Care sunt lucrurile cu adevărat valoroase?
Care sunt lucrurile cu adevărat valoroase?
Cine posedă un lucru cu adevărat valoros se poate considera fericit. Însă despre ce lucru ar putea fi vorba? Oare despre o mare sumă de bani ori despre o bijuterie deosebită sau foarte scumpă? Sau poate despre un renume şi o poziţie proeminentă? Mulţi oameni pun mare preţ pe aceste lucruri. Ele ne pot furniza mijloacele de trai, pot da mai mult sens vieţii sau ne pot satisface necesitatea interioară de a fi apreciaţi şi de a ne realiza în viaţă. Alergăm noi după astfel de lucruri, în speranţa că ne vom atinge obiectivele şi aspiraţiile?
ÎN GENERAL, oamenii evaluează lucrurile în funcţie de cum le satisfac necesităţile şi dorinţele. Îndrăgim lucrurile care ne procură satisfacţie şi ne oferă perspectiva unui viitor sigur. Preţuim lucrurile care ne aduc uşurare, mângâiere sau satisfacţii imediate. Totuşi, faptul de a evalua lucrurile pe baza dorinţelor şi a preocupărilor noastre schimbătoare este o dovadă de superficialitate şi nechibzuinţă. În realitate, adevărata valoare este determinată de ceea ce considerăm că este cea mai mare necesitate a noastră.
Care este cea mai mare necesitate a noastră? Nici un lucru nu are valoare fără bunul nostru cel mai de preţ: viaţa. Fără viaţă nu am exista. Iată ce a scris Solomon, un rege al Israelului antic: „Cei morţi nu ştiu nimic . . . În Locuinţa Morţilor [mormântul comun al omenirii] . . . nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ (Eclesiastul 9:5, 10). Dacă murim, suntem constrânşi să renunţăm la tot ce avem. Aşadar, cea mai mare necesitate a noastră este să obţinem ceva care să ne menţină în viaţă. Ce anume?
Ce anume ne menţine în viaţă?
‘Argintul dă ocrotire’, a spus regele Solomon (Eclesiastul 7:12). Dacă avem bani suficienţi, ne putem procura hrană şi putem avea o locuinţă confortabilă. Posibilităţile materiale ne pot oferi plăcerea de a călători în locuri îndepărtate. Totodată, banii ne dau posibilitatea să ne întreţinem când nu mai putem lucra din cauza vârstei înaintate sau a unei boli. Banii oferă multe avantaje. Totuşi, ei nu ne pot menţine în viaţă. Iată ce l-a îndemnat apostolul Pavel pe Timotei: „Porunceşte-le celor care sunt bogaţi în actualul sistem de lucruri să nu fie trufaşi şi să nu-şi pună speranţa în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu“ (1 Timotei 6:17). Toţi banii din lume nu sunt suficienţi ca să ne cumpărăm viaţa.
Să luăm cazul lui Hitoshi, care a crescut într-o familie săracă. El îşi dorea cu tot dinadinsul să se îmbogăţească. Credea foarte mult în puterea banilor; după el, cu bani puteai cumpăra până şi iubirea şi loialitatea oamenilor. Într-o zi, Hitoshi a fost vizitat de un bărbat care l-a întrebat dacă ştia că Isus Cristos murise pentru el. Această întrebare i-a stârnit interesul lui Hitoshi, deoarece nu credea că cineva şi-ar da viaţa pentru o persoană ca el. Hitoshi a asistat la o cuvântare publică bazată pe Biblie şi a fost foarte uimit când a auzit îndemnul de ‘a ne păstra ochiul simplu’. Vorbitorul a explicat că un ochi „simplu“ este acela care priveşte în viitor şi se concentrează asupra lucrurilor spirituale (Luca 11:34). În loc să se spetească muncind pentru bani, Hitoshi a început să pună valorile spirituale pe primul plan în viaţă.
Datorită posesiunilor materiale, ne putem bucura de o anumită stabilitate şi siguranţă. Bunăstarea materială ne eliberează de grija zilei de mâine. O casă frumoasă într-un cartier select ne poate da un sentiment de realizare. Hainele elegante şi un automobil superb pot stârni admiraţia altora.
Este o binecuvântare ‘să vedem binele în mijlocul întregii noastre munci’ (Eclesiastul 3:13). Având mai mult decât necesarul, cei dragi ai noştri pot ‘sta în tihnă, pot mânca, bea şi se pot distra’. Totuşi, lucrurile materiale sunt efemere. Iată ce a spus Isus Cristos când a avertizat cu privire la aviditate: „Chiar când cineva are din abundenţă, viaţa lui nu rezultă din lucrurile pe care le posedă“ (Luca 12:15–21). Posesiunile materiale, indiferent cât ar fi de multe sau de valoroase, nu ne pot garanta viaţa.
Să luăm exemplul lui Liz, al cărei soţ era un om de afaceri care se bucura de succes. Ea ne relatează: „Aveam o casă frumoasă şi două maşini. Situaţia noastră materială ne permitea să ne bucurăm de orice ne putea oferi lumea pe plan material . . . Totuşi, deşi poate părea ciudat, îmi făceam griji pentru bani“. Liz ne spune care era motivul: „Aveam atât de mult de pierdut. Se pare că, cu cât ai mai mult, cu atât te simţi mai în nesiguranţă“.
