1, 2. a) De ce este încurajator exemplul vestitorilor fideli care predică în teritorii nereceptive? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) Ce a spus Isus despre predicarea în ținutul său natal? (Vezi nota de subsol.)

 SERGIO ȘI OLINDA sunt un cuplu de pionieri din Statele Unite. Ei au peste 80 de ani. De o vreme, se deplasează din ce în ce mai greu din cauza durerilor de picioare. Totuși, în fiecare dimineață se trezesc devreme și merg pe jos până la o piață din zona aglomerată a orașului, așa cum fac de zeci de ani. Ei stau lângă o stație de autobuz și le oferă publicații biblice trecătorilor. Majoritatea oamenilor îi ignoră, însă Sergio și Olinda rămân pe loc și le zâmbesc celor care se uită la ei. La prânz, se întorc încetișor acasă. Dimineața următoare, la ora șapte, ei vin din nou în piață. De fapt, acest cuplu fidel predică mesajul despre Regat în acel loc șase zile din șapte, pe tot parcursul anului.

² Asemenea lui Sergio și Olindei, mulți vestitori fideli predică de zeci de ani în zona în care locuiesc, chiar dacă oamenii sunt nereceptivi la mesajul biblic. Dacă și tu predici într-un teritoriu  nereceptiv, ești demn de laudă pentru perseverența ta! a Hotărârea ta de a-i sluji lui Iehova este o sursă de încurajare pentru mulți frați și surori, inclusiv pentru cei cu experiență. Câțiva supraveghetori de circumscripție au spus: „Când predic alături de astfel de frați și surori fidele, mă simt înviorat”, „Fidelitatea lor mă stimulează să perseverez și să fiu curajos în predicare”, „Exemplul lor îmi merge la inimă”.

 3. Ce întrebări vom analiza în continuare și de ce?

³ Pentru a ne întări hotărârea de a continua să îndeplinim lucrarea de predicare încredințată de Isus, vom analiza în continuare trei întrebări: De ce ne-am putea simți uneori descurajați? Cum putem să dăm rod? Ce ne va ajuta ‘să aducem rod cu perseverență’?.

 4. a) Cum l-a afectat pe Pavel reacția negativă a majorității evreilor? b) De ce a încercat Pavel astfel de sentimente?

⁴ Dacă și tu te-ai descurajat din cauza oamenilor nereceptivi din teritoriu, să știi că nu ești singurul. Și apostolul Pavel s-a simțit descurajat. Pe parcursul celor aproximativ 30 de ani de predicare, el a ajutat numeroși oameni să devină discipoli ai lui Cristos. (Fap. 14:21; 2 Cor. 3:2, 3) Cu toate acestea, Pavel nu a reușit să ajute prea mulți evrei să vină la închinarea adevărată. Majoritatea l-au respins, iar unii chiar l-au persecutat. (Fap. 14:19; 17:1, 4, 5, 13) A fost Pavel afectat de reacția lor negativă? El a recunoscut cu sinceritate: „Spun adevărul în Cristos . . . că am o mare mâhnire și o durere neîncetată în inimă”. (Rom. 9:1-3) De ce a încercat apostolul Pavel astfel de sentimente? El iubea din tot sufletul lucrarea de predicare și le predica evreilor pentru că era sincer interesat de ei. De aceea, l-a durut când a văzut că ei resping îndurarea lui Dumnezeu.

 5. a) Ce ne motivează să le predicăm semenilor noștri? b) De ce este normal să ne simțim uneori descurajați?

