„Ce va aduce anul 1918?” Acestea sunt cuvintele cu care începea ediția din 1 ianuarie 1918 a Turnului de veghe. Cu toate că Războiul cel Mare încă făcea ravagii în Europa, evenimentele de la începutul anului păreau să anunțe lucruri bune pentru Studenții în Biblie și pentru oameni în general.

În 8 ianuarie 1918, cu ocazia discursului ținut înaintea Congresului Statelor Unite, președintele Woodrow Wilson a evidențiat 14 idei pe care le considera esențiale pentru realizarea „unei păci stabile și echitabile”. El a încurajat relațiile diplomatice deschise, reducerea armamentului și înființarea unei organizații generale a națiunilor, care să acționeze „atât în folosul statelor mari, cât și al celor mici”. Ideile sale, cunoscute drept „Cele 14 puncte”, au stat ulterior la baza formării Ligii Națiunilor și a negocierilor care au dus la încheierea Tratatului de la Versailles și, odată cu acesta, la sfârșitul Războiului cel Mare.

În 1918, în pofida evenimentelor tulburătoare din anul precedent, a la orizont se întrezăreau timpuri mai bune pentru Studenții în Biblie, așa cum reiese din ceea ce s-a întâmplat la Întrunirea anuală a Watch Tower Bible and Tract Society.

La această întrunire, ținută la 5 ianuarie 1918, câțiva frați cu poziții de răspundere ce fuseseră înlăturați din Betel au încercat să preia controlul organizației. Richard Barber, un supraveghetor itinerant fidel, a deschis întrunirea cu o rugăciune. După citirea raportului despre activitatea din anul precedent, au fost aleși, ca în fiecare an, membrii consiliului de administrație. Fratele Barber i-a propus în consiliu pe Joseph Rutherford și încă șase frați. Apoi, un avocat care era de partea împotrivitorilor a propus alți șapte bărbați, printre care se numărau și cei ce fuseseră dați afară din Betel. Împotrivitorii însă n-au avut câștig de cauză. Cu o majoritate covârșitoare de voturi, acționarii i-au ales ca membri ai consiliului de administrație pe fratele Rutherford și pe ceilalți șase frați fideli.

Mulți frați prezenți au numit acest eveniment „cea mai binecuvântată întrunire la care au participat vreodată”. Însă bucuria lor avea să fie de scurtă durată.

Studenții în Biblie distribuiau deja de câteva luni cartea Taina împlinită. Cititorii cu inima sinceră reacționau pozitiv la adevărurile biblice explicate în carte.

Edward Crist, un supraveghetor itinerant din Canada, a spus că un cuplu care citise cartea a acceptat adevărul în doar cinci săptămâni. El a relatat: „Atât soțul, cât și soția sunt pe deplin dedicați și fac progrese frumoase”.

Un bărbat, care a primit cartea și le-a împrumutat-o imediat și prietenilor lui, spune că a fost „lovit” de mesajul ei. Iată ce relatează el: „Mergeam pe Third Avenue când ceva m-a lovit în umăr. Credeam că era o cărămidă, dar nu, era cartea Taina  împlinită. Am luat-o acasă și am citit-o pe toată. . . . Mai târziu, am aflat că un predicator . . . aruncase cartea de la fereastră într-un acces de mânie. . . . Cred cu tărie că, niciodată în viață, el nu a convertit atâția oameni la o speranță vie ca atunci [când a aruncat cartea]. Datorită mâniei acelui predicator, noi îl lăudăm astăzi pe Dumnezeu”.

Reacția predicatorului nu a fost un caz izolat. În 12 februarie 1918, autoritățile canadiene au interzis cartea pretinzând că aceasta conținea declarații împotriva războiului și îndemna la sedițiune. Nu după mult timp, autoritățile din Statele Unite au procedat la fel. Agenții guvernamentali au percheziționat Betelul și birourile din New York, precum și birourile din Pennsylvania și California, căutând dovezi împotriva celor aflați în fruntea organizației. În 4 martie 1918, Departamentul de Justiție al Statelor Unite a interzis cartea Taina împlinită, susținând că publicarea și distribuirea ei constituiau o încercare de zădărnicire a efortului de război, precum și o încălcare a Legii spionajului.

În 7 mai 1918, Departamentul de Justiție a obținut mandate de arestare pentru Giovanni DeCecca, George Fisher, Alexander Macmillan, Robert Martin, Frederick Robison, Joseph Rutherford, William Van Amburgh și Clayton Woodworth. Ei erau acuzați de „acțiuni ilegale și deliberate de instigare la nesupunere, lipsă de loialitate și neîndeplinirea datoriei față de forțele militare, terestre și navale, ale Statelor Unite”. Procesul a început la data de 5 iunie 1918. Se știa de la început că șansele ca frații să fie condamnați erau foarte mari. De ce?

