Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să-i ajutăm pe alţii să umble într-un mod demn de Iehova

Să-i ajutăm pe alţii să umble într-un mod demn de Iehova

Să-i ajutăm pe alţii să umble într-un mod demn de Iehova

„Nu am încetat să ne rugăm pentru voi şi să cerem . . . să umblaţi într-un mod demn de Iehova cu scopul de a-i plăcea pe deplin, în timp ce continuaţi să daţi rod în orice lucrare bună.“ — COLOSENI 1:9, 10.

1, 2. Ce anume ar putea constitui prin excelenţă o sursă de bucurie şi satisfacţie?

„LOCUIM într-o rulotă la o fermă. Întrucât ducem o viaţă simplă, avem mai mult timp să le vorbim oamenilor despre vestea bună. Am fost bogat binecuvântaţi cu privilegiul de a-i ajuta pe mulţi să-şi dedice viaţa lui Iehova.“ — Un cuplu de miniştri cu timp integral în Africa de Sud.

2 Nu-i aşa că faptul de a-i ajuta pe alţii aduce bucurie? Unii depun eforturi susţinute pentru a-i ajuta pe cei bolnavi, defavorizaţi sau singuri — şi găsesc satisfacţie în aceasta. Creştinii adevăraţi sunt siguri că faptul de a le împărtăşi oamenilor cunoştinţa despre Iehova Dumnezeu şi despre Isus Cristos constituie cel mai mare ajutor pe care îl pot da, deoarece numai aceasta îi poate determina şi pe alţii să accepte răscumpărarea oferită de Isus, să cultive relaţii bune cu Dumnezeu, iar apoi să ajungă să primească viaţă veşnică. — Faptele 3:19–21; 13:48.

3. Cărui gen de ajutor merită să acordăm atenţie?

3 Însă cum îi putem ajuta pe cei care sunt deja slujitori ai lui Dumnezeu, pe cei care urmează ‘Calea’ (Faptele 19:9)? Fără îndoială că voi manifestaţi un mare interes faţă de ei, cum aţi făcut-o întotdeauna, dar poate că doriţi să ştiţi cum puteţi face şi mai mult pentru ei sau cum le puteţi da în mod constant ajutor. Sau poate că vi se pare că situaţia vă limitează posibilităţile de a-i ajuta, limitându-vă, prin urmare, şi satisfacţia pe care o puteţi obţine (Faptele 20:35). În ambele situaţii, putem trage învăţăminte din cartea biblică Coloseni.

4. a) În ce împrejurări se afla Pavel când le-a scris colosenilor? b) Cine a fost Epafras?

4 Când le-a scris creştinilor din Colose, apostolul Pavel se afla la Roma sub arest la domiciliu, însă putea să aibă vizitatori. După cum era de aşteptat, Pavel şi-a folosit libertatea limitată pentru a predica despre Regatul lui Dumnezeu (Faptele 28:16–31). Colaboratorii creştini au putut să-l viziteze pe Pavel, unii dintre ei fiind probabil închişi un timp împreună cu el (Coloseni 1:7, 8; 4:10). Unul dintre aceştia a fost Epafras, un evanghelizator zelos din Colose (Frigia), din regiunea platoului de la est de Efes din Asia Mică (pe teritoriul Turciei de azi). Epafras a contribuit mult la formarea congregaţiei din Colose şi a lucrat din greu pentru congregaţiile din Laodiceea şi Hierapolis, aflate în apropiere (Coloseni 4:12, 13). De ce a călătorit Epafras pentru a-l întâlni pe Pavel la Roma şi ce putem învăţa din scrisoarea lui Pavel?

Un ajutor eficient pentru coloseni

5. De ce le-a scris Pavel colosenilor?

5 Epafras a făcut dificila călătorie spre Roma pentru a se consulta cu Pavel în legătură cu starea congregaţiei din Colose. El i-a vorbit despre credinţa şi iubirea creştinilor din Colose, precum şi despre eforturile lor în lucrarea de evanghelizare (Coloseni 1:4–8). Însă el trebuie şi să-şi fi exprimat îngrijorarea în legătură cu influenţele negative care puneau în pericol spiritualitatea colosenilor. Drept urmare, sub inspiraţie divină, Pavel a scris o scrisoare în care aducea argumente împotriva unora dintre concepţiile răspândite de învăţătorii falşi. El s-a concentrat asupra rolului central al lui Isus Cristos. * A constat ajutorul său doar în evidenţierea unor adevăruri biblice de bază? În ce alt mod a putut el să-i ajute pe coloseni şi cum îi putem ajuta şi noi pe alţii imitând exemplul său?

