S-AR putea să vă surprindă să aflaţi că ambele scenarii fac referire la acelaşi cuplu.

La fel ca multe alte persoane violente cu membrii familiei, Florin ştie să lase impresia de „tip cumsecade“ când se află în public ori cu părinţii soţiei. Dar, când e doar cu ea, acest bărbat este de o cruzime înfiorătoare.

Asemenea lui Florin, mulţi bărbaţi au crescut într-un mediu violent şi consideră că purtarea lor este acceptabilă, ba chiar  normală. Însă violenţa domestică nu e nici pe departe ceva normal. De aceea, majoritatea oamenilor sunt şocaţi când află că un bărbat îşi bate soţia.

Cu toate acestea, violenţa domestică este un fenomen îngrijorător de răspândit. De pildă, un sondaj efectuat în Statele Unite a scos la iveală că, pe parcursul unei singure zile, liniile telefonice de urgenţă pentru victimele violenţei domestice au preluat, în medie, peste 16 apeluri pe minut. Violenţa domestică a devenit un flagel mondial, depăşind graniţele culturale, economice şi sociale. Şi, întrucât multe cazuri nu sunt raportate, fără îndoială că situaţia este mult mai gravă decât o arată statisticile. *

Rapoartele privind violenţa domestică i-au făcut pe unii să se întrebe: Cum poate ajunge un bărbat să trateze pe cineva — mai ales pe soţia lui — cu atâta cruzime? Pot fi ajutaţi cei ce îşi bat soţia să-şi schimbe comportamentul?

Martorii lui Iehova, editorii acestei reviste, consideră că sfaturile practice ale Bibliei îi pot ajuta pe partenerii violenţi să-şi schimbe comportamentul. Este o asemenea schimbare uşor de făcut? Nicidecum. Este totuşi posibilă? Cu siguranţă! Instruirea biblică i-a ajutat pe mulţi să renunţe la un comportament violent şi să devină buni şi respectuoşi (Coloseni 3:8–10). Să-i lăsăm pe Troy şi pe Valerie să ne spună povestea lor.

Cum a fost relaţia voastră la început?

Valerie: În seara în care ne-am logodit, Troy mi-a tras o palmă cu atâta forţă, încât vânătaia nu mi-a trecut decât după o săptămână. Şi-a cerut scuze insistent şi mi-a promis că nu se va mai repeta. În anii ce au urmat, aveam să aud această promisiune de foarte multe ori.

 Troy: Îmi ieşeam din fire din orice — chiar şi atunci când masa nu era gata la timp. Odată am bătut-o pe Valerie cu un pistol. Altădată am bătut-o atât de tare, încât am crezut c-am omorât-o. Apoi, am încercat să bag spaima în ea şi, ţinând un cuţit la gâtul fiului nostru, ameninţam că aveam să-l ucid.

Valerie: Trăiam într-o teamă permanentă. Uneori, trebuia să fug de-acasă până Troy se liniştea. Cu toate acestea, abuzul verbal mi se părea mult mai greu de suportat decât abuzul fizic.

Troy, ai fost mereu o persoană violentă?

Troy: Da, încă din copilărie. Am crescut într-o atmosferă plină de violenţă. Tata o bătea mereu pe mama în faţa mea şi a fraţilor mei. După ce tata ne-a părăsit, mama a început să trăiască cu alt bărbat, care o bătea şi el. Mai mult, a violat-o pe sora mea şi m-a abuzat sexual şi pe mine. Pentru aceste fapte a ajuns după gratii. Bineînţeles, îmi dau seama că nimic din toate acestea nu scuză comportamentul meu.

Valerie, de ce nu l-ai părăsit pe soţul tău?

Valerie: Mi-era frică. Îmi ziceam: „Dacă o să mă caute şi o să ne ucidă pe mine sau pe părinţii mei? Dacă-l denunţ, nu o să înrăutăţesc oare situaţia?“.

Când au început să se schimbe lucrurile?

