1-3. a) Ce evenimente au făcut ca Penticosta să fie o zi specială? b) Cum au împlinit acele evenimente ceea ce se profețise în Scripturi? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

ERA duminică dimineață, în jurul orei nouă. Pentru cei din Ierusalim, aceasta era o zi specială. Întrucât era o zi de sărbătoare, era și o zi de sabat. Jertfele obișnuite de dimineață fuseseră deja oferite la templu. Într-o atmosferă plină de bucurie, marele preot se pregătea să prezinte cele două pâini dospite din cereale noi ca ofrandă legănată (Lev. 23:15-20). Această ofrandă marca începutul secerișului grâului. Era Penticosta din 33 e.n.

² În timp ce la templu se petreceau toate aceste lucruri, într-o cameră de sus din oraș urma să aibă loc ceva mult mai important. Acolo, un grup format din aproximativ 120 de discipoli ai lui Isus „stăruiau în rugăciune” (Fap. 1:13-15). Ceea ce urma să li se întâmple avea o strânsă legătură cu acțiunile marelui preot de la fiecare Penticostă și împlinea profeția rostită de Ioel cu aproximativ 800 de ani înainte (Ioel 2:28-32; Fap. 2:16-21). Ce lucru important s-a întâmplat cu acea ocazie?

 ³ Citește Faptele 2:2-4. Spiritul sfânt al lui Dumnezeu a fost turnat peste acel grup de discipoli care erau adunați în camera de sus (Fap. 1:8). Ei au început să profețească, sau să depună mărturie, despre lucrurile minunate pe care le văzuseră și le auziseră. Apostolul Petru a explicat în fața mulțimii care s-a adunat semnificația celor întâmplate. Apoi, el a spus: „Căiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre și veți primi darul spiritului sfânt”. În acea zi, aproximativ 3 000 de oameni au acceptat această invitație, s-au botezat și au primit spiritul sfânt promis (Fap. 2:37, 38, 41).

4. a) De ce ar trebui să ne intereseze ceea ce s-a întâmplat la Penticostă? b) Ce alt eveniment important este posibil să fi avut loc în aceeași zi cu mulți ani înainte? (Vezi nota.)

⁴ De ce este Penticosta din 33 e.n. foarte importantă pentru noi? Evident, nu pentru ceea ce s-a petrecut la templul din Ierusalim, ci pentru că Isus Cristos, în calitate de Mare Preot, a împlinit acel model profetic. [1] La templu, marele preot i-a oferit lui Iehova în acea zi două pâini simbolice. Pâinile din aluat dospit i-au reprezentat pe discipolii unși ai lui Isus, care au fost luați din omenirea păcătoasă și adoptați de Dumnezeu ca fii. Astfel, a devenit posibil ca unii oameni, considerați „primele roade” din omenire, să meargă în cele din urmă la cer și să facă parte din Regatul prin intermediul căruia Iehova va binecuvânta restul omenirii ascultătoare (Iac. 1:18; 1 Pet. 2:9). Așadar, indiferent că avem speranța de a fi alături de Isus în cer sau de a trăi veșnic pe un pământ paradiziac, viața noastră este profund influențată de evenimentele din acea zi!

5. De unde știm că nu toți cei care sunt unși primesc ungerea exact în același fel?

⁵ Dacă ai fi fost unul dintre discipolii peste care s-a așezat ceva ce arăta ca o limbă de foc, n-ai fi uitat niciodată ziua aceea. Nu te-ai fi întrebat dacă erai sau nu uns cu spirit sfânt, mai ales dacă ai fi primit și darul miraculos de a vorbi într-o limbă străină (Fap. 2:6-12). Însă nu toți cei care sunt unși cu spirit sfânt primesc ungerea în mod spectaculos ca acei aproximativ 120 de discipoli. Ceilalți oameni care au fost prezenți în Ierusalim în acea zi au primit ungerea cu spirit când s-au botezat (Fap. 2:38). Peste ei nu s-a așezat o limbă ca de foc. În plus, nu toți creștinii unși primesc ungerea cu spirit la botez. Samaritenii au fost unși cu spirit sfânt la câtva timp după ce s-au botezat (Fap. 8:14-17). Iar într-o împrejurare specială, Corneliu și cei din casa lui au fost unși cu spirit sfânt înainte de a fi botezați (Fap. 10:44-48).