6. Ce a scos în evidenţă Pavel în scrisoarea sa adresată colosenilor?

6 La începutul scrisorii sale, Pavel a menţionat o formă de ajutor pe care am putea-o scăpa din vedere. Era vorba despre o modalitate de a da ajutor care era eficientă de la distanţă, având în vedere că Pavel şi Epafras erau departe de Colose. Pavel a spus: „Îi mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, când ne rugăm [„rugându-ne întotdeauna“, nota de subsol din NW cu referinţe] pentru voi“. Da, acestea erau rugăciuni făcute special pentru creştinii din Colose. Pavel a mai spus: „Acesta este şi motivul pentru care, din ziua în care am auzit despre acest lucru, nu am încetat să ne rugăm pentru voi şi să cerem să fiţi umpluţi de cunoştinţa exactă a voinţei sale în toată înţelepciunea şi discernământul spiritual“. — Coloseni 1:3, 9.

7, 8. Ce anume includem deseori în rugăciunile făcute în particular şi în congregaţie?

7 Întrucât ştim că Iehova este Cel care ‘ascultă rugăciunea’, putem avea încredere că el ascultă cu promptitudine rugăciunile pe care le rostim în armonie cu voinţa sa (Psalmii 65:2; 86:6; Proverbele 15:8, 29; 1 Ioan 5:14). Însă cum sunt rugăciunile pe care le rostim noi pentru alţii?

8 Poate că deseori ne gândim la ‘toată comunitatea fraţilor noştri din lume’ şi ne rugăm pentru ea (1 Petru 5:9). Sau poate că ne rugăm lui Iehova pentru creştinii şi pentru alţi oameni dintr-o regiune asupra căreia s-a abătut un dezastru sau o tragedie. În secolul I, când au auzit de foametea din Iudeea, discipolii din alte zone trebuie să fi făcut multe rugăciuni pentru fraţii lor chiar şi înainte de a trimite unele ajutoare (Faptele 11:27–30). În zilele noastre, la întrunirile creştine pot fi auzite deseori rugăciuni cu privire la întreaga fraternitate sau cu privire la un grup mare de fraţi. Cei prezenţi la aceste întruniri trebuie să înţeleagă aceste rugăciuni pentru a putea spune „Amin“. — 1 Corinteni 14:16.

Să fim concreţi în rugăciune

9, 10. a) Ce exemple arată că este potrivit să ne rugăm pentru anumite persoane? b) Cum a fost Pavel subiectul unor rugăciuni concrete?

9 Totuşi, Biblia ne furnizează exemple de rugăciuni în folosul altora care au fost mai concrete, referitoare la cazuri particulare. Să ne gândim la declaraţia lui Isus consemnată în Luca 22:31, 32. El era în mijlocul celor 11 apostoli fideli. Cu toţii urmau să aibă nevoie de sprijinul lui Dumnezeu în momentele dificile care le stăteau în faţă, iar Isus s-a rugat pentru ei (Ioan 17:9–14). Totuşi, Isus l-a menţionat în mod deosebit pe Petru, făcând implorări special pentru acest discipol. Iată şi alte exemple: Elisei s-a rugat ca Dumnezeu să-l ajute pe un anumit om, slujitorul său (2 Împăraţi 6:15–17). Apostolul Ioan s-a rugat ca Gaius să continue să se bucure de bunăstare fizică şi spirituală (3 Ioan 1, 2). Iar alte rugăciuni s-au concentrat asupra anumitor grupuri de persoane. — Iov 42:7, 8; Luca 6:28; Faptele 7:60; 1 Timotei 2:1, 2.

10 În scrisorile lui Pavel se scoate în evidenţă ideea de a face rugăciuni cât mai concrete. El a cerut să se înalţe rugăciuni pentru el sau pentru el şi colaboratorii lui. Iată ce citim în Coloseni 4:2, 3: „Perseveraţi în rugăciune, rămâneţi treji în aceasta cu exprimări de mulţumire, rugându-vă în acelaşi timp şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru exprimare, ca să anunţăm secretul sacru despre Cristosul, pentru care sunt, de fapt, în lanţuri“. Analizaţi şi următoarele exemple: Romani 15:30; 1 Tesaloniceni 5:25; 2 Tesaloniceni 3:1; Evrei 13:18.