Troy: Soţia mea a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. Iniţial, am fost gelos pe noii ei prieteni şi consideram că trebuia să o salvez de această „sectă“ ciudată. Prin urmare, am devenit şi mai violent, nu doar cu Valerie, ci şi cu Martorii. La un moment dat însă, Daniel, băieţelul nostru de patru ani, care avea convulsii, a fost spitalizat aproape trei săptămâni. În tot acest timp, Martorii ne-au ajutat foarte mult, chiar s-au ocupat de fetiţa noastră Desiree, care avea şase ani. Un Martor, deşi ieşise din tura de noapte, a stat toată ziua la spital cu Daniel, pentru ca Valerie să poată merge acasă să se odihnească. Bunătatea acestor oameni — faţă de care eu mă purtasem cu atâta insolenţă — m-a impresionat profund. Mi-am dat seama că erau nişte creştini adevăraţi şi, de aceea, i-am rugat să studieze Biblia şi cu mine. Pe parcursul studiului, am învăţat cum trebuie  şi cum nu trebuie să se poarte un soţ cu soţia lui. Am renunţat definitiv la comportamentul meu violent şi abuziv. În cele din urmă, am devenit Martor al lui Iehova.

Ce principii biblice te-au ajutat să te schimbi?

Troy: Sunt foarte multe. În 1 Petru 3:7, Biblia spune că trebuie să-mi tratez soţia cu „onoare“. În Galateni 5:23 suntem îndemnaţi să manifestăm ‘blândeţe’ şi ‘stăpânire de sine’. În Efeseni 4:31 este condamnată ‘vorbirea jignitoare’. Iar în Evrei 4:13 se spune că „totul este . . . descoperit înaintea ochilor“ lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu vede ce fac, chiar dacă ceilalţi oameni nu văd. De asemenea, am învăţat că trebuia să-mi schimb prieteniile, deoarece „tovărăşiile rele strică obiceiurile folositoare“ (1 Corinteni 15:33). De fapt, foştii mei prieteni mă încurajau să fiu violent. Ei considerau că trebuie să baţi o femeie pentru „a o ţine sub papuc“.

Ce puteţi spune despre căsătoria voastră acum?

Valerie: Au trecut 25 de ani de când Troy a devenit Martor al lui Iehova. În tot acest timp, el a fost un soţ bun, cu adevărat iubitor, care mi-a arătat multă consideraţie.

Troy: Nu pot şterge cu buretele tot răul pe care l-am făcut familiei mele, iar soţia mea cu siguranţă nu a meritat să mă port aşa cu ea. Aştept cu nerăbdare împlinirea cuvintelor din Isaia 65:17, când vom da uitării toată această parte întunecată din trecutul nostru.

Ce sfat le-aţi da fiecare dintre voi familiilor care se confruntă cu această problemă?

Troy: Dacă îi agresezi verbal sau fizic pe membrii familiei, trebuie să recunoşti că ai nevoie de ajutor şi caută-l fără întârziere. Poţi primi ajutor din multe surse. În cazul meu, studierea Bibliei cu Martorii lui Iehova şi asocierea cu ei m-au ajutat să-mi înving înclinaţiile violente, adânc înrădăcinate în personalitatea mea.

Valerie: Nu te grăbi să-ţi compari situaţia cu a altcuiva şi să dai curs sfaturilor primite de la persoane care cred că ştiu ce e cel mai bine pentru tine. Deşi finalul nu este unul fericit în cazul tuturor, mă bucur că nu mi-am părăsit soţul, deoarece în prezent ne bucurăm de o relaţie frumoasă.

În Biblie se spune: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile“ (2 Timotei 3:16). Asemenea lui Troy, a cărui poveste tocmai aţi citit-o, mulţi soţi cu un comportament abuziv au aplicat sfaturile Bibliei şi au reuşit să-şi schimbe gândirea şi comportamentul.

Aţi dori să aflaţi mai multe despre cum vă poate ajuta Biblia în căsnicie? Pentru informaţii suplimentare, contactaţi-i pe Martorii lui Iehova din localitatea voastră sau accesaţi site-ul www.dan124.com.