Viața pare să fie rezultatul unui proiect. Celulele sunt considerate elementele de bază ale vieții. Asemenea unor micuțe fabrici, ele îndeplinesc mii de funcții, extrem de complexe, care susțin și perpetuează viața. Această complexitate poate fi observată practic pretutindeni. Să analizăm, de pildă, drojdia de panificație, care este un organism unicelular. În comparație cu celula umană, celula de drojdie poate părea simplă. Totuși, e incredibil de complexă. Celula de drojdie are un nucleu bine organizat care conține ADN-ul. Ea este dotată cu „mașini” microscopice care sortează, transportă și transformă moleculele, procese esențiale supraviețuirii acestor organisme. Când rămâne fără hrană, celula de drojdie declanșează un proces chimic complicat care îi încetinește activitatea. Ca urmare, ea devine inactivă, dar rămâne vie, putând fi depozitată în cămară pentru mult timp și reactivată, de exemplu, când facem pâine.

Oamenii de știință studiază de mulți ani celula de drojdie pentru a înțelege mai bine cum funcționează celula umană. Dar mai au multe de descoperit. „Nu avem suficienți biologi pentru toate experimentele pe care vrem să le facem ca să înțelegem cum funcționează o simplă celulă de drojdie”, se plânge Ross King, profesor de inteligență mecanică la Chalmers University of Technology din Suedia.

 Ce crezi? Este uimitoarea complexitate a banalei celule de drojdie dovada existenței unui proiect? Poate să existe un astfel de proiect fără un proiectant?

Viața nu poate să provină decât din viață. ADN-ul este alcătuit din molecule numite nucleotide. Fiecare celulă umană are 3,2 miliarde de nucleotide. Ele sunt aranjate după un model exact, astfel încât celula să poată produce enzime și proteine.

Potrivit calculelor, probabilitatea ca până și cea mai simplă spirală de nucleotide să formeze accidental modelul corect este de 1 la 10¹⁵⁰ (1 urmat de 150 de zerouri). Adică ar fi practic imposibil.

Adevărul e că niciun experiment științific nu a dovedit că viața poate apărea spontan din materie moartă.

Viața umană e unică. Oamenii au caracteristici care le permit să se bucure de viață din plin și în moduri în care nicio altă specie nu o poate face. Nicio altă formă de viață nu are abilități creative, sociale și emoționale asemenea omului. Noi apreciem varietatea de gusturi, mirosuri, sunete, culori și priveliști. Ne facem planuri de viitor și căutăm sensul vieții.

Ce crezi? Am dezvoltat oare aceste caracteristici deoarece erau necesare supraviețuirii și reproducerii speciei? Sau sunt dovada că viața este un cadou de la un Creator iubitor?