PE MALUL estic al râului Motoyasu ce străbate oraşul Hiroshima (Japonia), se înalţă o clădire care, din 1945, a rămas parţial în ruină. De ce nu a fost reconstruită în cei aproape 70 de ani care au trecut?

Structura din cărămizi şi mortar, ce avea iniţial trei nivele, a fost finalizată în 1915 şi a fost folosită ca sală de expoziţii pentru promovarea industriei. Însă, la 6 august 1945, la ora 8.15 dimineaţa, totul s-a schimbat. Atunci, la circa 550 m deasupra oraşului şi chiar deasupra sălii de expoziţie, a explodat prima bombă atomică folosită vreodată în război. Toţi cei din interiorul clădirii au murit pe loc. Partea centrală a clădirii a rămas totuşi în picioare.

Păstrată exact ca în ziua exploziei, clădirea este „un sumbru memento al celei mai distructive forţe create vreodată de om”, se spune într-un document UNESCO *. În 1996, ea a fost inclusă în Lista patrimoniului mondial UNESCO.

Din păcate, astfel de monumente ce evocă amintiri dureroase nu au pus capăt războaielor, ce sunt adesea cauzate de lăcomie, naţionalism şi ură rasială, religioasă şi etnică. Vor dispărea vreodată războaiele?

Răspunsul Bibliei este un categoric da! „[Dumnezeu] face să înceteze războaiele până la marginile pământului”, se spune în Psalmul 46:9. „Frânge arcul, face bucăţi suliţa şi arde în foc carele.” În acelaşi timp, Dumnezeu va înlocui guvernarea umană cu propriul guvern mondial: Regatul lui Dumnezeu, aflat sub conducerea lui Isus Cristos, numit şi „Regele regilor” (Revelaţia 11:15; 19:16).

Atunci, monumente care să stea mărturie războaielor şi nesăbuinţei ce le alimentează vor fi de domeniul trecutului. „Nimănui nu-i vor mai veni în minte lucrurile de mai înainte”, adică suferinţele şi necazurile din prezent, „nici nu-i vor mai urca în inimă”, se spune în Isaia 65:17.