6. Ce primesc toți creștinii unși și ce efect are acest lucru asupra lor?

⁶ Așadar, nu toți sunt unși exact în același fel. Probabil că unii și-au dat seama imediat că au această chemare, în timp ce alții au înțeles treptat lucrul acesta. Totuși, indiferent cum are loc această ungere, apostolul Pavel a explicat ce se întâmplă cu fiecare dintre ei. El a spus: „După ce ați crezut, ați fost sigilați cu spiritul sfânt promis, care este un acont al moștenirii noastre” (Ef. 1:13, 14). Această acțiune specială a spiritului sfânt este ca un avans, o garanție (sau o asigurare) a ceea ce va veni. Un creștin uns dobândește o convingere interioară datorită acestui acont pe care l-a primit. (Citește 2 Corinteni 1:21, 22; 5:5.)

7. Ce trebuie să facă fiecare creștin uns pentru a-şi primi răsplata cerească?

 ⁷ Are creștinul care primește acest acont un viitor garantat în cer? Nu. El este sigur că a fost invitat să meargă la cer, însă el va primi răsplata cerească doar dacă se dovedește fidel chemării sale. Petru a explicat: „De aceea, cu atât mai mult, fraților, faceți tot posibilul să vă asigurați chemarea și alegerea, căci, făcând neîncetat aceste lucruri, nu veți eșua niciodată. De fapt, așa vi se va da din belșug intrarea în regatul veșnic al Domnului și Salvatorului nostru Isus Cristos” (2 Pet. 1:10, 11). Prin urmare, fiecare creștin uns trebuie să se străduiască din răsputeri să rămână fidel. Altminteri, chemarea, sau invitația, de a merge la cer nu-i va fi de niciun folos (Evr. 3:1; Rev. 2:10).

8, 9. a) De ce multor slujitori ai lui Dumnezeu le este greu să înțeleagă ce se întâmplă când cineva este uns cu spirit? b) De unde știe cineva că a fost invitat să meargă la cer?

⁸ Probabil că celor mai mulți slujitori ai lui Dumnezeu din prezent le este greu să înțeleagă ce se întâmplă când cineva este uns cu spirit. Și este normal, deoarece ei n-au fost unși. Scopul inițial al lui Dumnezeu a fost ca oamenii să trăiască veșnic pe pământ (Gen. 1:28; Ps. 37:29). Alegerea unor persoane care să meargă la cer pentru a domni ca regi și preoți este o măsură luată de Iehova în mod excepțional. Această chemare produce o schimbare profundă în gândirea, atitudinea și speranța unei persoane. (Citește Efeseni 1:18.)

⁹ Dar de unde știe cineva că are chemarea cerească, sau că a primit într-adevăr acest acont special? Răspunsul reiese clar din cuvintele lui Pavel către creștinii unși din Roma, care au fost „chemați să fie sfinți”. El le-a spus: „Voi n-ați primit un spirit de sclavie care provoacă din nou teamă, ci ați primit un spirit de adopție ca fii, spirit prin care strigăm: «Ava, Tată!» Spiritul însuși depune mărturie împreună cu spiritul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Rom. 1:7; 8:15, 16). Simplu spus, prin intermediul spiritului său sfânt, Dumnezeu ajută acea persoană să înțeleagă în mod clar că este invitată să devină un viitor moștenitor al Regatului (1 Tes. 2:12).