⁵ Și noi, asemenea lui Pavel, le predicăm oamenilor din dorința de a-i ajuta. (Mat. 22:39; 1 Cor. 11:1) Știm din experiență cât de multe binecuvântări îi așteaptă pe aceia care decid să-i slujească lui Iehova. Când ne gândim la oamenii din teritoriul nostru, ne dorim mult să-i putem ajuta să înțeleagă cât de frumoasă ar fi viața lor dacă l-ar cunoaște pe Iehova. De aceea, îi încurajăm să afle adevărul cu privire la Iehova și la scopul pe care îl are el cu omenirea. E ca și cum le-am spune celor cărora le predicăm: „V-am adus un dar minunat. Vă rog să-l primiți!”. Iar când oamenii refuză să-l primească, este normal să simțim, asemenea apostolului Pavel, „durere . . . în inimă”. Simțim această durere nu pentru că nu am avea credință, ci pentru că îi iubim cu adevărat pe oamenii din teritoriu. Așadar, în pofida momentelor de descurajare, continuăm să predicăm. Elena, care face pionierat de peste 25 de ani, este în asentimentul multora dintre noi când spune: „Lucrarea de predicare nu este ușoară. Dar n-aș înlocui-o cu nimic altceva”.

 6. Ce întrebare vom analiza în continuare?

⁶ De ce putem fi siguri că, indiferent unde predicăm, putem da rod? Pentru a răspunde la această întrebare importantă, să analizăm două ilustrări în care Isus vorbește despre necesitatea de a ‘aduce rod’. (Mat. 13:23) Prima ilustrare se referă la o viță-de-vie.

 7. a) Pe cine reprezintă „viticultorul”, „vița” și „mlădițele”? b) La ce întrebare vrem să găsim răspunsul?

 ⁷ Citește Ioan 15:1-5, 8. Isus le-a spus apostolilor săi: „Tatăl meu este glorificat prin aceasta: că voi continuați să dați mult rod și că vă dovediți discipolii mei”. Isus îl prezintă pe Iehova ca fiind „viticultorul”, despre sine spune că este „adevărata viță”, iar despre discipolii săi că sunt „mlădițele”. b Dar ce rod trebuie să aducă discipolii lui Cristos? În ilustrare, Isus nu spune în mod direct care este acest rod, dar menționează un detaliu care ne ajută să găsim răspunsul.

 8. a) De ce rodul din ilustrarea lui Isus nu se referă la noii discipoli? b) Prin ce se caracterizează cerințele lui Iehova?

⁸ Isus a spus cu privire la Tatăl său: „Pe orice mlădiță din mine care nu dă rod o înlătură”. Cu alte cuvinte, Iehova ne consideră slujitori ai săi doar dacă dăm rod. (Mat. 13:23; 21:43) Prin urmare, în această ilustrare, rodul pe care fiecare creștin trebuie să-l dea nu se poate referi la noii discipoli pe care avem privilegiul să-i aducem la adevăr. (Mat. 28:19) Dacă lucrurile ar sta așa, ar însemna că Martorii fideli care nu reușesc să facă discipoli din cauza faptului că predică într-un teritoriu nereceptiv s-ar asemăna cu mlădițele care nu dau rod. Dar o asemenea concluzie ar fi nerezonabilă, deoarece nu-i putem obliga pe oameni să devină discipoli. Deci ar fi împotriva normelor iubitoare ale lui Iehova ca el să-și descalifice slujitorii din cauza faptului că nu reușesc să facă ceva ce nu depinde de ei. Iehova nu cere de la noi lucruri pe care nu le putem face. (Deut. 30:11-14)

 9. a) Care este rodul pe care trebuie să-l aducem? b) Ce ilustrare vom analiza în continuare și de ce?

⁹ Prin urmare, care este rodul pe care trebuie să-l aducem? Evident, el trebuie să reprezinte o activitate pe care fiecare dintre noi poate să o îndeplinească. Ce activitate le-a încredințat Iehova tuturor slujitorilor săi? Predicarea veștii bune despre Regatul lui Dumnezeu. c (Mat. 24:14) Ilustrarea lui Isus despre semănător confirmă această concluzie. Să o analizăm în continuare.

