Apostolul Pavel îl numește pe Iehova a „Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre” (2 Corinteni 1:3, 4). Astfel, Biblia ne dă asigurarea că Dumnezeu poate ajuta pe oricine și că nicio tragedie prin care am putea trece nu depășește puterea Tatălui nostru de a ne mângâia.

Bineînțeles că Dumnezeu nu oferă mângâiere în mod automat. Trebuie să facem și noi ceva. Ne poate ajuta un medic dacă nu mergem la el ca să ne consulte? Profetul Amos a întrebat: „Merg doi oameni împreună fără să se fi întâlnit așa cum s-au înțeles?” (Amos 3:3). Așadar, Biblia ne îndeamnă: „Apropiați-vă de Dumnezeu, iar el se va apropia de voi!” (Iacov 4:8).

Putem fi siguri că Dumnezeu se va apropia de noi. El ne spune în repetate rânduri că vrea să ne ajute. (Vezi  chenarul.) În plus, avem mărturia de necontestat a unor oameni, atât din prezent, cât și din trecut, care au primit mângâiere de la Dumnezeu.

Asemenea multor oameni din prezent, care caută ajutor la Dumnezeu, regele David a trecut prin necazuri. Odată, el l-a implorat pe Iehova: „Ascultă glasul implorărilor mele când strig către tine după ajutor”. I-a răspuns Dumnezeu? David a spus în continuare: „Am fost ajutat, de aceea inima mea exultă” (Psalmul 28:2, 7).

Dumnezeu i-a încredințat lui Isus un rol important în a oferi mângâiere. Printre însărcinările primite de la Dumnezeu se numără și faptul de ‘a-i pansa pe cei cu inima frântă’ și de ‘a-i mângâia pe toți cei cuprinși de jale’ (Isaia 61:1, 2). Așa cum a fost prezis, Isus a manifestat un interes special față de oamenii „trudiți și . . . împovărați” (Matei 11:28-30).

Isus i-a mângâiat pe oameni dându-le sfaturi înțelepte, tratându-i cu bunătate, iar, uneori, chiar vindecându-i. Într-o zi, un lepros l-a implorat: „Dacă vrei, poți să mă cureți”. Mișcat de milă, Isus a răspuns: „Vreau. Fii curățat!” (Marcu 1:40, 41). Leprosul s-a vindecat.

 În prezent, Isus nu se mai află pe pământ pentru a ne mângâia. Însă Tatăl său, Iehova, „Dumnezeul oricărei mângâieri”, continuă să-i ajute pe cei ce suferă (2 Corinteni 1:3). Să analizăm patru dintre mijloacele folosite de Dumnezeu pentru a ne mângâia.

• Biblia. „Tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverența noastră și prin mângâierea din Scripturi să avem speranță.” (Romani 15:4)

• Spiritul sfânt. Imediat după moartea lui Isus, congregația creștină a cunoscut o perioadă de pace. De ce? „Umblând în teamă de Iehova și în mângâierea spiritului sfânt, [ea] continua să se înmulțească.” (Faptele 9:31) Spiritul sfânt, forța activă a lui Dumnezeu, este foarte puternic. Dumnezeu poate să-l folosească pentru a ne mângâia, indiferent de situația în care ne aflăm.

• Rugăciunea. Biblia ne sfătuiește: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci . . . faceți-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre, iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inima și mintea” (Filipeni 4:6, 7).

• Colaboratorii creștini ne pot fi prieteni adevărați, care oferă mângâiere în momente grele. Apostolul Pavel i-a numit pe colaboratorii săi ‘un ajutor care întărește’ în timp de ‘strâmtorare’ și de ‘necaz’ (Coloseni 4:11; 1 Tesaloniceni 3:7).

Însă, poate că te întrebi dacă lucrurile stau la fel și în practică. Să analizăm îndeaproape experiențele unor oameni care s-au confruntat cu problemele menționate la început. Asemenea lor, și tu poți constata că Dumnezeu își respectă și în prezent această promisiune impresionantă: „Așa cum îl mângâie pe un om mama lui, așa vă voi mângâia și eu” (Isaia 66:13).