Procurorul general al Statelor Unite a invocat Legea spionajului, lege pe care inculpații erau acuzați că ar fi încălcat-o și care era considerată „o armă eficientă împotriva propagandei”. La 16 mai 1918, Congresul a respins un amendament adus acestei legi, care i-ar fi ocrotit pe cei ce publicau „adevărul cu motivații bune și pentru scopuri nobile”. Cartea Taina împlinită a constituit un subiect de dezbatere aprinsă în cadrul procesului. Cu privire la ea, în documentele oficiale ale Congresului se spune: „Unul dintre cele mai periculoase exemple ale acestui tip de propagandă este cartea numită Taina împlinită. . . . Singurul efect pe care îl are [cartea] este acela că subminează încrederea soldaților în cauza noastră și îi determină pe oameni să refuze ordinul de încorporare”.

În 20 iunie 1918, juriul i-a găsit vinovați pe cei opt frați de toate capetele de acuzare. A doua zi, judecătorul a dat sentința. El a spus: „Propaganda religioasă promovată și desfășurată intens de acești inculpați . . . constituie un pericol mai mare decât o divizie de soldați germani. . . . Pedeapsa trebuie să fie severă”. Două săptămâni mai târziu, cei opt frați erau duși la Penitenciarul federal din Atlanta, Georgia, fiecare având de ispășit sentințe cuprinse între 10 și 20 de ani.

În toată această perioadă, Studenții în Biblie au întâmpinat o opoziție crâncenă. Biroul federal de investigații (FBI) i-a urmărit pe frați, întocmind mii de dosare. Aceste documente sunt dovada faptului că frații noștri erau hotărâți să continue să predice.

Într-o scrisoare adresată FBI-ului, dirigintele Oficiului poștal din Orlando, Florida, a scris: „[Studenții în Biblie] parcurg orașul din casă în casă, în special noaptea. . . . Se pare că își continuă lucrarea în mod susținut”.

Un colonel de la Departamentul de război al SUA a scris biroului pentru a raporta activitatea fratelui Frederick Franz, care a slujit mai târziu în Corpul de Guvernare. Colonelul a scris: „Frederick Franz . . . a participat activ la vânzarea a mii de volume ale cărții Taina împlinită”.

Charles Fekel, care ulterior a slujit ca membru al Corpului de Guvernare, a fost și el persecutat. Autoritățile l-au arestat pentru că a distribuit cartea Taina împlinită și i-au monitorizat corespondența personală. El a fost închis pentru o lună în Baltimore, Maryland, fiind considerat „dușman austriac”. În timp ce, plin de curaj, le depunea mărturie celor ce-l interogau, el și-a amintit cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 9:16, unde se spune: „Vai de mine dacă nu anunț vestea bună!”. b

Pe lângă activitatea de predicare pe care o desfășurau cu zel, Studenții în Biblie au strâns semnături pe o petiție prin care se cerea eliberarea fraților închiși în Atlanta. Anna Gardner își amintește: „Mereu făceam câte ceva. Când frații erau în închisoare, misiunea noastră era să strângem imediat semnături. Mergeam din casă în casă. Am obținut mii de semnături! Le spuneam oamenilor că acei bărbați erau creștini adevărați și că fuseseră închiși pe nedrept”.

În acele vremuri grele, s-au organizat des congrese pentru ca frații să fie întăriți pe plan spiritual. În Turnul de veghe s-a spus: „Pe parcursul anului . . . s-au ținut peste 40 de congrese. S-au primit rapoarte îmbucurătoare de la toate congresele. Înainte se țineau congrese la sfârșitul verii sau la începutul toamnei; acum, fiecare lună din an are congresele ei”.

Oamenii sinceri continuau să reacționeze favorabil la mesajul veștii bune. La un congres ținut în Cleveland, Ohio, au participat aproximativ 1 200 de persoane și s-au botezat 42, printre care și un copil cu „o apreciere față de Dumnezeu și față de dedicare ce i-ar fi făcut pe mulți adulți să se rușineze”.

Anul 1918 era pe sfârșite, iar Studenții în Biblie erau nesiguri cu privire la viitorul lor. Unele dintre proprietățile din Brooklyn fuseseră vândute, iar sediul mondial fusese mutat la Pittsburgh, Pennsylvania. Deși frații din fruntea organizației erau la închisoare, întrunirea anuală era planificată pentru 4 ianuarie 1919. Ce avea să se întâmple?

Frații noștri au perseverat. Ei erau atât de convinși că deznodământul avea să fie unul fericit, încât au ales ca text al anului 1919 versetul din Isaia 54:17, unde se spune: „Nicio armă pregătită împotriva ta nu va reuși”. Cadrul era pregătit pentru o răsturnare de situație spectaculoasă, ce avea să le întărească fraților credința și să le dea avânt pentru uriașa lucrare ce le stătea în față.