Este nedrept ca oamenii buni să sufere. Unii cred că nu are niciun rost să fii bun dacă oricum suferi.

În opinia unora, viața omului este un ciclu al morții și al renașterii. Ei spun că cei care au făcut fapte bune se nasc din nou pentru a duce o viață mai bună, pe când cei care au comis fapte rele se nasc din nou pentru a duce o viață plină de necazuri. Potrivit acestei concepții, chiar și o persoană bună poate să sufere dacă, într-o „viață anterioară”, a comis lucruri rele. Totuși, gândește-te:

• Cărui scop ar servi această suferință, dacă persoana care se presupune că s-a născut din nou nici măcar nu-și amintește viața sa anterioară?

• De ce ne străduim să fim sănătoși și să evităm accidentele dacă ceea ce ni se întâmplă depinde de ce am făcut într-o viață anterioară?

  AFLĂ MAI MULTE

  Urmărește materialul video De ce permite Dumnezeu suferința? de pe jw.org.

Suferința nu este o pedeapsă de la Dumnezeu.

De fapt, multe lucruri rele ni se întâmplă doar pentru că ne aflăm în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.

„Nu cei iuți câștigă cursa, nici cei puternici lupta, nici cei înțelepți hrana, că nu cei pricepuți au bogățiile și că nu cei ce au cunoștință se bucură de favoare; căci timpul și evenimentele neprevăzute îi ajung pe toți.” (ECLESIASTUL 9:11)

Suferința este o consecință a stării noastre păcătoase.

Oamenii folosesc deseori cuvântul „păcat” cu referire la o faptă rea. Totuși, Biblia folosește acest termen cu referire la starea în care se află toți oamenii, buni și răi deopotrivă.

„În nelegiuire am fost adus pe lume, în durerile nașterii și în păcat m-a conceput mama mea.” (PSALMUL 51:5)

Păcatul are consecințe dezastruoase asupra oamenilor.

Păcatul nu numai că a afectat relațiile omului cu Creatorul, dar a și stricat armonia dintre om și creație. Acest lucru le-a provocat o suferință enormă oamenilor, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.

„Când vreau să fac ce este drept, răul este prezent în mine.” (ROMANI 7:21)

„Toată creația continuă să geamă împreună și să sufere împreună, până acum.” (ROMANI 8:22)