11. Pentru cine s-a rugat Epafras când s-a aflat la Roma?

11 La fel a procedat şi colaboratorul lui Pavel aflat la Roma. „Epafras, care este dintre ai voştri, . . . vă trimite salutările lui, străduindu-se întotdeauna pentru voi în rugăciunile lui“ (Coloseni 4:12). Cuvântul tradus prin „străduindu-se“ poate însemna „luptându-se“, aşa cum făcea un gimnast care lua parte la jocurile antice. Se ruga Epafras cu fervoare pur şi simplu pentru întregul grup de credincioşi de pe pământ sau chiar pentru închinătorii adevăraţi de pe tot cuprinsul Asiei Mici? Pavel a arătat că Epafras se ruga în mod special pentru creştinii din Colose. Epafras le cunoştea situaţia. Noi nu îi ştim pe toţi pe nume, nici nu ştim cu ce probleme se confruntau ei, dar să ne imaginăm câteva situaţii care se poate să fi existat. Poate că tânărul Linus lupta împotriva influenţei filozofiilor care erau la modă, iar Rufus poate că avea nevoie de forţă pentru a rezista atracţiei spre vechile sale practici din iudaism. Având un soţ necredincios, Persida trebuia într-adevăr să manifeste perseverenţă şi înţelepciune pentru a-şi creşte copiii în Domnul, iar Asincrit, care suferea de o boală incurabilă, cu siguranţă că avea nevoie de mai multă încurajare. Da, Epafras îi cunoştea pe membrii congregaţiei lui, iar el s-a rugat cu sinceritate pentru ei, deoarece atât el, cât şi Pavel doreau ca aceste persoane devotate să umble într-un mod demn de Iehova.

12. Cum am putea fi mai concreţi în rugăciunile noastre personale?

12 Sesizaţi în ce constă exemplul care ne-a fost lăsat, mai precis care este o modalitate de a-i ajuta pe alţii? După cum se ştie, rugăciunile publice rostite la întrunirile creştine au deseori un caracter mai general, având în vedere faptul că auditoriul este divers. Însă rugăciunile noastre personale sau cele făcute în familie pot fi foarte concrete. Deşi poate că uneori îl rugăm pe Dumnezeu să-i îndrume şi să-i binecuvânteze pe toţi supraveghetorii itineranţi sau pe toţi păstorii spirituali, nu am putea fi uneori mai concreţi? De exemplu, nu ne-am putea ruga pentru supraveghetorul de circumscripţie care ne vizitează congregaţia sau pentru conducătorul studiului de carte din grupa de care aparţinem, menţionându-i pe nume? Textul din Filipeni 2:25–28 şi cel din 1 Timotei 5:23 arată că Pavel s-a interesat în mod particular de sănătatea lui Timotei şi a lui Epafrodit. Putem şi noi să manifestăm acelaşi interes faţă de cei bolnavi pe care îi cunoaştem pe nume?

13. Ce fel de situaţii constituie subiecte potrivite pentru rugăciunile personale?

13 Bineînţeles, nu trebuie să ne amestecăm în treburile personale ale altora, însă este potrivit ca în rugăciunile noastre să manifestăm interes sincer faţă de cei pe care îi cunoaştem şi la care ţinem (1 Timotei 5:13; 1 Petru 4:15). Poate că un frate şi-a pierdut locul de muncă. Chiar dacă nu putem să-i oferim un loc de muncă, putem totuşi ca în rugăciunile noastre personale să-l menţionăm pe nume şi să ne concentrăm asupra problemei lui (Psalmul 37:25; Proverbele 10:3). Cunoaştem vreo soră care înaintează în vârstă, neavând încă soţ şi copii datorită hotărârii ei de a se căsători „numai în Domnul“ (1 Corinteni 7:39)? De ce nu i-am cere în rugăciunile noastre personale lui Iehova să o binecuvânteze şi să o ajute să-şi continue activitatea cu loialitate? Sau poate că doi bătrâni i-au dat sfaturi unui frate care a comis o greşeală. Nu ar putea fiecare dintre ei ca, din când în când, să-l menţioneze pe nume în rugăciunile lor personale?

14. Cum pot fi de folos rugăciunile concrete rostite în favoarea altora?

14 Aveţi multe posibilităţi de a menţiona în rugăciunile voastre făcute în particular persoane despre care ştiţi că au nevoie să primească de la Iehova sprijin, consolare, înţelepciune şi spirit sfânt sau oricare dintre roadele acestuia. Din cauza distanţei sau a altor împrejurări, poate că ajutorul material sau direct pe care îl puteţi da este limitat. Însă nu uitaţi să vă rugaţi pentru fraţii şi surorile voastre. Voi ştiţi că ei doresc să umble într-un mod demn de Iehova, însă pentru a face acest lucru fără încetare poate că au realmente nevoie de ajutor. O modalitate prin care îi puteţi ajuta sunt rugăciunile voastre. — Psalmii 18:2; 20:1, 2; 34:15; 46:1; 121:1–3.

