Biblia afirmă cu claritate că Iehova are capacitatea de a prezice viitorul. (Is. 45:21) Însă ea nu ne explică în cele mai mici detalii când și cum își folosește el această capacitate și nici cât de multe lucruri alege să afle. Prin urmare, nu putem fi categorici în această privință. Cu toate acestea, există câteva aspecte pe care le cunoaștem.

Iehova nu are limite în afară de cele pe care și le impune chiar el. Întrucât înțelepciunea sa este infinită, el poate prezice orice eveniment dorește. (Rom. 11:33) În același timp, având un autocontrol perfect, Iehova poate alege și să nu afle ce se va întâmpla în viitor. (Compară cu Isaia 42:14.)

Iehova face ca voința sa să se împlinească. Ce legătură există între acest lucru și capacitatea lui de a prezice viitorul? Isaia 46:10 explică: „Eu prezic de la început sfârșitul și din timpuri străvechi lucrurile care n-au fost încă făcute. Eu spun: «Hotărârea mea va rămâne în picioare și voi face tot ce-mi place»”.

Așadar, un motiv pentru care Iehova poate prezice viitorul este că el are capacitatea de a determina producerea unui eveniment. Iehova nu trebuie să deruleze evenimentele din viitor asemenea unui film pentru a vedea ce urmează să se întâmple, ca și cum acestea ar fi avut loc deja. Dimpotrivă, el poate stabili ca un eveniment să aibă loc la o anumită dată, iar la momentul fixat să facă să se întâmple ceea ce a stabilit. (Ex. 9:5, 6; Mat. 24:36; Fap. 17:31)

De aceea, Biblia folosește cuvinte precum „pregătit”, „întocmit” și „hotărât” pentru a descrie modul în care Iehova acționează cu privire la unele evenimente viitoare. (2 Regi 19:25; n.s.; Is. 46:11) Acești termeni reprezintă traducerea din limba ebraică a unui cuvânt înrudit cu termenul pentru „olar”. (Ier. 18:4) Asemenea unui olar care lucrează cu măiestrie și poate modela o bucată de lut într-un vas de o frumusețe impresionantă, Iehova poate modela, sau dirija, lucrurile pentru a-și îndeplini voința. (Ef. 1:11)

Iehova respectă dreptul fiecăruia de a alege. El nu i-a stabilit un destin fiecărui om, nici nu îi determină pe oameni să facă ceva ce le-ar atrage distrugerea. El le permite tuturor să decidă pe ce cale vor să meargă, însă îi îndeamnă să aleagă calea corectă.

Să analizăm două exemple. Iehova a prezis că Ninive avea să fie distrus deoarece locuitorii acestui oraș erau deosebit de răi. Totuși, ulterior, Iehova „a revenit asupra deciziei sale și nu a mai adus nenorocirea pe care spusese că o va aduce asupra lor”. (Iona 3:1-10) Ce anume l-a determinat pe Iehova să se răzgândească? El a observat că niniviții și-au folosit liberul-arbitru alegând să se căiască în urma avertismentului divin.

Un alt exemplu este profeția despre un conducător pe nume Cirus, care avea să-i elibereze pe evrei din captivitate și să dea un decret cu privire la reconstruirea templului lui Iehova. (Is. 44:26–45:4) Această profeție a fost împlinită de regele Persiei, Cirus cel Mare. (Ezra 1:1-4) Însă este demn de remarcat că Cirus nu a fost un închinător al lui Iehova. Dumnezeu l-a folosit pe acest rege pentru a îndeplini profeția, dar fără să-i influențeze în vreun fel libertatea de a alege cui să i se închine. (Prov. 21:1)

Bineînțeles, există și alți factori pe care Iehova îi ia în considerare când alege să își folosească preștiința. Realist vorbind, niciun om nu poate înțelege pe deplin căile lui Iehova. (Is. 55:8, 9) Totuși, aspectele pe care ni le-a dezvăluit ne întăresc convingerea că el face întotdeauna ce este drept, inclusiv când prezice viitorul.