Să-i slujim cu bucurie fericitului Dumnezeu

„În sfârşit, fraţilor, continuaţi să vă bucuraţi, . . . şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi.“ — 2 CORINTENI 13:11.

1, 2. a) De ce multora le lipseşte bucuria în viaţă? b) Ce este bucuria, şi cum o putem cultiva?

ÎN ACESTE zile sumbre, mulţi oameni consideră că nu prea au motive de bucurie. Când asupra lor sau a cuiva care le este drag se abate o nenorocire, ei ar putea împărtăşi sentimentele încercate de un om din antichitate pe nume Iov, care a spus: „Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri“ (Iov 14:1). Tensiunile şi greutăţile acestor ‘timpuri critice cărora cu greu li se face faţă’ nu îi ocolesc nici pe creştini. Nu-i de mirare că, uneori, până şi slujitorii fideli ai lui Iehova se simt descurajaţi. — 2 Timotei 3:1.

² Totuşi, creştinii pot fi bucuroşi chiar şi atunci când trec prin încercări (Faptele 5:40, 41). Pentru a înţelege cum de e posibil acest lucru, să vedem mai întâi ce este bucuria. Aceasta a fost definită drept „sentimentul ce se naşte din aşteptarea sau obţinerea unui lucru bun“. * Aşadar, dacă ne facem timp să numărăm binecuvântările de care avem parte în prezent şi să medităm la bucuriile ce ne sunt rezervate pentru lumea nouă a lui Dumnezeu, vom fi bucuroşi.

3. De ce se poate spune că fiecare om are cel puţin câteva motive de bucurie?

³ Toţi avem unele binecuvântări pentru care ar trebui să fim recunoscători. Dacă un cap de familie îşi pierde locul de muncă, el este, fireşte, îngrijorat, deoarece vrea să-şi întreţină familia. Cu toate acestea, dacă este viguros şi sănătos, el are motive să fie recunoscător. Când îşi va găsi o slujbă, el va putea să muncească din greu. Sau poate că o femeie creştină a fost atinsă de o boală debilitantă. Ea ar putea fi totuşi recunoscătoare că are prieteni şi membri ai familiei iubitori, care o ajută să înfrunte boala cu demnitate şi curaj. Şi, indiferent de situaţia în care s-ar afla, toţi creştinii adevăraţi se pot bucura de privilegiul de a-l cunoaşte pe Iehova, ‘fericitul Dumnezeu’, şi pe Isus Cristos, „fericitul şi unicul Suveran“ (1 Timotei 1:11; 6:15). Da, pe Iehova Dumnezeu şi pe Isus Cristos îi caracterizează fericirea deplină. Ei şi-au păstrat bucuria,  deşi condiţiile existente azi pe pământ sunt diametral opuse celor pe care le-a prevăzut Iehova la început. Din exemplul lor putem învăţa multe despre modul în care să ne păstrăm bucuria.

Ei nu şi-au pierdut nici un moment bucuria

4, 5. a) Cum a reacţionat Iehova când primii oameni s-au răzvrătit? b) În ce fel şi-a păstrat Iehova o atitudine optimistă cu privire la oameni?

⁴ În grădina Edenului, Adam şi Eva se bucurau de o sănătate excelentă şi de o minte perfectă. Lor li se încredinţase o muncă plină de satisfacţii într-un cadru ideal. Mai presus de orice, ei aveau privilegiul de a comunica în mod regulat cu Iehova. Scopul lui Dumnezeu era ca ei să aibă un viitor fericit. Însă primii noştri părinţi nu s-au mulţumit cu toate aceste daruri desăvârşite; ei au furat „fructul interzis“ din „pomul cunoştinţei binelui şi răului“. Acest act de neascultare a fost punctul de plecare al tuturor necazurilor pe care noi, descendenţii lor, le întâmpinăm în prezent. — Geneza 2:15–17; 3:6; Romani 5:12.

