AŢI fost vreodată dezamăgiţi de religia din care faceţi parte? Sau consideraţi că nu este important să aparţineţi unei religii? Dacă aţi răspuns afirmativ la una dintre aceste întrebări, să ştiţi că şi alţii gândesc astfel. De fapt, numărul oamenilor care aleg să nu facă parte dintr-o religie organizată este din ce în ce mai mare.

Unii au abandonat religia organizată întrucât sunt de părere că aceasta alimentează ipocrizia şi intoleranţa. Altora li se pare prea greu să respecte o formă de închinare organizată. Alţii însă văd în religia organizată doar un „intermediar“ inutil între Dumnezeu şi supuşii lui. Dar ce ne învaţă în realitate Biblia?

Biblia descrie în termeni clari forma de închinare practicată de patriarhii din vechime, precum Avraam, Isaac şi Iacob. De exemplu, cu o anumită ocazie, Dumnezeu a spus: „De aceea l-am cunoscut [pe Avraam], ca să le poruncească fiilor lui şi casei lui după el să respecte calea lui Iehova, făcând dreptate şi judecată“ (Geneza 18:19). Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu şi, prin urmare, a avut o relaţie personală cu Creatorul. Însă el i-a adus închinare şi împreună cu ‘cei din casa lui’. Şi alţi patriarhi care au fost prieteni cu Dumnezeu i s-au închinat alături de un grup, alcătuit de regulă din membri ai familiei, rude îndepărtate şi servitori.

Cu trecerea timpului, Dumnezeu le-a cerut israeliţilor, iar, ulterior, şi creştinilor din primul secol să se întrunească în vederea închinării (Leviticul 23:2, 4; Evrei 10:24, 25). Cu acele ocazii, în care se aducea închinare în mod organizat, se intonau cântări, se citea din Scripturi şi se rosteau rugăciuni în public (Neemia 8:1–8; Coloseni 3:16). Scripturile prevedeau, de asemenea, ca un grup de bărbaţi calificaţi să fie în fruntea congregaţiei în închinarea adusă lui Dumnezeu (1 Timotei 3:1–10).

Plecând de la aceste modele biblice, este logic să conchidem că Dumnezeu aşteaptă ca şi prietenii lui de astăzi să-i aducă închinare într-un mod organizat. Iar închinarea adusă lui Dumnezeu ca membri ai unei congregaţii ne aduce cu siguranţă foloase.

De exemplu, Biblia îl aseamănă pe închinătorul adevărat cu o persoană care străbate o cale îngustă sau cu un alergător într-o cursă (Matei 7:14; 1 Corinteni 9:24–27). Când aleargă într-o cursă lungă şi grea, pe un teren accidentat, un alergător poate să obosească uşor, şi, în cele din urmă, să renunţe. Însă, dacă primeşte încurajare din partea altora, alergătorul poate să-şi depăşească limitele. În mod asemănător, dacă primeşte încurajare de la alţi închinători, o persoană care vrea să i se închine lui Dumnezeu în mod corect îşi poate păstra o relaţie puternică cu el în pofida încercărilor.

Aşa se explică cuvintele din Evrei 10:24, 25: „Să ne interesăm unii de alţii ca să ne îndemnăm  la iubire şi la fapte bune, fără să neglijăm întrunirea noastră“. De fapt, Scripturile arată că adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu i se vor închina ca fraţi şi surori, uniţi asemenea unui corp figurativ.

Potrivit Bibliei, acest corp, şi anume congregaţia, este unit prin legătura iubirii şi a păcii. În Efeseni 4:2, 3 închinătorii adevăraţi sunt îndemnaţi să acţioneze ‘cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, suportându-se unii pe alţii în iubire, străduindu-se să păstreze unitatea spiritului în legătura păcii’. S-ar putea oare spune că urmaţi acest îndemn dacă v-aţi închina lui Dumnezeu în mod individual, separaţi de alţi închinători ai lui?

Dumnezeu vrea ca adevăraţii săi închinători să alcătuiască o comunitate strâns unită prin credinţă, nu o grupare de oameni cu preocupări spirituale care să se întrunească din când în când. Biblia îi îndeamnă pe slujitorii lui Dumnezeu să vorbească în acelaşi fel, să evite dezbinările şi să fie „strâns uniţi în acelaşi gând şi aceeaşi opinie“ (1 Corinteni 1:10). Aceste cuvinte nu ar avea niciun sens dacă Dumnezeu ar dori ca oamenii să i se închine doar la nivel individual, separaţi unii de alţii.

Biblia arată în mod clar că închinarea adusă într-o manieră organizată este cea acceptată de Dumnezeu. Iar religia organizată descrisă în Scripturi, cea care are sprijinul lui Dumnezeu, vă poate furniza ajutorul necesar pentru a vă satisface realmente necesităţile spirituale (Matei 5:3).

E adevărat, multe religii organizate se fac vinovate de ipocrizie şi de nenumărate atrocităţi. Totuşi, aceasta nu înseamnă că trebuie să le respingeţi pe toate. Trebuie să existe pe pământ o religie organizată în aşa fel încât să vădească iubire faţă de toţi oamenii, o religie organizată în aşa fel încât să-i înveţe pe alţii principiile morale divine. O astfel de religie vă poate ajuta să cultivaţi credinţă autentică. Iar Biblia vă oferă toate indiciile de care aveţi nevoie pentru a identifica acea închinare organizată care este acceptată de Dumnezeu.