Biblia — preţuită şi cenzurată

„Aş vrea ca scrierile sacre să fie traduse în toate limbile“, a scris Desiderius Erasmus, renumit erudit olandez din secolul al XVI-lea.

DORINŢA cea mai arzătoare a lui Erasmus era ca toţi oamenii să poată citi şi înţelege Scripturile. Cu toate acestea, opozanţii Bibliei au respins cu înverşunare această idee. De fapt, Europa acelor vremuri era un loc deosebit de periculos pentru oricine dorea să ştie, chiar şi numai din curiozitate, ce conţine Biblia. În Anglia a fost adoptată o lege parlamentară care spunea că „oricine citea Scripturile în engleză era în pericolul de a-şi pierde pământul, toate bunurile personale şi viaţa . . . şi, dacă continua să se încăpăţâneze, sau repeta greşeala după ce fusese iertat, trebuia mai întâi să fie spânzurat pentru că îl trădase pe rege şi apoi ars pentru erezie împotriva lui Dumnezeu“.

Pe continentul european, Inchiziţia Catolică îi urmărea cu cruzime pe adepţii sectelor „eretice“, cum ar fi valdezii, şi îi persecuta din cauza obiceiului lor de a predica „din evanghelii şi epistole şi din alte scrieri sacre, . . . întrucât predicarea şi explicarea Sfintei Scripturi [erau] complet interzise laicilor“. Nenumăraţi bărbaţi şi femei au suferit torturi îngrozitoare şi au fost omorâţi din cauza dragostei lor pentru Biblie. Ei riscau cele mai severe pedepse chiar şi numai dacă rosteau Rugăciunea Domnului sau cele Zece Porunci ori dacă îşi învăţau copiii să le spună.

 Această devoţiune faţă de Cuvântul lui Dumnezeu s-a păstrat în inima multor pelerini care au traversat oceanul pentru a coloniza America de Nord. În primii ani ai colonizării Americii, „cititul şi religia se îmbinau într-un mod inextricabil, definind o cultură bazată în totalitate pe cunoaşterea Bibliei“, se spune în cartea A History of Private Life — Passions of the Renaissance. De fapt, într-o predică publicată în Boston în 1767 se făcea următoarea recomandare: „Citiţi cu sârguinţă Sfânta Scriptură. În fiecare dimineaţă şi în fiecare seară trebuie să citiţi un capitol din propria voastră Biblie“.

Potrivit Grupului de Cercetare Barna, din Ventura (California), peste 90% dintre americani deţin în medie trei Biblii. Un studiu efectuat recent dezvăluie totuşi că, deşi Biblia continuă să fie foarte apreciată în America, „faptul de a petrece timp citind-o, studiind-o şi punând în aplicare sfaturile ei . . . ţine de domeniul trecutului“. Cei mai mulţi au cunoştinţe vagi despre conţinutul ei. Un ziarist a făcut următoarea remarcă: „Puţini oameni cred că [Biblia] mai are o valoare practică în ce priveşte actualele probleme şi preocupări“.

Tendinţele gândirii laice

O concepţie larg răspândită este aceea că în viaţă putem reuşi numai cu ajutorul raţiunii şi al cooperării dintre oameni. Biblia este considerată doar una dintre numeroasele cărţi care prezintă opinii religioase şi întâmplări personale, nu drept o carte de fapte reale şi adevăr.

Aşadar, cum fac faţă cei mai mulţi oameni problemelor tot mai dificile şi mai tulburătoare ale vieţii? Ei trăiesc într-un vid spiritual, fără nici un fel de norme şi îndrumări solide de ordin moral şi religios. Ei au ajuns ca nişte corăbii fără cârmă, „aruncaţi şi duşi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură . . . prin şiretenia lor [a oamenilor] în uneltirea rătăcirii“. — Efeseni 4:14, Biblia Cornilescu revizuită în 1991.

Prin urmare, se impun unele întrebări: Este Biblia o carte religioasă ca oricare alta? Sau este ea într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu, conţinând informaţii practice şi de o foarte mare importanţă (2 Timotei 3:16, 17)? Merită să acordăm atenţie Bibliei? Articolul următor va răspunde la aceste întrebări.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 3]

Desiderius Erasmus

[Provenienţa ilustraţiei]

Din cartea Deutsche Kulturgeschichte

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Valdezii erau persecutaţi din cauză că predicau din Scripturi

[Provenienţa ilustraţiei]

Stichting Atlas van Stolk, Rotterdam