⁵ Însă Iehova nu a permis ca lipsa de recunoştinţă a lui Adam şi a Evei să-i răpească bucuria. El era sigur că cel puţin unii dintre urmaşii lor aveau să se simtă îndemnaţi să-i slujească din inimă. De fapt, el a fost atât de sigur de aceasta, încât, chiar înainte ca Adam şi Eva să procreeze, el şi-a făcut cunoscut scopul de a-i răscumpăra pe descendenţii lor ascultători (Geneza 1:31; 3:15)! De-a lungul secolelor care au urmat, majoritatea oamenilor au păşit pe urmele lui Adam şi ale Evei. Iehova însă nu a abandonat familia umană, deşi, în ansamblu, ea a fost neascultătoare. Dimpotrivă, el şi-a îndreptat atenţia asupra bărbaţilor şi a femeilor care ‘i-au înveselit inima’, adică asupra acelora care, motivaţi de iubirea faţă de el, au depus eforturi sincere pentru a-i fi plăcuţi. — Proverbele 27:11; Evrei 6:10.

6, 7. Ce anume l-a ajutat pe Isus să-şi păstreze bucuria?

⁶ Dar cum şi-a păstrat Isus bucuria? Când a trăit în cer în calitate de creatură spirituală puternică, Isus a avut din plin ocazia de a observa activităţile bărbaţilor şi ale femeilor de pe pământ. Deşi imperfecţiunile lor erau evidente, Isus i-a iubit (Proverbele 8:31). Mai târziu, când a venit pe pământ şi „a locuit printre“ oameni, el nu şi-a schimbat părerea despre ei (Ioan 1:14). Ce anume l-a ajutat pe Fiul perfect al lui Dumnezeu să-şi păstreze un punct de vedere pozitiv faţă de familia umană păcătoasă?

⁷ În primul rând, Isus a fost rezonabil în ceea ce aştepta de la sine şi de la alţii. El ştia că nu avea cum să convertească întreaga omenire (Matei 10:32–39). Prin urmare, el se bucura fie şi numai pentru o singură persoană sinceră care reacţiona favorabil la mesajul despre Regat. Deşi uneori atitudinea şi conduita discipolilor lăsa mult de dorit, Isus ştia că, în inima lor, ei doreau cu adevărat să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu, şi din acest motiv i-a iubit (Luca 9:46; 22:24, 28–32, 60–62). Este demn de remarcat că, într-o rugăciune adresată Tatălui său ceresc, Isus a rezumat modul pozitiv în care acţionaseră discipolii până în acel moment astfel: „Ei au respectat cuvântul tău“. — Ioan 17:6.

8. Menţionaţi câteva modalităţi prin care îi putem imita pe Iehova şi Isus pentru a ne păstra bucuria.

⁸ Fără îndoială că toţi vom trage foloase dacă vom medita la exemplul dat în această privinţă de Iehova Dumnezeu şi de Cristos Isus. Putem să-l imităm şi mai mult pe Iehova de pildă neîngrijorându-ne peste măsură când lucrurile nu merg aşa cum ne-am aştepta? Putem să călcăm mai îndeaproape pe urmele lui Isus păstrând un punct de vedere optimist cu privire la situaţia noastră din prezent, precum şi fiind rezonabili în ceea ce aşteptăm de la noi şi de la alţii? Să vedem cum putem aplica unele dintre aceste principii într-un domeniu foarte îndrăgit de creştinii zeloşi de pretutindeni, şi anume ministerul de teren.

Să păstrăm un punct de vedere optimist cu privire la minister

9. Cum i-a fost reînnoită bucuria lui Ieremia, şi cum ne poate ajuta exemplul său?

⁹ Iehova doreşte să găsim bucurie în serviciul său. Bucuria noastră nu ar trebui să depindă de rezultatele pe care le obţinem (Luca 10:17, 20).  Profetul Ieremia a predicat ani de zile într-un teritoriu neproductiv. Când s-a concentrat asupra reacţiei negative a oamenilor, el şi-a pierdut bucuria (Ieremia 20:8). Însă, când a meditat la frumuseţea mesajului în sine, bucuria lui a fost reînnoită. Ieremia i-a spus lui Iehova: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi plăcerea inimii mele, căci sunt numit după Numele Tău, DOAMNE“ (Ieremia 15:16). Într-adevăr, Ieremia s-a bucurat de privilegiul de a proclama cuvântul lui Dumnezeu. Şi noi putem face la fel.

