Tu şi partenerul tău conjugal tocmai v-aţi certat. „Nu eu trebuie să-mi cer scuze”, îţi spui în sinea ta. „N-am început eu cearta!”

Aţi încetat discuţia, dar tensiunea persistă. Te gândeşti că ar fi bine totuşi să-ţi ceri scuze, însă efectiv nu reuşeşti să spui acele cuvinte simple: „Îmi pare rău”.

Mândria. Un soţ pe nume Charles * recunoaşte: „Uneori, mi-e greu să spun «Îmi pare rău». Orgoliul e o mare piedică”. Din cauza mândriei exagerate, s-ar putea să ţi se pară umilitor să-ţi recunoşti partea de vină.

Punctul tău de vedere. Probabil consideri că scuzele sunt necesare doar în cazul în care tu eşti răspunzător de problema apărută. O soţie pe nume Jill spune: „Când ştiu că e vina mea, mi-e uşor să zic «Îmi pare rău». Dar când amândoi spunem lucruri pe care le regretăm, e greu. De ce să-mi cer eu scuze dacă amândoi am greşit?”.

În cazul în care crezi că cele întâmplate sunt doar din vina partenerului tău, ţi se pare că ai motive întemeiate să nu-ţi ceri scuze. „Când eşti convins că nu ai greşit cu nimic, o modalitate de a-ţi declara nevinovăţia este aceea de a nu-ţi cere scuze”, spune un soţ pe nume Joseph.

Educaţia de acasă. Poate că ai crescut într-o familie în care rareori scuzele erau exprimate. Prin urmare, probabil că nu ai învăţat să-ţi recunoşti greşelile. Dacă în copilărie nu obişnuiai să-ţi ceri scuze, cu siguranţă, nici ca adult nu ţi-ai format acest obicei.

Gândeşte-te la partenerul tău. Încearcă să-ţi aminteşti cât de bine te-ai simţit atunci când cineva şi-a cerut scuze faţă de tine. Nu ai vrea să-l faci şi pe partenerul tău să se simtă la fel? Chiar dacă eşti de părere că nu tu ai greşit, îi poţi cere iertare pentru că i-ai rănit sentimentele sau pentru consecinţele neintenţionate ale acţiunilor tale. Astfel de cuvinte îi pot aduce mângâiere partenerului tău. (Principiu biblic: Luca 6:31)

Gândeşte-te la căsnicia ta. Priveşte scuzele nu ca pe o înfrângere pentru tine, ci ca pe o victorie pentru căsnicia ta. De fapt, o persoană ofensată este „mai greu de câştigat decât o cetate puternică”, se spune în Proverbele 18:19. E greu, dacă nu chiar imposibil, ca pacea să fie restabilită într-o atmosferă defensivă. Însă, dacă îţi vei cere scuze, nu vei permite ca o jignire să devină o barieră între voi. Astfel, vei demonstra că pentru tine căsnicia este mai importantă decât propria persoană. (Principiu biblic: Filipeni 2:3)

Acţionează cu promptitudine. E adevărat, poate fi greu să-ţi ceri iertare dacă nu e în totalitate vina ta. Însă greşelile partenerului nu justifică un comportament urât din partea ta. Prin urmare, nu te reţine să-ţi ceri scuze, gândindu-te că lucrurile se vor rezolva odată cu trecerea timpului. Dacă tu îţi ceri iertare, probabil şi partenerului tău îi va fi mai uşor să-şi ceară iertare. Şi, cu cât o faci mai des, cu atât îţi va fi mai uşor. (Principiu biblic: Matei 5:25)

Arată că eşti sincer. A căuta scuze pentru comportamentul tău nu este acelaşi lucru cu a-ţi cere scuze. Iar dacă spui, poate pe un ton uşor sarcastic, „Îmi pare rău că eşti aşa de sensibil”, nu înseamnă în niciun caz că ţi-ai cerut iertare! Asumă-ţi responsabilitatea pentru acţiunile tale şi recunoaşte că i-ai rănit sentimentele partenerului tău, indiferent că ţi se par justificate sau nu.

Fii realist. Acceptă în mod umil că vei greşi. În definitiv, toţi greşim! Chiar dacă crezi că într-o anumită situaţie eşti nevinovat, recunoaşte că versiunea ta despre cele întâmplate nu constituie întreaga poveste. „Cine vine întâi în cauza lui pare drept; apoi vine aproapele său şi-l cercetează”, spune Biblia (Proverbele 18:17, Cornilescu, 2001). Îţi va fi mai uşor să-ţi ceri scuze dacă ai un punct de vedere realist cu privire la tine şi la greşelile tale.