Să ne străduim să-i fortificăm pe alţii

15. De ce ar trebui să ne intereseze încheierea scrisorii către coloseni?

15 Desigur, rugăciunile concrete şi rostite cu fervoare nu reprezintă singura modalitate de a-i ajuta pe alţii, îndeosebi pe cei dragi nouă. Scrisoarea către coloseni arată clar acest lucru. Mulţi biblişti susţin că, după ce a furnizat îndrumări doctrinare şi sfaturi practice, Pavel nu a adăugat la scrisoarea sa decât salutări (Coloseni 4:7–18). Totuşi, am observat deja că încheierea scrisorii conţine sfaturi remarcabile. Prin urmare, putem învăţa şi mai multe lucruri din această parte a scrisorii.

16, 17. Ce putem spune despre fraţii menţionaţi în Coloseni 4:10, 11?

16 Pavel a scris: „Aristarh, tovarăşul meu de captivitate, vă trimite salutările lui, şi la fel Marcu, vărul lui Barnaba (cu privire la care aţi primit poruncă să-i faceţi o bună primire dacă va veni cumva la voi), şi Isus care este numit Iust, aceştia fiind dintre cei circumcişi. Numai aceştia sunt colaboratorii mei pentru regatul lui Dumnezeu şi chiar aceştia au devenit pentru mine un ajutor care fortifică“. — Coloseni 4:10, 11.

17 Aici Pavel a menţionat pe nume câţiva fraţi care erau demni de o atenţie specială. El a spus că ei erau dintre cei circumcişi, de origine evreiască. În Roma erau mulţi evrei circumcişi, iar unii dintre aceştia deveniseră creştini. Însă cei pe care Pavel i-a menţionat cu numele veniseră în ajutorul său. Probabil că ei nu s-au ferit să se asocieze cu creştinii care proveneau dintre neevrei. De asemenea, ei trebuie să fi participat cu bucurie alături de Pavel la predicarea printre neevrei. — Romani 11:13; Galateni 1:16; 2:11–14.

18. Cum i-a lăudat Pavel pe unii colaboratori ai săi?

18 Să observăm remarca făcută de Pavel: „Aceştia au devenit pentru mine un ajutor care fortifică“. El a folosit aici un cuvânt grecesc care apare o singură dată în Biblie, în acest pasaj. Mulţi traducători îl redau prin „mângâiere“. Însă cuvântul „mângâiere“ reprezintă, de regulă, corespondentul unui alt cuvânt grecesc (parakaléo). Pavel a folosit şi acest cuvânt în această scrisoare, însă nu şi în Coloseni 4:11. — Matei 5:4; Faptele 4:36; 9:31; 2 Corinteni 1:4; Coloseni 2:2; 4:8.

19, 20. a) Care este sensul expresiei pe care a folosit-o Pavel cu referire la cei ce l-au ajutat în Roma? b) În ce fel este posibil să-l fi ajutat aceşti fraţi pe Pavel?

19 Cei pe care i-a menţionat Pavel pe nume trebuie să fi făcut mai mult decât să-i fi oferit mângâiere prin cuvinte. Termenul grecesc redat în Coloseni 4:11 prin „ajutor care fortifică“ era folosit uneori în textele laice cu referire la un medicament care alină durerea. În Noul Testament tradus de Emil Pascal, ultima parte a versetului 11 este redată astfel: „Ei . . . mi-au fost o alinare“. Iar Today’s English Version o redă astfel: „Ei mi-au fost de mare ajutor“. Ce au făcut, probabil, pentru Pavel aceşti creştini din preajma sa?

20 Pavel putea să aibă vizitatori, însă erau multe lucruri pe care nu le putea face, cum ar fi procurarea lucrurilor care-i erau strict necesare — de exemplu, hrană şi îmbrăcăminte pentru iarnă. Cum avea el să facă rost de suluri pentru studiu sau să cumpere lucrurile de care avea nevoie pentru scris (2 Timotei 4:13)? Este posibil ca aceşti fraţi să-l fi ajutat pe Pavel în acest sens, făcându-i unele servicii de bază, cum ar fi cumpărarea unor lucruri sau îndeplinirea unui comision. Poate că Pavel dorea să cunoască starea unei anumite congregaţii şi să-i zidească pe membrii ei, însă, întrucât era sub arest, nu putea face acest lucru. Prin urmare, este posibil ca aceşti fraţi să fi făcut vizite în locul lui Pavel, ducând mesaje şi aducând rapoarte. Ce încurajator!

