Insecte comestibile — O experienţă de neuitat

CÂŢIVA prieteni ne-au invitat pe mine şi pe soţia mea să luăm masa împreună cu ei într-un cartier liniştit din Bangui, capitala Republicii Centrafricane.

„Intraţi, sperăm că vă e foame!“, ne spun ei în timp ce ne întâmpină. Încă înainte de a trece pragul casei, ne învăluie arome ademenitoare de mirodenii, ceapă şi usturoi şi auzim sporovăiala veselă a prietenilor noştri. Gazda noastră, Ella, ne vorbeşte despre preparatele culinare pe care le vom servi.

„Insectele sunt pentru mulţi locuitori din centrul Africii o sursă importantă de proteine. Dar noi nu le mâncăm de nevoie, ci pentru că sunt foarte gustoase“, ne spune Ella. „Azi veţi gusta makongo, adică omizi.“

Aceasta nu ne miră. Deşi nu sunt pe toate gusturile, unele insecte sunt considerate adevărate delicatese în peste o sută de ţări.

Un ospăţ în aer liber

În Republica Centrafricană se consumă o mare varietate de insecte. În sezonul ploios, termitele bobo mişună în jurul muşuroaielor sau în jurul stâlpilor electrici din zonele urbane. După câte o furtună de seară, copiii îşi iau coşurile şi aleargă să le strângă. În timp ce le culeg, aruncă câte una în guriţă scoţând chiote de bucurie. Termitele se consumă uscate la soare, prăjite şi condimentate cu sare şi ardei iute. Se pot servi şi în tocăniţe sau găluşte.

Kindagozo sunt cosaşii verzi ce-şi fac apariţia în sezonul uscat. După ce le înlătură picioarele şi aripile, centrafricanii îi prăjesc sau îi fierb la foc scăzut.

Pe întreg cuprinsul ţării se consumă mai multe specii de omizi. Omizile care ni s-au servit la cină au fost larvele speciei Imbrasia.  Acest fluture de noapte mare şi maroniu îşi depune ouăle în arborii sapelli. După ce omizile eclozează, sătenii le adună şi le spală, apoi le fierb cu roşii, ceapă şi alte ingrediente, după reţeta fiecărei familii. O parte sunt puse la uscat sau la afumat pentru conservare. Astfel se pot păstra până la trei luni.

Sănătoase şi gustoase

Deşi nu toate insectele sunt comestibile, multe specii nu prezintă pericole pentru sănătate dacă sunt adunate din zone necontaminate cu pesticide sau fertilizatori şi dacă sunt gătite în mod corespunzător. Fireşte, aceste vietăţi ar trebui evitate de cei ce sunt alergici la crustacee, şi ele artropode, dar din mediul acvatic. Spre deosebire de majoritatea crustaceelor, care se hrănesc cu materie în descompunere, cele mai multe insecte comestibile ronţăie doar frunze curate şi plante pe care oamenii altminteri nu le-ar putea digera.

Omizile pe cât sunt de mici, pe atât sunt de hrănitoare. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), omizile uscate sunt de două ori mai bogate în proteine decât carnea de vită. În ultima vreme, nutriţioniştii îşi îndreaptă din nou atenţia spre insecte ca sursă de substanţe nutritive, recomandându-le locuitorilor ţărilor în curs de dezvoltare.

În funcţie de specie, doar 100 g de omizi pot asigura o mare parte din necesarul zilnic de minerale, precum calciul, fierul, magneziul, fosforul, potasiul şi zincul, dar şi de vitamine. În plus, făina obţinută din omizi uscate şi măcinate poate fi făcută pastă şi dată ca supliment alimentar copiilor subnutriţi.

În afară de aportul nutriţional important, entomofagia (consumul de insecte) aduce şi alte foloase. Consumul de insecte nu dăunează mediului, întrucât necesită puţină apă şi nu produce mari cantităţi de gaze cu efect de seră. În plus, culesul insectelor pentru consum este şi un mijloc natural de a ţine sub control dăunătorii.

Felul principal

În timp ce aşteptam bucatele alese, ne-am amintit de Legea mozaică dată anticei naţiuni Israel, potrivit căreia lăcustele erau vieţuitoare curate. Unii slujitori ai lui Dumnezeu, precum Ioan Botezătorul, au mâncat lăcuste (Leviticul 11:22; Matei 3:4; Marcu 1:6). Totuşi, e absolut firesc ca la început să ezităm să gustăm o mâncare cu care nu suntem obişnuiţi.

Ella a adus din bucătărie două boluri aburinde cu felul principal, la vederea cărora ne-a lăsat gura apă. Împreună cu noi luau masa opt localnici, a căror faţă radia de bucurie. Bolurile mari, pline cu omizi au fost aşezate în faţa noastră. Fiind oaspeţi, ni s-a acordat onoarea de a fi primii serviţi, iar porţiile au fost generoase.

Aşadar, dacă aveţi ocazia de a vă bucura de o masă ieftină, delicioasă şi nutritivă precum cea de care ne-am bucurat noi, nu staţi pe gânduri! Va fi o experienţă de neuitat!

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

„Makongo“, omizi negătite

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

„Kindagozo“, cosaşi gătiţi