însă trage concluzia că el nu s-a născut pe 25 decembrie. Ce ne dă această certitudine? Potrivit Bibliei, când s-a născut Isus, păstorii din apropierea Betleemului „trăiau sub cerul liber“ şi se îngrijeau de turmele lor pe timpul nopţii (Luca 2:8). Anotimpul rece, ploios începea de obicei în octombrie, iar păstorii — mai ales cei din ţinuturile înalte, mai reci, precum cele din jurul Betleemului — îşi duceau oile noaptea în adăposturi închise. În decembrie se înregistrau cele mai scăzute temperaturi şi uneori chiar ningea. *

Demn de remarcat este că primii creştini, dintre care mulţi îl însoţiseră pe Isus în  lucrarea de predicare, nu au sărbătorit niciodată naşterea lui, în nicio zi a anului. În schimb, în armonie cu porunca sa, i-au comemorat moartea (Luca 22:17–20; 1 Corinteni 11:23–26). Totuşi, poate vă întrebaţi: „Chiar contează că Crăciunul are rădăcini păgâne?“. Ei bine, pentru Dumnezeu contează, şi încă mult. „Închinătorii adevăraţi i se vor închina Tatălui cu spirit şi cu adevăr“, a spus Isus Cristos (Ioan 4:23).

2) Câţi magi au venit la Isus şi cine erau ei?

Ce spune tradiţia: Îndrumaţi de o „stea“ de la răsărit, trei magi vin să-i ofere daruri pruncului Isus când acesta se află în iesle, într-un grajd. În unele reprezentări apar şi păstorii.

Origini: În afară de scurta relatare din Biblie, „tot ce s-a scris cu referire la magi este pură legendă“, afirmă The Christmas Encyclopedia.

Ce spune Biblia: Biblia nu specifică numărul magilor care l-au vizitat pe Isus. S-ar putea să fi fost doi, trei, patru sau mai mulţi. Cuvântul din limba originală este magoi, care înseamnă „astrologi“ sau „vrăjitori“, iar despre activitatea acestora Biblia spune că ‘este detestabilă’ în ochii lui Iehova (Deuteronomul 18:10–12). Venind de departe, din Răsărit, astrologii nu aveau cum să ajungă la Isus pe când acesta era încă în iesle. Călătoria lor trebuie să fi durat luni întregi. Relatarea mai arată că ei „au intrat în casă“, locuinţa în care se afla Isus. Aici l-au văzut „pe copilaş cu Maria, mama lui“ (Matei 2:11).

3) Ce fel de „stea“ i-a condus pe astrologi?

Putem găsi răspunsul la această întrebare dacă ne gândim încotro i-a condus ea pe astrologi: nu direct la Betleem, ci la Ierusalim, unde era regele Irod. Când a auzit despre căutările lor, acesta „i-a chemat în ascuns“. Astrologii i-au spus că tocmai se născuse „regele iudeilor“. Atunci Irod le-a zis: „Duceţi-vă şi căutaţi cu atenţie copilaşul, iar, când îl veţi găsi, să-mi daţi de ştire“. Însă intenţiile lui Irod nu erau deloc onorabile. Acest conducător arogant şi crud era hotărât să-l ucidă pe Isus! (Matei 2:1–8, 16)

Este interesant că „steaua“ i-a condus apoi pe astrologi spre sud, până la Betleem. Iar aici „s-a oprit“ deasupra casei în care se afla Isus (Matei 2:9, 10).

Evident, aceasta nu era o stea obişnuită! Şi de ce s-ar fi folosit de această dată Dumnezeu de o stea ca să îndrume nişte astrologi păgâni mai întâi la duşmanul de moarte al lui Isus şi apoi chiar la copilaş, când, înainte, se folosise de îngeri ca să le anunţe unor păstori umili naşterea lui Isus? Singura concluzie pertinentă este că „steaua“ n-a fost altceva decât un şiretlic mârşav al lui Satan, maestru în astfel de ‘amăgiri’ (2 Tesaloniceni 2:9, 10). Culmea e că „steaua de la Betleem“ împodobeşte de obicei chiar vârful bradului de Crăciun!

4) Ce legătură are Moş Crăciun cu Isus şi cu naşterea lui?

Ce spune tradiţia: În multe ţări, Moş Crăciun este cel ce aduce daruri copiilor. * Copiii îi trimit scrisori Moşului în care îi cer cadouri. Potrivit tradiţiei, elfii îl ajută pe Moş să le pregătească la fabrica lui de la Polul Nord.

Origini: Potrivit opiniei generale, mitul lui Moş Crăciun îşi are originile în persoana Sfântului Nicolae, arhiepiscop de Mira, un oraş din Asia Mică aflat actualmente pe teritoriul Turciei. „Aproape tot ce s-a scris despre Sf. Nicolae se bazează pe legende“, arată The Christmas Encyclopedia. Corespondentul englez al termenului „Moş Crăciun“, „Santa Claus“, provine din cuvântul „Sinterklaas“, o formă modificată a denumirii olandeze a „Sfântului Nicolae“. Prin urmare, atât istoria, cât şi Biblia confirmă că Moş Crăciun nu are nicio legătură cu Isus Cristos.