10. a) Ce reprezintă în această ilustrare sămânța și solul? b) Ce rod produce planta de grâu?

¹⁰ Citește Luca 8:5-8, 11-15. În ilustrarea despre semănător, sămânța este „cuvântul lui Dumnezeu”, sau mesajul Regatului. Solul reprezintă inima figurativă a omului. Sămânța care a căzut pe un sol bun a dat rădăcini, a încolțit și s-a dezvoltat devenind o plantă. Apoi, ea „a dat rod însutit”. Dar care este rodul pe care îl dă ea? Alte plăntuțe? Nu, ea produce semințe, care, cu timpul, pot deveni plante. În ilustrarea noastră, un bob de grâu a produs o sută de boabe. Ce legătură are acest aspect al ilustrării cu lucrarea de predicare?

11. a) Ce învățăm despre lucrarea de predicare din ilustrarea despre semănător? b) În ce sens aducem drept rod semințe ale Regatului?

¹¹ Când părinții noștri sau alți Martori ne-au vorbit pentru prima oară despre Regatul lui Dumnezeu, a fost ca și cum ar fi plantat o sămânță într-un sol fertil. Ei au observat cu bucurie că inima noastră a fost receptivă la mesajul despre Regat, comparabil cu o sămânță. La fel cum solul bun din ilustrarea lui Isus a favorizat dezvoltarea  seminței, și noi am acceptat mesajul și l-am lăsat să se dezvolte în inima noastră. Rezultatul a fost că mesajul Regatului, asemănător unei semințe, a prins rădăcini în inimă și a început să se dezvolte, transformându-se, ca să spunem așa, într-o plantă care, cu timpul, a fost pregătită să dea rod. Și, așa cum planta de grâu produce semințe, nu alte plante, noi aducem drept rod semințe ale Regatului, nu discipoli. d Cum facem acest lucru? Ori de câte ori predicăm mesajul Regatului, noi înmulțim și răspândim, ca să spunem așa, sămânța care a fost semănată în inima noastră. (Luca 6:45; 8:1) Prin urmare, atâta vreme cât proclamăm mesajul despre Regat, ‘aducem rod cu perseverență’.

12. a) Ce învățăm din ilustrările lui Isus despre viță și despre semănător? b) În ce mod te influențează învățămintele pe care le desprinzi din aceste ilustrări?

¹² Ce învățăm din ilustrările lui Isus cu privire la viță și la semănător? Că faptul de a aduce rod nu depinde de reacția oamenilor din teritoriu, ci de perseverența noastră în predicare. La acest lucru s-a referit Pavel când a spus: „Fiecare își va primi răsplata după truda sa”. (1 Cor. 3:8) Iehova ne răsplătește pentru truda noastră, nu pentru rezultatele noastre. Matilda, care face pionierat de 20 de ani, spune: „Știu că Iehova ne răsplătește eforturile, iar asta îmi aduce multă bucurie”.

13, 14. Potrivit cu Romani 10:1, 2, care au fost motivele pentru care Pavel a continuat să predice în pofida reacției negative a unora?

¹³ Ce ne va ajuta să aducem rod cu perseverență? Să ne gândim la apostolul Pavel. Așa cum am văzut mai devreme, el s-a descurajat din cauza reacției negative a evreilor la mesajul despre Regat. Cu toate acestea, a continuat să le vorbească. Să observăm ce le-a scris el creștinilor din Roma cu privire la sentimentele lui față de acei evrei: „Dorința inimii mele și implorarea mea pentru ei înaintea  lui Dumnezeu sunt pentru salvarea lor. Căci le depun mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoștinței exacte”. (Rom. 10:1, 2) Din ce motive a continuat el să le predice evreilor?

