ESTE bine cunoscut că papirusul a fost principalul material pe care se scria în Egiptul antic. Și grecii, și romanii au scris pe papirus. a Însă este mai puțin știut că papirusul a fost folosit și la realizarea ambarcațiunilor.

Cu peste 2 500 de ani în urmă, profetul Isaia a scris că locuitorii „din regiunea râurilor Etiopiei” aveau să trimită „soli pe mare și pe ape în vase de papirus”. Mai târziu, profetul Ieremia a prezis că, atunci când orașul Babilon urma să fie invadat de mezi și de perși, ei aveau să incendieze „bărcile de papirus” ale babilonienilor pentru a-i împiedica să scape. (Is. 18:1, 2; Ier. 51:32)

Întrucât Biblia este inspirată de Dumnezeu, cei care studiază această carte nu sunt surprinși că descoperirile arheologice atestă folosirea papirusului la confecționarea ambarcațiunilor în timpurile biblice. (2 Tim. 3:16) Arheologii au găsit dovezi clare că în Egipt se produceau bărci de papirus.

Picturile și basoreliefurile din unele morminte egiptene descriu procesul recoltării papirusului și al realizării bărcilor. Bărbații tăiau tulpinile de papirus, le legau în mănunchiuri, apoi le prindeau strâns împreună. Tulpinile de papirus sunt triunghiulare. Astfel, când sunt legate strâns, formează o masă compactă și rezistentă. Cartea A Companion to Ancient Egypt spune că bărcile de papirus puteau atinge o lungime de peste 17 m, având 10 sau 12 vâsle de o parte și de alta.

În Valea Nilului, papirusul creștea în cantități mari. În plus, bărcile de papirus se construiau relativ ușor. Chiar și atunci când lemnul a devenit principalul material de construcție pentru realizarea ambarcațiunilor de proporții, pescarii și vânătorii au continuat, din câte se pare, să folosească plute și bărci mici de papirus.

Bărcile de papirus au fost folosite pentru o lungă perioadă de timp. Scriitorul grec Plutarh (sec. I e.n. – sec. II e.n.) a spus că plutele de papirus erau folosite și în timpul său.