ESTE cât se poate de clar că, în aceste ‘zile din urmă’, Iehova își îndrumă și își sprijină poporul din punct de vedere spiritual. (2 Tim. 3:1) Evident, fiecare dintre noi are obligația să dea ascultare îndrumărilor sale. În acest sens, ne asemănăm cu israeliții, care, în timp ce se aflau în pustiu, trebuiau să răspundă la apelul trompetelor.

Iehova i-a poruncit lui Moise să facă două trompete de argint bătut, din care preoții trebuiau să sune pentru a anunța „convocarea adunării” sau „pornirea taberelor”. (Num. 10:2) Modul în care sunau din trompete varia în funcție de mesajul pe care voiau să-l transmită. (Num. 10:3-8) Și în prezent poporul lui Dumnezeu primește îndrumări în diverse moduri. Să analizăm trei dintre aceste moduri, care ne duc cu gândul la semnalele de trompetă din Israelul antic: Poporul lui Iehova este invitat să ia parte la întruniri de proporții, supraveghetorii numiți sunt invitați să primească instruire, iar congregațiile sunt solicitate să aplice îndrumări noi sau actualizate.

Când Iehova dorea ca „întreaga adunare” să se prezinte la intrarea de pe latura estică a tabernacolului, preoții sunau din ambele trompete. (Num. 10:3) Sunetul lor inconfundabil era auzit de toate triburile, care erau împărțite în patru grupuri, dispuse în jurul tabernacolului. Probabil că israeliții aflați aproape de intrarea în tabernacol ajungeau mai repede, iar cei aflați mai departe aveau nevoie de mai mult timp și trebuiau să facă mai multe eforturi pentru a ajunge. Totuși, Iehova voia ca toți să se adune pentru a auzi instrucțiunile sale, indiferent că erau aproape sau departe.

În prezent nu ne întrunim la un tabernacol, totuși suntem invitați să luăm parte la întruniri de proporții, cum ar fi congresele regionale sau alte evenimente speciale, unde primim informații și îndrumări importante. Pretutindeni pe glob, poporul lui Iehova beneficiază de același program spiritual. Prin urmare, toți cei care dau curs invitației formează o mulțime bucuroasă de frați și de surori. Unii trebuie să parcurgă distanțe mai mari decât alții. Dar niciunul dintre cei prezenți nu regretă eforturile făcute.

Însă ce putem spune despre frații și surorile care trăiesc în zone izolate, departe de locul unde se țin întruniri de proporții? Datorită tehnologiei moderne, mulți dintre ei pot urmări programul spiritual, simțind că sunt și ei prezenți la întrunirile respective. De exemplu, cu  ocazia vizitei reprezentantului sediului mondial, filiala din Benin a transmis programul întrunirii și în Arlit, Niger, un orășel minier din deșertul Sahara. Programul a fost urmărit de 21 de frați, surori și persoane interesate. Deși erau foarte departe, ei s-au simțit ca și cum ar fi fost împreună cu cei 44 131 de participanți la program. Un frate a scris: „Vă mulțumim din suflet pentru programul spiritual pe care l-ați transmis. Ne-ați dovedit o dată în plus că ne iubiți foarte mult”.

Când se suna dintr-o singură trompetă, numai „căpeteniile miilor lui Israel” trebuiau să se prezinte la cortul întâlnirii. (Num. 10:4) Acolo, ei primeau îndrumări și instruire din partea lui Moise, ceea ce îi ajuta să se achite în mod corespunzător de responsabilitățile lor. Dacă ai fi fost una dintre acele căpetenii, ai fi făcut tot posibilul să fii prezent, nu-i așa?

Bătrânii de congregație nu sunt ‘căpetenii’, nici nu stăpânesc peste turma lui Dumnezeu, aflată în grija lor. (1 Pet. 5:1-3) Totuși, ei se străduiesc să păstorească turma cât mai bine. De aceea, răspund cu promptitudine când sunt invitați să primească mai multă instruire, de exemplu la Școala pentru Serviciul Regatului. Cu aceste ocazii, bătrânii învață să se achite într-un mod cât mai eficient de responsabilitățile teocratice. Drept urmare, atât ei, cât și restul congregației sunt ajutați să progreseze pe plan spiritual. Chiar dacă nu ai participat la niciuna dintre aceste școli, și tu beneficiezi de instruirea oferită aici, întrucât cei care au participat o folosesc pentru a ajuta întreaga congregație.

Uneori, preoții israeliți sunau din trompetă scurt și repetat. Acest sunet specific arăta că Iehova voia ca întreaga tabără să plece. (Num. 10:5, 6) Deplasarea acesteia era o dovadă a modului impresionant în care erau organizați israeliții. Totodată, ea presupunea eforturi serioase din partea fiecăruia dintre ei. Poate că unii erau reticenți uneori cu privire la mutare.

Ei considerau, probabil, că li se cerea prea des să se mute și că erau luați pe nepregătite. Uneori, „norul stătea de seara până dimineața”, alteori, „rămânea deasupra tabernacolului două zile sau o lună sau mai multe zile”. (Num. 9:21, 22) De câte ori s-a mutat tabăra? Numerele, capitolul 33, menționează aproximativ 40 de locuri în care israeliții și-au așezat tabăra.

Câteodată, unii israeliți găseau, poate, un loc unde era umbră, ceea ce era de dorit într-un pustiu „mare și înfricoșător”. (Deut. 1:19) De aceea, ei considerau, probabil, că mutarea era în defavoarea lor.

Odată ce triburile începeau să plece, unora dintre ele le era, poate, greu să-și aștepte rândul. Toate triburile auzeau în același timp sunetul trompetei, însă plecarea trebuia să aibă loc pe rând. Primul sunet de trompetă anunța plecarea triburilor de la est, adică Iuda, Isahar și Zabulon. (Num. 2:3-7; 10:5, 6) După plecarea acestora, preoții sunau a doua oară din trompetă, dând semnalul de plecare pentru grupul de trei triburi așezate la sud. Preoții procedau la fel până la plecarea tuturor triburilor.

Poate că și tu ai avut rețineri în ce privește unele schimbări organizatorice. Probabil că te-ai simțit copleșit când, în mod neașteptat, au venit multe schimbări. Sau poate că îți plăcea foarte mult cum se făceau înainte anumite lucruri și nu considerai că era necesară vreo schimbare. Oricare ar fi motivul, poate că ți-a luat timp să te adaptezi sau probabil că ai simțit că răbdarea ți-a fost pusă la încercare. Totuși, dacă ne străduim să reacționăm așa cum știm că trebuie, vom fi pe deplin binecuvântați.

În zilele lui Moise, Iehova a condus prin pustiu milioane de bărbați, femei și copii. Dacă el nu i-ar fi îndrumat și nu le-ar fi purtat de grijă, în mod sigur că ei nu ar fi supraviețuit. Și în prezent supraviețuim, ba chiar prosperăm, spiritualicește numai datorită îndrumării lui Iehova. Așadar, să fim cu toții hotărâți, asemenea israeliților, să răspundem cu promptitudine la apelurile inconfundabile ale trompetelor figurative!