Spuneţi-ne câte ceva despre trecutul dumneavoastră.

M-am născut în 1963 şi am crescut în China, într-un sat la sud de fluviul Yangtze, provincia Jiangsu. Zona este subtropicală, renumită pentru producţia de alimente, motiv pentru care este deseori numită ţara orezului şi a peştelui. Copil fiind, mă întrebam adesea: „De ce ne dă natura atâtea alimente gustoase? Au apărut ele din întâmplare? Ce a apărut prima dată: oul sau găina?”. Întrucât ateismul predomină în China, în şcoală ni s-a predat evoluţia.

Ce ne puteţi spune despre familia dumneavoastră?

Părinţii mei au fost atei. Mama a lucrat în agricultură, pe când tata a fost arhitect şi a pus bazele unei companii de construcţii. Sunt cel mai mare dintre cei cinci fii ai lor. Din nefericire, doi dintre fraţii mei au murit la o vârstă fragedă. Moartea lor mi-a produs multă durere. M-am întrebat: „De ce mor oamenii? Îmi voi revedea vreodată fraţii?”.

De ce aţi ales să studiaţi ştiinţa?

Am vrut să studiez fizica deoarece eram fascinat de natură şi consideram că fizica m-ar putea ajuta să găsesc răspunsuri la întrebările ce mă frământau încă din copilărie.

În ce domeniu de cercetare lucraţi?

Studiez modalităţi de accelerare a particulelor până la viteze apropiate de viteza luminii. Scopul este studiul structurii atomilor. Aprofundez şi modalităţi de a genera radiaţii puternice a căror  frecvenţă să se situeze între microunde şi infraroşu. Deşi cercetările mele au valoare comercială, ele au legătură şi cu înţelegerea modului în care a venit în existenţă universul.

Cum aţi ajuns să manifestaţi interes faţă de Biblie?

În 1998, doi Martori ai lui Iehova m-au vizitat acasă. S-au oferit să-mi arate cum răspunde Biblia la întrebările mele. Ni s-a alăturat şi soţia mea, Huabi, şi ea cercetător. Nu mai văzuserăm niciodată o Biblie, însă am fost impresionaţi de sfaturile ei practice. Am observat că acel cuplu de Martori care ne vizita trăgea foloase de pe urma aplicării principiilor ei. Cei doi erau fericiţi şi aveau un stil de viaţă simplu, lipsit de complicaţii. Totuşi, ceea ce spunea Biblia despre Dumnezeu m-a determinat din nou să mă întreb dacă nu cumva universul fusese creat. Rolul meu ca fizician este să înţeleg legile naturii. Prin urmare, m-am hotărât să cântăresc mai bine lucrurile.

Spre ce anume v-aţi îndreptat atenţia?

În primul rând, ştiam că un sistem închis nu poate deveni mai organizat şi nici nu poate rămâne organizat fără intervenţia din exterior a unui agent. Aceasta este a doua lege a termodinamicii. Întrucât universul şi viaţa de pe pământ sunt sisteme extrem de organizate, am conchis că acestea trebuie să fie produsul unui agent exterior, al unui Creator. În al doilea rând, universul şi planeta noastră par a fi special concepute pentru a susţine viaţa.

Ce dovezi ale existenţei unui proiect aţi observat?

Practic, toate formele de viaţă de pe pământ depind de energia provenită de la soare. Această energie străbate spaţiul sub forma radiaţiilor şi ajunge pe pământ sub forma unui vast spectru de diferite lungimi de undă. Cele mai scurte sunt razele gama, care sunt letale. Urmează apoi razele X, ultravioletele, lumina vizibilă, radiaţiile infraroşii, microundele şi cele mai lungi dintre toate, undele radio. Fapt remarcabil, atmosfera pământului blochează o mare parte din radiaţia dăunătoare, permiţând însă radiaţiei necesare să ajungă la suprafaţa terestră.

De ce v-a impresionat acest fapt?

M-au intrigat cuvintele de început ale relatării biblice despre creaţie şi referirile ei la lumină. Biblia afirmă: „Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină” *. Deşi doar o mică porţiune din vastul spectru de radiaţii solare este vizibil ochiului uman, lumina este indispensabilă vieţii. Plantele au nevoie de ea pentru a produce hrana pe care o consumăm, iar noi, pentru a vedea. Transparenţa cu totul unică a atmosferei terestre nu poate fi o coincidenţă. Şi mai remarcabilă este cantitatea infimă de raze ultraviolete ce ajunge la suprafaţa pământului.

De ce este aceasta semnificativă?

Anumite radiaţii ultraviolete sunt esenţiale. Avem nevoie de o cantitate mică pentru ca pielea noastră să producă vitamina D, o substanţă vitală pentru sănătatea oaselor şi, după cât se pare, în protecţia împotriva cancerului şi a altor boli. Cu toate acestea, în cantităţi prea mari, radiaţiile ultraviolete cauzează cancer de piele şi cataractă. În stadiu natural, atmosfera permite doar unei cantităţi mici de astfel de radiaţii să ajungă la suprafaţa pământului, iar cantitatea este exact cea necesară. Din punctul meu de vedere, aceasta este o dovadă că cineva a proiectat pământul în aşa fel încât să susţină viaţa.

Cu timpul, eu şi Huabi ne-am convins că există un Creator şi că El a inspirat scrierea Bibliei. În 2005, am devenit Martori ai lui Iehova şi am început să le împărtăşim altora învăţăturile Bibliei.