10. Cum ne putem păstra bucuria în minister chiar dacă în prezent teritoriul nostru nu este productiv?

¹⁰ Chiar dacă majoritatea oamenilor nu vor să ia în seamă vestea bună, avem toate motivele să fim bucuroşi când participăm la ministerul creştin. Să ne amintim că Iehova a fost pe deplin convins că unii oameni aveau să se simtă îndemnaţi să-i slujească. Imitându-l pe Iehova, nu ar trebui să încetăm niciodată să sperăm că cel puţin unii oameni vor înţelege, în cele din urmă, controversa privitoare la suveranitatea universală şi vor accepta mesajul despre Regat. Să nu uităm că în viaţa oamenilor pot apărea situaţii noi. Când, pe neaşteptate, suferă o pierdere sau trece printr-o situaţie critică, până şi omul cel mai mulţumit de sine ar putea începe să se gândească cu seriozitate la sensul vieţii. Vom fi acolo ca să ajutăm o astfel de persoană care devine ‘conştientă de necesităţile sale spirituale’ (Matei 5:3)? De unde să ştim că cineva din teritoriul nostru nu va fi dornic să asculte vestea bună chiar la următoarea noastră vizită?

11, 12. Ce s-a întâmplat într-un orăşel, şi ce putem învăţa din această relatare?

¹¹ Chiar şi natura teritoriului poate suferi modificări, după cum reiese din următorul exemplu. Într-un orăşel exista un grup unit de familii tinere cu copii. Când Martorii lui Iehova predicau aici, la fiecare uşă răspunsul era: „Nu ne interesează!“ Dacă cineva manifesta cu adevărat interes faţă de mesajul despre Regat, vecinii îl convingeau fără întârziere să nu-i mai primească pe Martori. Evident, nu era deloc uşor să predici aici. Însă Martorii nu au renunţat. Cu ce rezultate?

¹² Cu timpul, copiii din acest orăşel au crescut, iar mulţi dintre ei s-au căsătorit şi s-au stabilit tot aici. Dându-şi seama că modul lor de viaţă nu le adusese o fericire autentică, unii dintre aceşti tineri au început să caute adevărul. Şi l-au găsit când au reacţionat favorabil la vestea bună anunţată de Martori. Aşadar, după mulţi ani, micuţa congregaţie locală a început să crească. Să ne imaginăm bucuria vestitorilor Regatului care nu au renunţat! Fie ca, perseverând în proclamarea gloriosului mesaj despre Regat, şi noi să obţinem bucurie!

Colaboratorii în credinţă ne vor susţine

13. La cine putem apela când suntem descurajaţi?

¹³ La cine puteţi apela pentru a primi mângâiere când presiunile se intensifică sau când treceţi printr-un necaz? Milioane de slujitori dedicaţi ai lui Iehova apelează în primul rând la el prin rugăciune,  iar apoi la fraţii lor creştini. Când a fost pe pământ, Isus însuşi a preţuit sprijinul oferit de discipoli. În noaptea dinaintea morţii sale, el i-a numit ‘cei care au rămas în mod constant cu el în încercările sale’ (Luca 22:28). Desigur, acei discipoli erau imperfecţi, însă loialitatea lor a fost o sursă de mângâiere pentru Fiul lui Dumnezeu. Şi noi putem primi forţă de la colaboratorii în închinare.

14, 15. Ce anume a ajutat un cuplu să facă faţă pierderii fiului lor, şi ce învăţăm din această experienţă?

