CÂTĂ mângâiere și încurajare ne aduce un act de bunătate! a Când vedem că cineva ține la noi, suntem recunoscători. Având în vedere că toți dorim să fim tratați cu bunătate, cum putem cultiva această calitate frumoasă?

Bunătatea presupune manifestarea unui interes sincer față de bunăstarea altora, atât prin cuvinte, cât și prin fapte. Ea nu înseamnă amabilitate sau falsă politețe. Adevărata bunătate este motivată de o iubire profundă și de empatie. În plus, ea face parte din rodul spiritului lui Dumnezeu, pe care toți creștinii sunt îndemnați să-l cultive. (Gal. 5:22, 23) Să analizăm în continuare modul în care Iehova și Fiul său au manifestat această calitate, precum și modul în care le putem urma exemplul.

Iehova este bun și plin de considerație cu toți oamenii, inclusiv cu „cei nerecunoscători și răi”. (Luca 6:35) De exemplu, El „face să răsară soarele său și peste cei răi, și peste cei buni și face să plouă și peste cei drepți, și peste cei nedrepți”. (Mat. 5:45) Prin urmare, chiar și cei ce nu-l recunosc pe Iehova drept Creator beneficiază de bunătatea sa în viața de zi cu zi și au parte de o oarecare fericire.

Iehova și-a manifestat în mod remarcabil bunătatea față de Adam și Eva. La scurt timp după ce au păcătuit, ei „au cusut frunze de smochin și și-au făcut învelitori pentru coapse”. Totuși, Iehova știa că cei doi aveau nevoie de o îmbrăcăminte adecvată pentru viața în afara grădinii Edenului, unde pământul blestemat avea să dea „spini și mărăcini”. De aceea, plin de bunătate, el s-a îngrijit de necesitățile lor și le-a făcut „veșminte lungi de piele”. (Gen. 3:7, 17, 18, 21)

Deși Iehova este bun cu toți oamenii, el dorește să arate bunătate în special față de slujitorii săi fideli. De exemplu, în zilele profetului Zaharia, un înger s-a întristat văzând că lucrările de reconstruire a templului din Ierusalim se opriseră. Iehova l-a ascultat pe înger și „i-a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe mângâietoare”. (Zah. 1:12, 13) La fel a procedat cu profetul Ilie. La un moment dat, profetul s-a simțit atât de descurajat, încât i-a cerut lui Dumnezeu să-l omoare. Iehova a înțeles sentimentele lui Ilie și a trimis un înger ca să-l încurajeze. Mai mult, Dumnezeu l-a asigurat pe profet că nu era singur. După ce a auzit aceste cuvinte pline de bunătate și a primit ajutorul de care avea nevoie, Ilie a putut să-și ducă la bun sfârșit misiunea. (1 Regi 19:1-18) Însă, dintre toți  slujitorii lui Dumnezeu, cine s-a remarcat în mod excepțional prin bunătate?

În timpul serviciului său pământesc, Isus a fost cunoscut ca un om bun și plin de considerație. El n-a fost niciodată aspru sau dominant. Plin de empatie, el a spus: „Veniți la mine, voi, toți care trudiți și sunteți împovărați, și eu vă voi înviora. . . . Pentru că jugul meu este plăcut [bun]”. (Mat. 11:28-30) Reacționând favorabil la bunătatea lui, oamenii l-au urmat oriunde a mers. Întrucât a avut milă de oameni, Isus i-a hrănit, i-a vindecat pe bolnavi și pe infirmi și i-a învățat „multe lucruri” despre Tatăl său. (Mar. 6:34; Mat. 14:14; 15:32-38)

Isus și-a manifestat bunătatea și când a dat dovadă de înțelegere și de discernământ în relațiile sale cu alții. Chiar și în cele mai nepotrivite momente, el i-a primit „cu drag [cu bunătate]” pe cei care îl căutau cu sinceritate. (Luca 9:10, 11) Când o femeie necurată din punct de vedere ceremonial a venit la Isus și i-a atins haina în speranța că va fi vindecată de scurgerea ei de sânge, el n-a mustrat-o. (Lev. 15:25-28) Având compasiune pentru acea femeie care suferea de 12 ani, Isus i-a spus: „Fiică, credința ta te-a vindecat. Du-te în pace și fii vindecată de boala ta chinuitoare”. (Mar. 5:25-34) Ce dovadă impresionantă de bunătate!

Așa cum am văzut în exemplele menționate anterior, adevărata bunătate se manifestă prin fapte. Isus a ilustrat necesitatea de a trece la acțiune în parabola despre bunul samaritean. Deși între evrei și samariteni exista dușmănie, samariteanului din parabolă i s-a făcut milă de un evreu ce fusese jefuit, bătut și lăsat pe jumătate mort în mijlocul drumului. Bunătatea l-a îndemnat pe samaritean să treacă la acțiune. El a îngrijit rănile bărbatului și l-a dus la un han. Apoi l-a plătit pe hangiu ca să-l îngrijească și s-a oferit să acopere ulterior orice cheltuială suplimentară. (Luca 10:29-37)

Bunătatea se poate exprima însă și prin cuvinte încurajatoare și pline de considerație. Prin urmare, chiar dacă Biblia spune că „îngrijorarea din inima omului o face să se deprime”, ea spune și că „un cuvânt bun o face să se bucure”. (Prov. 12:25) Bunătatea și dorința de a le face bine altora ne motivează să le adresăm cuvinte încurajatoare și, astfel, să le ridicăm moralul. b Prin cuvintele noastre arătăm că ținem la ei. Fiind încurajați, vor putea face față mai ușor încercărilor vieții. (Prov. 16:24)