Ce spune Biblia: „Acum, că aţi înlăturat minciuna, spuneţi adevărul fiecare aproapelui  său“. ‘Aproapele nostru’ este în primul rând familia (Efeseni 4:25). Biblia ne mai îndeamnă ‘să iubim adevărul’ şi ‘să-l spunem în inima noastră’ (Zaharia 8:19; Psalmul 15:2). E adevărat, a le zice copiilor că Moş Crăciun e cel care le aduce cadouri poate părea o distracţie inocentă. Dar este oare corect sau înţelept să-i minţim, chiar dacă intenţiile noastre nu sunt rele în sine? Nu vi se pare trist că o sărbătoare care se vrea a-l onora pe Isus e folosită drept mijloc pentru a-i înşela pe copii?

5) Cum consideră Dumnezeu oferirea de cadouri şi petrecerile de Crăciun?

Ce spune tradiţia: Oferirea de cadouri cu ocazia Crăciunului e neobişnuită deoarece, în general, implică un schimb de daruri. În această perioadă, oamenii petrec, mâncând şi bând în exces.

Origini: Saturnaliile romane începeau pe 17 decembrie şi se încheiau pe 24, zi în care se făcea schimb de cadouri. Locuinţele şi străzile răsunau de veselia petrecăreţilor ameţiţi de băutura care înlătura orice inhibiţie. Saturnaliile erau urmate de celebrarea primei zile din ianuarie. Nici de această dată nu lipseau banchetele, care ţineau câte trei zile. În timp, cele două sărbători s-au contopit devenind una singură.

Ce spune Biblia: Bucuria şi generozitatea au caracterizat dintotdeauna adevărata închinare. „Înveseliţi-vă, voi, cei drepţi, strigaţi de bucurie“, spune Biblia (Psalmul 32:11). Bucuria este în strânsă legătură cu generozitatea (Proverbele 11:25). „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“, a zis Isus Cristos (Faptele 20:35). Tot el a îndemnat: „Fiţi darnici“. Cu alte cuvinte, dărnicia trebuie să facă parte din viaţa noastră (Luca 6:38).

Însă dărnicia nu are nimic în comun cu oferirea de daruri asociată sărbătorilor, nici cu dăruirea din obligaţie, impusă probabil de convenţiile sociale. Iată cum descrie Biblia spiritul autentic de generozitate: „Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău, nici din constrângere, fiindcă Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie“ (2 Corinteni 9:7). Cei ce respectă aceste principii biblice  dăruiesc din inimă, în orice moment al anului. Şi cu siguranţă, au binecuvântarea lui Dumnezeu şi nu se simt niciodată împovăraţi.

Un fals!

Examinate în lumina Bibliei, aproape toate faţetele Crăciunului se dovedesc fie de origine păgână, fie o denaturare a relatărilor biblice. Prin urmare, obiceiurile de Crăciun sunt creştine doar cu numele. Dar cum s-a ajuns în această situaţie? La câteva secole după moartea lui Cristos, au apărut mulţi învăţători falşi, cum prezisese Biblia (2 Timotei 4:3, 4). Pe aceşti oameni lipsiţi de scrupule îi interesa mai mult transformarea creştinismului într-o religie pe gustul maselor de păgâni decât predarea adevărului. De aceea, au adoptat cu timpul sărbătorile păgâne populare şi le-au pus eticheta de „creştine“.

Scripturile i-au avertizat pe creştini că aceşti „învăţători falşi“ ‘aveau să-i exploateze cu lăcomie prin cuvinte prefăcute. Cât despre ei [aceşti învăţători] însă, judecata din timpurile străvechi nu întârzie şi distrugerea lor nu dormitează’ (2 Petru 2:1–3). Martorii lui Iehova iau în serios aceste cuvinte, ca de altfel tot ce spune Biblia, pe care o consideră Cuvântul scris al lui Dumnezeu (2 Timotei 3:16). Ei resping obiceiurile şi sărbătorile religioase false. Dar îi face aceasta nefericiţi? Nicidecum! După cum vom vedea în articolul ce urmează, ei ştiu din proprie experienţă că adevărul biblic are un efect eliberator.

[Note de subsol]

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 8]

„CE SEAMĂNĂ OMUL, ACEEA VA ŞI SECERA“

A fost o vreme când biserica lupta „cu înverşunare împotriva păgânismului“, se arată în cartea Christmas Customs and Traditions — Their History and Significance. Cu trecerea timpului însă, capii religioşi au devenit mai dornici să-şi umple bisericile decât să predea adevărul. Dacă la început „au închis ochii“ la practicile păgâne, mai târziu chiar le-au adoptat.

„Ce seamănă omul, aceea va şi secera!“, avertizează Biblia (Galateni 6:7). După ce şi-au semănat ogoarele cu seminţele păgânismului, bisericile n-ar trebui să fie surprinse că buruienile s-au înmulţit: o sărbătoare ce se vrea a-l onora pe Isus e folosită drept pretext pentru beţii şi chefuri, mallurile sunt la mai mare căutare decât bisericile, familiile se înglodează în datorii ca să cumpere cadouri, iar copiii confundă mitul cu realitatea, pe Moş Crăciun cu Isus Cristos. Pe bună dreptate ne-a îndemnat deci Dumnezeu: „Nu mai atingeţi ce este necurat“ (2 Corinteni 6:17).

[Legenda fotografiei/ilustraţiei de la pagina 7]

De Crăciun, oamenii petrec, mâncând şi bând în exces, la fel ca pe vremea Saturnaliilor

[Provenienţa ilustraţiei]

© Mary Evans Picture Library