¹⁴ Un cuplu creştin, Michel şi Diane, a învăţat din proprie experienţă cât de valoros poate fi sprijinul oferit de fraţii şi surorile de credinţă. Fiului lor Jonathan, în vârstă de 20 de ani, un creştin plin de viaţă şi cu perspective strălucite, i s-a depistat o tumoare la creier. Medicii au încercat din răsputeri să-l salveze, dar starea de sănătate a lui Jonathan s-a înrăutăţit până când, într-o după-amiază târziu, el a murit. Michel şi Diane erau distruşi. Deşi s-au gândit că întrunirea de serviciu din acea seară era pe terminate, ei l-au rugat pe un bătrân de congregaţie care era cu ei să-i însoţească la Sala Regatului, deoarece aveau nevoie cu disperare de mângâiere. Ei au ajuns chiar în momentul în care congregaţiei i se anunţa decesul lui Jonathan. După întrunire, cei doi părinţi îndureraţi au fost înconjuraţi de fraţii şi surorile lor, care i-au îmbrăţişat, adresându-le cuvinte de consolare. Diane îşi aminteşte: „Când am ajuns la sală, ne simţeam copleşiţi de durere, însă câtă mângâiere am primit din partea fraţilor — cât de mult ne-au ridicat moralul! Deşi nu ne-au putut lua durerea, în acele momente grele ei ne-au ajutat s-o suportăm!“ — Romani 1:11, 12; 1 Corinteni 12:21–26.

¹⁵ Acest necaz i-a făcut pe Michel şi Diane să se apropie mai mult de fraţii lor şi să ţină mai mult unul la celălalt. Iată ce spune Michel: „Am învăţat s-o preţuiesc şi mai mult pe scumpa mea soţie. Când trecem prin momente de descurajare, discutăm despre adevărul biblic şi despre modul în care ne susţine Iehova“. Diane adaugă: „Speranţa Regatului are acum o mai mare însemnătate pentru noi“.

16. De ce este important să luăm iniţiativa pentru a le vorbi fraţilor despre necesităţile noastre?

¹⁶ Într-adevăr, surorile şi fraţii noştri creştini pot fi pentru noi „un ajutor care fortifică“ în momentele dificile din viaţă, ajutându-ne astfel să ne păstrăm bucuria (Coloseni 4:11). Bineînţeles că ei nu ne pot citi gândurile. Prin urmare, când avem nevoie de sprijin, este bine să le spunem. Apoi ne putem exprima aprecierea sinceră pentru orice mângâiere pe care ne-o dau fraţii, considerând că aceasta vine de la Iehova. — Proverbele 12:25; 17:17.

Uitaţi-vă în congregaţia voastră

17. Cu ce probleme se confruntă o mamă fără partener, şi cum îi considerăm pe cei asemenea ei?

¹⁷ Cu cât îi vom privi mai atent pe colaboratorii noştri în credinţă, cu atât vom învăţa să-i apreciem şi să ne bucurăm mai mult de compania lor. Uitaţi-vă în congregaţia voastră. Ce vedeţi? Un părinte fără partener care se străduieşte să-şi crească copiii pe calea adevărului? V-aţi gândit mai mult la exemplul excelent pe care îl dă acesta? Încercaţi să vă închipuiţi unele dintre problemele pe care le întâmpină. Jeanine, o mamă fără partener, menţionează câteva dintre acestea: singurătate, avansuri nedorite din partea bărbaţilor de la serviciu, un buget foarte mic. Însă, în opinia ei, cea mai mare dificultate este satisfacerea necesităţilor afective ale copiilor, întrucât fiecare copil este unic. Jeanine aduce în discuţie încă o problemă: „Este foarte greu să reprimi tendinţa de a-l considera pe fiul tău capul familiei în dorinţa de a compensa absenţa soţului. Am o fiică, şi uneori uit că nu trebuie s-o împovărez cu problemele mele intime“. La fel ca mii de părinţi temători de Dumnezeu care sunt fără partener, Jeanine are un serviciu cu normă întreagă şi poartă şi de grijă familiei ei. De asemenea, ea studiază Biblia cu copiii ei, îi instruieşte în minister şi îi aduce la întrunirile congregaţiei (Efeseni 6:4). Ce bucuros trebuie să fie Iehova observând în fiecare zi eforturile depuse de această familie pentru a-şi păstra integritatea! Nu-i aşa că ne bucurăm să avem asemenea persoane în mijlocul nostru? Cu siguranţă.