Un renume şi o poziţie proeminentă au şi ele o mare valoare pentru mulţi, deoarece acestea le aduc laude şi onoare. În lumea de azi, o carieră strălucită este o realizare de invidiat. Ne putem face un renume cultivând talente şi deprinderi deosebite. Probabil că alţii ne vor aprecia foarte mult părerile, ne vor aduce elogii şi vor încerca să ne intre în graţii. Toate acestea ne pot aduce mulţumire şi foarte multă bucurie. Însă, în cele din urmă, ele trec. Deşi a avut parte de cea mai mare putere şi glorie de care se poate bucura un rege, Solomon s-a lamentat: „Amintirea înţeleptului nu este mai de lungă durată decât a nebunului: . . . totul este uitat“ (Eclesiastul 2:16). Un renume şi o poziţie proeminentă nu pot da nimănui viaţă.
Un sculptor, pe nume Celo, a ajuns să aprecieze ceva mai valoros decât renumele pe care şi-l făcuse. Fiind talentat, el a intrat la o şcoală unde îşi putea cultiva aptitudinile. La scurt timp după aceea, despre lucrările lui s-a vorbit în termeni laudativi în mass-media, iar criticii de artă i-au adus elogii. Multe dintre sculpturile lui au fost prezentate la expoziţii în marile oraşe ale Europei. Iată ce ne relatează Celo: „Trebuie să recunosc că, într-un timp, arta era pentru mine cel mai important lucru în viaţă. Însă mi-am dat seama că, urmându-mi cariera, ar fi însemnat să slujesc la doi stăpâni (Matei 6:24). Eram sigur că cel mai important lucru pe care-l puteam face era să predic vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Aşadar, am luat decizia de a renunţa la cariera de sculptor“.
Care este cel mai valoros lucru?
Întrucât nici un lucru nu are valoare dacă nu avem viaţă, de ce anume avem nevoie pentru a fi siguri că ne-o vom păstra? Viaţa provine de la Iehova Dumnezeu (Psalmul 36:9). Într-adevăr, „prin el avem viaţă şi ne mişcăm şi existăm“ (Faptele 17:28). El le dă celor ce îl iubesc viaţa veşnică în dar (Romani 6:23). Ce trebuie să facem pentru a putea primi acest dar?
Pentru a primi darul vieţii veşnice trebuie să fim în relaţii strânse cu Iehova. Aşadar, favoarea lui e mai de preţ decât orice alt lucru pe care l-am putea avea. Doar bucurându-ne de favoarea lui Dumnezeu putem avea perspectiva de a fi cu adevărat fericiţi pe timp indefinit. Fără ea, vom avea parte de distrugere eternă. Prin urmare, este evident că orice lucru care ne ajută să cultivăm relaţii bune cu Iehova e de o valoare inestimabilă.
Ce trebuie să facem
Succesul nostru depinde de faptul de a asimila cunoştinţă. Sursa cunoştinţei exacte este Cuvântul lui Iehova, Biblia. Numai ea ne spune ce trebuie să facem pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu. Aşadar, trebuie să studiem cu atenţie Scripturile. Dacă vom depune eforturi susţinute să învăţăm tot ce putem despre Iehova Dumnezeu şi despre Isus Cristos, vom obţine ‘cunoştinţa care înseamnă viaţă veşnică’ (Ioan 17:3). Această cunoştinţă este o comoară ce trebuie preţuită. — Proverbele 2:1–5.
Cunoştinţa pe care o dobândim din Cuvântul lui Dumnezeu ne pregăteşte pentru următorul pas: exercitarea credinţei în Isus Cristos. Aşa cum a stabilit Iehova, toţi cei care vin la el trebuie să o facă prin Isus (Ioan 14:6). De fapt, „nu există salvare în nimeni altul“ (Faptele 4:12). În final, supravieţuirea noastră depinde ‘nu de argint sau aur . . ., ci de sângele preţios al lui Cristos’ (1 Petru 1:18, 19). Trebuie să ne demonstrăm credinţa acceptând învăţăturile lui Isus şi urmându-i exemplul (Evrei 12:1–3; 1 Petru 2:21). Cât de valoroasă este jertfa lui! De aplicarea foloaselor ei depinde viitorul veşnic al întregii omeniri. Când va fi aplicată în mod complet în favoarea noastră, vom primi darul vieţii veşnice, un dar cu adevărat preţios. — Ioan 3:16.
Isus a spus: „Să-l iubeşti pe Iehova Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“ (Matei 22:37). A-l iubi pe Iehova înseamnă ‘a respecta poruncile sale’ (1 Ioan 5:3). El ne-a poruncit să ne păstrăm separaţi de lume, să avem o înaltă conduită morală şi să promovăm în mod loial interesele Regatului său. Procedând aşa, vom ‘alege viaţa’, nu moartea (Deuteronomul 30:19). Dacă ‘ne vom apropia de Dumnezeu, şi el se va apropia de noi’. — Iacov 4:8.
Faptul de a avea asigurarea că ne bucurăm de favoarea lui Dumnezeu este mai de preţ decât toate comorile lumii. Cei care au parte de ea sunt cei mai bogaţi oameni de pe pământ. Prin urmare, să depunem eforturi să obţinem comoara care are cu adevărat valoare: aprobarea lui Iehova. Într-adevăr, să dăm ascultare îndemnului apostolului Pavel: „Urmăreşte dreptatea, devoţiunea sfântă, credinţa, iubirea, perseverenţa, blândeţea temperamentului. Luptă-te excelenta luptă a credinţei, apucă ferm viaţa veşnică“. — 1 Timotei 6:11, 12.
[Legenda fotografiei de la pagina 21]
Ce lucruri preţuiţi mai mult: banii, posesiunile materiale, un renume sau altceva?
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Trebuie să studiem cu atenţie Scripturile