Întrucât am fost creați după ‘chipul lui Dumnezeu’, toți putem cultiva bunătate. (Gen. 1:27) De exemplu, Iuliu, un ofițer din armata romană care l-a supravegheat pe apostolul Pavel pe parcursul călătoriei la Roma, „s-a purtat cu omenie față de Pavel și i-a permis să meargă la prietenii lui [în Sidon] și să primească îngrijire”. (Fap. 27:3) Mai târziu, Pavel, împreună cu alții au fost victimele unui naufragiu, iar locuitorii din Malta, insula unde au naufragiat, ‘s-au purtat cu multă omenie față de ei’. Locuitorii insulei chiar au făcut un foc ca ei să se poată încălzi. (Fap. 28:1, 2) Totuși, oricât de lăudabile ar fi astfel de fapte, bunătatea presupune mai mult decât acte ocazionale de binefacere.

Pentru a-i fi pe deplin plăcuți lui Dumnezeu, trebuie să facem din bunătate o parte  integrantă a personalității noastre și un mod de viață. De aceea, Iehova ne învață ‘să ne îmbrăcăm’ cu bunătatea. (Col. 3:12) Însă suntem conștienți că nu este ușor să manifestăm bunătate. Ce ne-ar putea împiedica? Timiditatea, nesiguranța, reminiscențele de egoism sau opoziția din partea altora. Totuși, putem depăși aceste obstacole dacă ne bazăm pe spiritul sfânt și dacă urmăm exemplul de bunătate al lui Iehova. (1 Cor. 2:12)

Cum am putea să ne dăm seama dacă trebuie să manifestăm mai multă bunătate? Să ne întrebăm: Sunt un ascultător plin de empatie? Sunt atent la necesitățile altora? Când am manifestat ultima dată bunătate față de cineva care nu este un membru al familiei mele sau un prieten apropiat? În plus, ne putem fixa anumite obiective, de exemplu, să-i cunoaștem mai bine pe cei de lângă noi, în special pe cei din congregația noastră. În felul acesta, le vom cunoaște mai bine situația și vom deveni mai receptivi la necesitățile lor. De asemenea, ar trebui să ne străduim să manifestăm față de alții aceeași bunătate pe care am dori să o manifeste și ei față de noi. (Mat. 7:12) Dacă îi cerem ajutorul, Iehova ne va binecuvânta eforturile de a manifesta bunătate. (Luca 11:13)

Când a enumerat calitățile care îl identificau drept slujitor al lui Dumnezeu, Pavel a menționat și bunătatea. (2 Cor. 6:3-6) Frații se simțeau atrași de Pavel datorită interesului sincer pe care îl arăta față de ei atât prin cuvinte, cât și prin fapte de bunătate. (Fap. 28:30, 31) În mod asemănător, putem să-i atragem pe oameni la adevăr prin felul în care ne purtăm cu ei. Când arătăm bunătate față de toți, inclusiv față de cei care ni se împotrivesc, le „încălzim” inima și le „topim” ura. (Rom. 12:20) Cu timpul, ei ar putea fi atrași și de mesajul Bibliei.

Fără îndoială că, în Paradis, oamenii înviați se vor bucura să simtă, poate pentru prima oară, adevărata bunătate. Recunoștința îi va determina să manifeste și ei bunătate față de semeni. Cei ce vor refuza să manifeste bunătate și să-i ajute pe alții nu vor avea loc în Regatul lui Dumnezeu. În schimb, cei care își vor trata semenii cu bunătate și iubire vor avea aprobarea lui Dumnezeu și vor trăi veșnic. (Ps. 37:9-11) Ce atmosferă de pace și siguranță va fi atunci pe întregul pământ! Dar ce foloase avem astăzi dacă manifestăm bunătate?

„Omul cu bunătate iubitoare aduce răsplată sufletului său”, spune Biblia. (Prov. 11:17) În general, oamenii se simt atrași de cei ce manifestă bunătate și sunt mai dispuși să fie buni cu ei. Isus a afirmat: „Cu măsura cu care măsurați vi se va măsura înapoi”. (Luca 6:38) Astfel, un om bun își va găsi mai ușor prieteni și îi va păstra.

Apostolul Pavel i-a îndemnat pe efeseni ‘să fie buni unii cu alții, plini de o tandră compasiune, iertându-se cu mărinimie unii pe alții’. (Ef. 4:32) O congregație înflorește atunci când membrii ei manifestă empatie și bunătate și se ajută unii pe alții. Astfel de persoane nu rănesc niciodată prin cuvinte aspre ori sarcastice și nu sunt critice. Ele nu răspândesc bârfe, ci se străduiesc să-și folosească limba pentru a-i încuraja pe alții. (Prov. 12:18) Drept rezultat, congregația va prospera din punct de vedere spiritual.

Bunătatea este o calitate ce se manifestă prin cuvinte și fapte. Când suntem buni, reflectăm căldura și generozitatea Dumnezeului nostru, Iehova. (Ef. 5:1) De asemenea, îi întărim pe frații noștri din congregație și îi atragem pe alții la închinarea curată. Fie ca reputația noastră să fie aceea de oameni care manifestă bunătate!