18, 19. Arătaţi cum ne putem spori aprecierea pentru membrii congregaţiei.

 ¹⁸ Priviţi din nou la congregaţia voastră. Poate că vedeţi persoane văduve fidele, care ‘nu lipsesc niciodată’ de la întruniri (Luca 2:37). Bineînţeles că uneori încearcă sentimente de singurătate. Le simt mult lipsa partenerilor lor! Însă se menţin ocupate în serviciul lui Iehova şi manifestă interes personal faţă de alţii. Atitudinea lor optimistă şi echilibrată sporeşte bucuria congregaţiei! O creştină care a petrecut peste 30 de ani în ministerul cu timp integral a făcut următoarea remarcă: „Pentru mine, una dintre cele mai mari bucurii este să-i văd pe fraţii şi surorile în vârstă care au trecut prin multe încercări continuând să-i slujească lui Iehova cu fidelitate!“ Da, exemplul creştinilor vârstnici din mijlocul nostru îi încurajează mult pe cei care sunt mai tineri.

¹⁹ Ce putem spune despre cei care au început să frecventeze de curând congregaţia? Nu-i aşa că ne creşte inima când îi auzim exprimându-şi credinţa la întruniri? Să ne gândim la progresele pe care le-au făcut de când au început să studieze Biblia. Iehova trebuie să fie foarte mulţumit de ei. Dar noi? Ne exprimăm aprecierea felicitându-i pentru eforturile lor?

20. De ce se poate spune că fiecare membru al congregaţiei joacă un rol important în cadrul ei?

 ²⁰ Eşti căsătorit, celibatar sau părinte fără partener? Eşti o tânără sau un tânăr orfan de tată ori de mamă? Eşti văduv sau văduvă? Frecventezi de mult timp congregaţia sau doar de curând? Fii sigur că exemplul tău fidel ne încurajează pe toţi. Iar, când îţi uneşti glasul cu ceilalţi pentru a intona o melodie a Regatului, când dai un răspuns sau când prezinţi o temă la Şcoala de Minister Teocratic, ne sporeşti bucuria. Mai mult decât atât, prin ceea ce faci îi bucuri inima lui Iehova.

21. Ce putem face pe bună dreptate, însă ce întrebări se ivesc?

²¹ Da, chiar şi în aceste timpuri critice putem fi bucuroşi slujindu-i fericitului nostru Dumnezeu. Avem multe motive să dăm curs invitaţiei încurajatoare a lui Pavel: „Continuaţi să vă bucuraţi, . . . şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi“ (2 Corinteni 13:11). Dar ce putem face dacă suntem victime ale unui dezastru natural ori ale persecuţiei sau dacă ne confruntăm cu grave probleme economice? Ne putem păstra bucuria chiar şi în aceste situaţii? Vă invităm să trageţi singuri concluziile în timp ce veţi analiza articolul următor.

[Notă de subsol]

Puteţi să răspundeţi?

• Cum este definită bucuria?

• În ce fel păstrarea unei atitudini optimiste ne poate ajuta să rămânem bucuroşi?

• Ce anume ne poate ajuta să avem un punct de vedere optimist cu privire la teritoriul congregaţiei noastre?

• Cum vă puteţi arăta aprecierea faţă de fraţii şi surorile din congregaţia voastră?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Oamenii din teritoriu se pot schimba

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Cu ce probleme se confruntă membrii congregaţiei voastre?