O epidemie de ură

„Oamenii nu-i înţeleg niciodată pe cei pe care îi urăsc.“ — JAMES RUSSELL LOWELL, ESEIST ŞI DIPLOMAT.

ASTĂZI, ura pare a fi pretutindeni în jurul nostru. Denumiri cum ar fi Timorul de Est, Kosovo, Liberia, Littleton şi Sarajevo — precum şi neonazişti, capete rase şi susţinători ai supremaţiei rasei albe — s-au imprimat în mintea noastră alături de imaginile persistente ale unor dărâmături mistuite de foc, ale unor imense gropi comune şi ale unor corpuri neînsufleţite.

Visul de a avea un viitor fără ură, conflicte şi violenţă s-a spulberat. Danielle Mitterand, soţia fostului preşedinte al Franţei, actualmente decedat, şi-a amintit următoarele despre perioada tinereţii ei: „Oamenii visau să trăiască liberi într-o societate fraternă, în care puteau să aibă încredere; visau să aibă pacea minţii trăind în mijlocul altora şi împreună cu alţii; visau să ducă o viaţă sănătoasă, paşnică şi demnă într-o lume puternică şi generoasă, care să le poarte de grijă“. Ce s-a întâmplat cu aceste idealuri? Iată ce a spus ea cu părere de rău: „După o jumătate de secol, visul nostru a ajuns, după cum se ştie, ţinta atacurilor“.

Actuala renaştere a urii efectiv nu poate fi ignorată. Ea este tot mai răspândită şi se manifestă în forme tot mai evidente. Siguranţa personală, pe care milioane de oameni o iau ca pe ceva de la sine înţeles, a scăzut ca urmare a unui val de acte de ură necugetate, unul mai înfiorător decât celălalt, după cât se pare. Chiar dacă suntem scutiţi de ură în căminul sau în ţara noastră, ea ne pândeşte în altă parte. Probabil că zilnic vedem dovezi ale existenţei ei în cadrul programelor de ştiri de la radio şi televizor. Ea s-a răspândit într-o anumită măsură chiar şi pe Internet. Să analizăm câteva exemple.

Deceniul trecut a fost martorul unei răspândiri fără precedent a naţionalismului. „Aproape în întreaga lume, naţionalismul“, a remarcat Joseph S. Nye jr, director al Harvard Center for International Affairs, „devine mai puternic, nu mai slab. În loc de un sat planetar, pe glob există sătuleţe marcate de sentimente puternice unul faţă de celălalt. La rândul său, acest lucru favorizează izbucnirea conflictelor“.

Alte forme de ură sunt mai subtile, ascunse între graniţele unei ţări sau chiar între limitele unui cartier. Când cinci capete rase l-au ucis pe un sikhist în vârstă din Canada, acest eveniment „a arătat clar ceea ce unii consideră a fi o renaştere a crimelor motivate de ură într-o ţară lăudată deseori pentru toleranţa ei rasială“. În Germania, numărul atacurilor rasiste din partea extremiştilor a crescut cu 27 la sută în 1997, după o perioadă de câţiva ani în care scăzuse constant. „Este o creştere descurajatoare“, a remarcat ministrul de interne Manfred Kanther.

În nordul Albaniei, un raport a relevat că peste 6000 de copii au devenit adevăraţi prizonieri în propriile lor locuinţe din cauza fricii de a nu fi împuşcaţi de duşmanii familiilor lor. Aceşti copii sunt victime ale duşmăniei ancestrale, „care a  distrus viaţa a mii de familii“. În Statele Unite, potrivit Biroului Federal de Investigaţii (FBI), „prejudecăţile rasiale au stat la baza a peste jumătate din cele 7755 de crime comise din ură în 1998 şi raportate FBI-ului“. Restul crimelor comise din ură au fost atribuite prejudecăţilor de ordin religios, etnic şi naţional, precum şi bolilor.

Mai mult decât atât, ziarele atrag zilnic atenţia asupra unei epidemii de xenofobie, îndreptată îndeosebi împotriva refugiaţilor, care, în prezent, numără peste 21 de milioane de persoane. Din nefericire, majoritatea celor ce manifestă ură faţă de străini sunt tineri, instigaţi de personaje politice iresponsabile şi de alte persoane aflate în căutarea unui ţap ispăşitor. Printre semnele mai puţin evidente ale aceluiaşi fenomen se numără neîncrederea, intoleranţa şi uniformizarea oamenilor diferiţi.

Care sunt unele motive care stau la baza acestei epidemii de ură? Ce se poate face pentru a eradica ura? Articolul următor va răspunde la aceste întrebări.

 [Provenienţa fotografiei de pe copertă]

Coperta, sus: UN PHOTO 186705/J. Isaac

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

Daud/Sipa Press