¹⁴ În primul rând, el a menționat „dorința inimii” sale. Pavel a dorit din toată inima ca evreii să fie salvați. (Rom. 11:13, 14) În al doilea rând, el a spus că a făcut ‘implorări pentru ei înaintea lui Dumnezeu’. L-a implorat pe Dumnezeu în rugăciune să-i ajute pe unii evrei să accepte mesajul despre Regat. În al treilea rând, Pavel a spus că ‘ei aveau zel pentru Dumnezeu’. El a văzut potențialul lor de a-i sluji lui Iehova. Pavel știa că acești evrei zeloși ar fi putut deveni discipoli zeloși ai lui Cristos, așa cum devenise și el.

15. Cum putem să urmăm exemplul apostolului Pavel? Exemplificați.

¹⁵ Cum putem să urmăm exemplul apostolului Pavel? În primul rând, ne străduim să ne păstrăm dorința sinceră de a-i găsi pe cei care au „o dispoziție corectă pentru viața veșnică”. În al doilea rând, îl implorăm pe Iehova să le deschidă inima celor sinceri. (Fap. 13:48; 16:14) Silvana, care este pionieră de aproape 30 de ani, spune: „Înainte de a merge în teritoriu, îl rog pe Iehova să-mi dea o atitudine pozitivă”. De asemenea, îl rugăm pe Dumnezeu ca îngerii să ne îndrume spre oamenii cu inima sinceră. (Mat. 10:11-13; Rev. 14:6) Iată ce spune Robert, care face pionierat de peste 30 de ani: „E impresionant să știi că lucrezi alături de îngeri, care știu exact ce se întâmplă în viețile oamenilor din teritoriu”. În al treilea rând, încercăm să vedem potențialul oamenilor, dispoziția lor de a-i sluji lui Iehova. Iată ce afirmă în acest sens Carl, un bătrân de congregație care s-a botezat în urmă cu mai bine de 50 de ani: „Caut chiar și cea mai mică dovadă de interes: un zâmbet, o privire amabilă sau o întrebare sinceră”. Într-adevăr, asemenea lui Pavel, putem aduce rod cu perseverență!

16, 17. a) Ce putem învăța din îndemnul consemnat în Eclesiastul 11:6? b) Explicați în ce mod îi influențează lucrarea de predicare pe oamenii care ne observă.

¹⁶ Chiar dacă, în aparență, mesajul pe care îl predicăm nu sensibilizează inima oamenilor, nu trebuie să subestimăm efectul pe care îl are lucrarea noastră de semănare. (Citește Eclesiastul 11:6.) Deși mulți oameni nu ne ascultă, ei totuși ne observă. Ei observă ținuta noastră îngrijită, comportamentul nostru politicos și zâmbetul plin de căldură. Cu timpul, conduita noastră ar putea să-i ajute să-și dea seama că au avut o concepție greșită cu privire la noi. Sergio și Olinda, menționați la începutul articolului, au asistat la astfel de schimbări de atitudine.

¹⁷ Sergio relatează: „Din cauza bolii, o vreme nu am putut merge în piață. Când ne-am întors, unii trecători ne-au întrebat: «Ce s-a întâmplat? Ne-ați lipsit!»”. Zâmbind, Olinda adaugă: „Șoferii autobuzelor ne făceau cu mâna, iar unii ne-au spus în timp ce treceau pe lângă noi: «Bravo!». Și chiar ne-au cerut publicații”. Spre surprinderea lor, un bărbat s-a oprit la cărucior, le-a oferit un buchet de flori și le-a mulțumit pentru lucrarea pe care o fac.

18. De ce suntem hotărâți să ‘aducem rod cu perseverență’?

¹⁸ Într-adevăr, atât timp cât ‘nu lăsăm mâinile noastre să se odihnească’ de la semănarea seminței Regatului, contribuim la predicarea veștii bune „ca mărturie pentru toate națiunile”. (Mat. 24:14) Dar, mai presus de toate, avem profunda bucurie de a ști că Iehova ne aprobă, întrucât el îi iubește pe toți cei care „aduc rod cu perseverență”!