10. Cum ar trebui înțelese cuvintele din 1 Ioan 2:27, potrivit cărora un creștin uns nu are nevoie să-l învețe cineva?

¹⁰ Cei care au primit această invitație specială de la Dumnezeu nu mai au nevoie de o mărturie din alte surse. Ei nu au nevoie ca altcineva să verifice ce li s-a întâmplat. Iehova îi ajută să nu aibă nicio îndoială în mintea și în inima lor. Apostolul Ioan le-a spus creștinilor unși: „Voi aveți o ungere de la cel sfânt. Toți aveți cunoștință”. În continuare, el a spus: „În ce vă privește, ungerea pe care ați primit-o de la el rămâne în voi și nu aveți nevoie să vă învețe cineva, ci, așa cum ungerea de la el vă învață toate lucrurile – iar ea este adevărată și nu este o minciună – și așa cum v-a învățat ea, rămâneți în unitate cu el” (1 Ioan 2:20, 27). Creștinii unși au nevoie să fie învățați de Iehova la fel ca toți ceilalți. Însă ei n-au nevoie de cineva care să le confirme că sunt unși. Spiritul sfânt, cea mai puternică forță din univers, le dă această convingere!

11, 12. Ce s-ar putea întreba un creștin uns, dar ce nu pune el la îndoială?

¹¹ Când spiritul sfânt îi dă această  convingere, creștinul care este uns trece prin niște schimbări extraordinare. Isus a făcut referire la acest proces interior folosind expresia „a se naște din nou”, expresie ce poate fi redată și prin „a fi născut de sus” (Ioan 3:3, 5). [2] În continuare, el a explicat: „Nu te mira că ți-am spus: Trebuie să vă nașteți din nou. Vântul suflă unde vrea și îi auzi vuietul, dar nu știi de unde vine și unde se duce. Așa este oricine s-a născut din spirit” (Ioan 3:7, 8). Prin urmare, este imposibil să li se explice în detaliu această chemare celor care nu au fost unși.

¹² Cei care au primit chemarea cerească s-ar putea întreba: De ce am fost ales eu și nu altcineva? Poate chiar se întreabă dacă sunt demni de această chemare. Dar ei nu pun la îndoială faptul că Iehova i-a ales. Inima lor este plină de bucurie și de apreciere. Ei simt la fel ca Petru, care a spus: „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, căci potrivit marii sale îndurări ne-a născut din nou la o speranță vie prin învierea lui Isus Cristos din morți, la o moștenire nepieritoare, neîntinată și care nu se veștejește. Aceasta vă este rezervată în ceruri vouă” (1 Pet. 1:3, 4). Când citesc aceste cuvinte, creștinii unși sunt absolut convinși că Tatăl lor ceresc li se adresează lor personal.

13. Cum se schimbă modul de gândire al unei persoane când este unsă cu spirit sfânt și ce anume produce această schimbare?

¹³ Înainte să primească această mărturie din partea spiritului lui Dumnezeu, acești creștini aveau speranță pământească. Ei așteptau timpul când Iehova va curăța pământul de orice răutate și doreau să se bucure de aceste binecuvântări viitoare. Probabil chiar își imaginau cum îi vor întâmpina pe cei dragi care au murit. Ei își doreau să locuiască în case construite de ei și să mănânce rodul pomilor plantați de ei (Is. 65:21-23). De ce s-a schimbat modul lor de gândire? Au devenit ei nemulțumiți de această speranță? S-au simțit ei deprimați sau au trecut printr-o mare suferință? S-au gândit ei brusc că ar fi plictisitor sau obositor să trăiască veșnic pe pământ? Sau au vrut ei să vadă cum este să trăiești în cer? Nu. Această schimbare este rezultatul acțiunii spiritului lui Dumnezeu, care pe lângă faptul că i-a chemat, sau i-a invitat, le-a schimbat modul de gândire și speranța de viitor.

14. Cum privesc creștinii unși viața lor pe pământ?

¹⁴ Aceasta nu înseamnă că cei unși își doresc să moară. Sub inspirație, Pavel a spus: „Da, noi, care suntem în acest cort, gemem, fiindcă suntem împovărați. Căci vrem nu să ne dezbrăcăm de acesta, ci să ne îmbrăcăm cu celălalt, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață” (2 Cor. 5:4). Creștinii unși nu și-au pierdut interesul pentru această viață, dorind ca ea să se termine repede. Dimpotrivă, ei se bucură de viață și doresc să-şi folosească fiecare zi în serviciul lui Iehova împreună cu familia și cu prietenii lor. Însă, indiferent ce fac, ei nu uită glorioasa lor speranță de viitor (1 Cor. 15:53; 2 Pet. 1:4; 1 Ioan 3:2, 3; Rev. 20:6).