21, 22. a) De ce cuvintele consemnate în Coloseni 4:11 ar trebui să prezinte interes pentru noi? b) Cum am putea imita exemplul colaboratorilor care erau alături de Pavel?

21 Ceea ce a scris Pavel despre faptul de a fi „un ajutor care fortifică“ ne dă posibilitatea să înţelegem cum i-am putea ajuta pe alţii. Poate că ei umblă într-un mod demn de Iehova în ce priveşte normele sale morale şi participarea la întrunirile creştine, precum şi la lucrarea de predicare. Pentru aceasta ei merită cuvinte de apreciere din partea noastră. Însă nu am putea face şi mai mult pentru ei, fiind ‘ajutoare care fortifică’ asemenea acelor colaboratori ai lui Pavel?

22 Să presupunem că cunoaşteţi o soră care urmează cu înţelepciune îndrumările din 1 Corinteni 7:37, dar simte lipsa unei familii. Aţi putea să o includeţi în unele activităţi ale familiei voastre, probabil să o invitaţi la masă sau la o reuniune cu prietenii sau cu rudele voastre? Ce-ar fi s-o invitaţi să călătorească împreună cu familia voastră la un congres sau într-o vacanţă? Sau propuneţi-i să vă însoţească la o oră convenabilă când mergeţi la cumpărături. Acelaşi lucru îl putem face şi în cazul persoanelor văduve sau, probabil, în cazul celor care nu mai pot să şofeze. Aţi putea constata că este recompensator să le ascultaţi relatările sau să aflaţi de la ele lucruri cât se poate de obişnuite, cum ar fi alegerea fructelor sau alegerea îmbrăcămintei pentru copii (Leviticul 19:32; Proverbele 16:31). Cum e şi firesc, acest lucru v-ar putea apropia şi mai mult. Astfel ele vă vor putea cere fără ezitare ajutorul dacă au nevoie de un medicament de la farmacie sau de altceva. Fraţii care au fost alături de Pavel în Roma trebuie să fi dat un ajutor practic, un ajutor care fortifică, aşa cum puteţi face şi voi. Atât atunci, cât şi acum, o altă binecuvântare care decurge din acest mod de a proceda este că legăturile de iubire se întăresc, iar hotărârea de a-i sluji împreună lui Iehova cu loialitate devine şi mai fermă.

23. Ce ar fi bine să facă fiecare dintre noi?

23 Fiecare dintre noi poate să mediteze la situaţiile prezentate în acest articol. Ele sunt simple exemple, însă ne pot aminti de unele situaţii reale în care putem deveni într-o măsură mai mare „un ajutor care fortifică“ pentru fraţii şi surorile noastre. Ideea nu este să imităm atitudinea persoanelor care iau parte la acţiuni umanitare. Nu acesta era obiectivul fraţilor menţionaţi în Coloseni 4:10, 11. Ei erau ‘colaboratori pentru regatul lui Dumnezeu’. Efectul fortifiant avea directă legătură cu acest lucru. Fie ca lucrurile să stea la fel şi în cazul nostru.

24. Care este principalul motiv pentru care ne rugăm în favoarea altora şi ne străduim să-i fortificăm?

24 Motivul pentru care îi menţionăm pe alţii pe nume în rugăciunile noastre personale şi depunem eforturi pentru a-i fortifica este acesta: Noi credem că fraţii şi surorile noastre doresc să ‘umble într-un mod demn de Iehova cu scopul de a-i plăcea pe deplin’ (Coloseni 1:10). Acest aspect este pus în legătură cu o altă idee menţionată de Pavel când a scris despre rugăciunile lui Epafras pentru coloseni, şi anume ca ei să poată ‘sta în picioare compleţi şi cu o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu’ (Coloseni 4:12). Cum putem şi noi să atingem acest obiectiv? Vom observa acest lucru în articolul următor.

[Notă de subsol]

^ par. 5 Vezi Insight on the Scriptures (Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor), volumul 1, paginile 490–491, şi „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă“, paginile 226–228, publicate de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.

Aţi reţinut?

• Ce putem face pentru a fi de un mai mare ajutor prin rugăciunile noastre personale?

• În ce sens s-au dovedit unii creştini ‘ajutoare care fortifică’ pentru Pavel?

• În ce situaţii putem fi ‘ajutoare care fortifică’?

• Ce obiectiv avem când ne rugăm pentru fraţii şi surorile noastre şi ne străduim să-i fortificăm?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Puteţi să-l invitaţi şi pe un alt creştin când ieşiţi undeva cu familia voastră?

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea Green Chimney’s Farm