CU PESTE 3 000 de ani în urmă, patriarhul Iov a înțeles că putem învăța multe lucruri despre creația lui Dumnezeu observând păsările. Comportamentul lor specific constituie subiectul unor ilustrări și metafore. Biblia face deseori referire la păsările cerurilor pentru a ne învăța lecții importante despre viață și despre relația noastră cu Dumnezeu. Să vedem câteva exemple.

Locuitorii Ierusalimului erau familiarizați cu rândunicile, care își făceau cuib sub streașina clădirilor. Unele și-au făcut cuibul în templul lui Solomon. Probabil, rândunicile care cuibăreau an de an în zona templului se simțeau în siguranță și puteau să-și crească puii în liniște.

Compozitorul Psalmului 84, unul dintre fiii lui Core, care slujea la templu câte o săptămână la fiecare șase luni, a observat cuiburile din zona templului. Dorind să fie ca rândunicile care locuiau permanent în casa lui Iehova, el a exclamat: „Cât de frumos este grandiosul tău tabernacol, o, Iehova al armatelor! Sufletul mi se umple de dor și tânjește după curțile lui Iehova. . . . Până și pasărea își găsește o casă și rândunica un cuib, unde își pune puii, la grandiosul tău altar, o, Iehova al armatelor, Regele meu și Dumnezeul meu!” (Psalmul 84:1-3). Dăm dovadă noi și copiii noștri de aceeași apreciere și dorință fierbinte de a ne asocia mereu cu congregația lui Dumnezeu? (Psalmul 26:8, 12)

Profetul Ieremia a scris: „Barza de pe cer își știe bine timpul fixat”. Fără îndoială, el se referea la zborul de migrație al berzelor prin Țara Promisă. Primăvara, peste 300 000 de berze albe zboară din Africa spre Europa prin Valea Iordanului. Ceasul lor biologic le dictează să se întoarcă vara la locurile de cuibărit. La fel ca alte păsări migratoare, ele „respectă timpul când trebuie să se întoarcă” (Ieremia 8:7).

„Adevărata minune a migrației este faptul că are loc în mod instinctiv”, se spune în Collins Atlas of Bird Migration. Iehova Dumnezeu le-a dat păsărilor migratoare înțelepciune instinctivă cu privire la anotimpuri, iar omului i-a dat capacitatea de a discerne timpurile și anotimpurile (Luca 12:54-56). Barza este dotată cu înțelepciune instinctivă, pe când omul poate discerne semnificația evenimentelor din perioada în care trăiește numai cu ajutorul cunoștinței divine. Israeliții contemporani cu Ieremia au ignorat semnele din timpul lor. Dumnezeu a explicat care era problema de fond spunând: „Au respins cuvântul lui Iehova. Ce înțelepciune au ei?” (Ieremia 8:9).

 În prezent avem dovezi evidente că trăim în perioada pe care Biblia o numește „zilele din urmă” (2 Timotei 3:1-5). Vei imita exemplul berzei ținând cont și tu de „timpul fixat”?

Acvila este menționată deseori în Biblie, silueta ei fiind ceva obișnuit pe cerul Țării Promise. Din cuibul ei, aflat sus pe stâncă, acvila ‘își caută hrana, privind mereu în depărtare’ (Iov 39:27-29). S-a constatat că acvila are o vedere atât de ageră, încât poate repera un iepure de la un kilometru distanță.

Așa cum acvila poate ‘privi în depărtare’, tot așa Iehova poate privi în viitorul îndepărtat. Astfel, Iehova Dumnezeu este „Cel ce spune de la început sfârșitul și din timpuri străvechi lucrurile care n-au fost încă făcute” (Isaia 46:10). Dacă dăm ascultare sfaturilor lui Iehova, vom trage foloase de pe urma capacității sale de a vedea în viitor și a înțelepciunii sale inegalabile (Isaia 48:17, 18).

În plus, Biblia îi compară pe cei care își pun încrederea în Dumnezeu cu acvilele: „Cei ce speră în Iehova își înnoiesc puterea. Se înalță cu aripi ca acvilele” (Isaia 40:31). Acvila se înalță cu ajutorul coloanelor ascendente de aer cald, numite curenți termali. Când găsește un curent termal, acvila își deschide aripile și se rotește în interiorul acestuia ridicându-se tot mai sus. Acvila nu se bazează pe propria putere pentru a se înălța și a plana pe distanțe lungi. În mod asemănător, cei care își pun încrederea în Iehova se îndreaptă spre el pentru a primi „puterea care depășește normalul” (2 Corinteni 4:7, 8).

Cu puțin timp înainte de moartea sa, Isus a privit spre capitala Israelului și a oftat: „Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeți și-i ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi, cum își adună cloșca puii sub aripi! Dar voi n-ați vrut!” (Matei 23:37).

Unul dintre cele mai puternice instincte ale păsărilor este acela de a-și ocroti puii. Păsările care își fac cuibul la nivelul solului, cum ar fi găinile, sunt mereu atente la pericole. Dacă observă o pasăre răpitoare pe cer, cloșca scoate un sunet puternic cu care își cheamă puii, aceștia refugiindu-se repede sub aripile ei. Tot aici puii găsesc adăpost de razele dogoritoare ale soarelui sau de ploile torențiale. În mod asemănător, Isus a vrut să le ofere locuitorilor Ierusalimului adăpost și ocrotire din punct de vedere spiritual. În prezent, Isus ne invită la el pentru a fi înviorați și ocrotiți de greutățile și problemele cotidiene (Matei 11:28, 29).

Într-adevăr, avem multe de învățat de la aceste creaturi înaripate. În timp ce le observi comportamentul, încearcă să-ți amintești metaforele biblice care fac referire la ele. Fie ca rândunicile să te ajute să apreciezi locul în care i se aduce închinare lui Iehova. Îndreaptă-te spre Dumnezeu pentru speranță, care îți va permite să te înalți ca o acvilă. Îndreaptă-te spre Isus pentru adevărul spiritual și vei fi ocrotit, așa cum puii sunt ocrotiți de cloșcă. Fie ca exemplul berzei să-ți amintească să discerni semnificația evenimentelor mondiale care marchează timpurile în care trăim și să rămâi vigilent.