15. Ce factori nu arată că o persoană este unsă cu spirit sfânt?

¹⁵ Probabil te întrebi dacă ai primit această invitație minunată. Dacă te gândești că s-ar putea s-o fi primit, meditează la următoarele întrebări importante: Simți că ai mult zel în lucrarea de predicare?  Ești un cercetător sârguincios al Bibliei și îți place să studiezi „lucrurile profunde ale lui Dumnezeu”? (1 Cor. 2:10) Simți că Iehova te-a binecuvântat cu rezultate deosebite în lucrarea de predicare? Ai o dorință fierbinte să faci voința lui Iehova? Ai o iubire profundă față de alții și simți că ai o mare responsabilitate în ce privește faptul de a-i ajuta din punct de vedere spiritual? Ai constatat că Iehova a intervenit personal în viața ta? Dacă răspunsul tău la aceste întrebări este un da hotărât, înseamnă aceasta că ai chemarea cerească? Nu, nu înseamnă. De ce? Deoarece aceste sentimente nu le au doar cei cu speranță cerească. Spiritul lui Iehova lucrează cu aceeași forță și în cei care au speranța de a trăi veșnic pe pământ. De fapt, în cazul în care te întrebi dacă ai primit chemarea cerească, acest lucru în sine arată că nu ai primit-o. Cei chemați de Iehova nu se întreabă dacă au primit sau nu această invitație! Ei sunt siguri de acest lucru!

16. De unde știm că nu toți cei care au primit spiritul lui Dumnezeu au fost invitați să meargă la cer?

¹⁶ În Scripturi găsim multe exemple de oameni fideli asupra cărora a acționat spiritul sfânt; însă ei n-au avut speranța de a trăi în cer. Unul dintre ei a fost Ioan Botezătorul. Isus a spus că niciun om nu a fost mai mare decât Ioan, însă apoi a afirmat că el nu avea să facă parte din Regatul ceresc (Mat. 11:10, 11). Spiritul sfânt a acționat și asupra lui David (1 Sam. 16:13). El a fost un om de o mare profunzime spirituală și chiar a scris sub inspirație unele părți din Biblie (Mar. 12:36). Totuși, la Penticostă, Petru a spus că David „n-a urcat la ceruri” (Fap. 2:34). Spiritul sfânt i-a ajutat pe acești oameni să facă lucruri uimitoare, însă el nu le-a dat mărturia specială că fuseseră aleși să meargă la cer. Aceasta nu înseamnă că ei au fost, în vreun fel, nedemni sau necorespunzători, ci pur și simplu că Iehova îi va învia la viață pe un pământ paradiziac (Ioan 5:28, 29; Fap. 24:15).

17, 18. a) Ce răsplată speră să primească majoritatea slujitorilor lui Dumnezeu din prezent? b) Ce întrebări vom analiza în articolul următor?

¹⁷ Marea majoritate a slujitorilor lui Dumnezeu din prezent nu au chemarea cerească. Ei nutresc aceeași speranță ca David, Ioan Botezătorul și alți oameni fideli din vechime. La fel ca Avraam, ei așteaptă să trăiască pe pământ ca supuși ai Regatului (Evr. 11:10). Numai o rămășiță dintre cei aleși pentru viață cerească mai sunt pe pământ în acest timp al sfârșitului (Rev. 12:17). Aceasta înseamnă că majoritatea celor 144 000 de creștini unși au murit deja și sunt în cer.

¹⁸ Așadar, cum ar trebui să-i privească cei cu speranță pământească pe cei care spun că au speranță cerească? Dacă cineva din congregația ta începe să se împărtășească din simboluri la Cina Domnului, cum ar trebui să reacționezi? Ar trebui să te îngrijorezi dacă numărul celor care spun că au chemarea cerească crește? La aceste întrebări se va răspunde în articolul următor.