Vă amintiţi?
Vă amintiţi?
V-au plăcut ultimele numere ale Turnului de veghere? Dacă da, încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:
• La ce victorie juridică pe plan religios a contribuit Curtea Constituţională Federală din Germania?
Curtea a casat decizia luată de o altă instanţă prin care li se refuza Martorilor lui Iehova statutul de persoană juridică de drept public. Decizia favorabilă a curţii a inclus şi observaţia că hotărârea unei persoane ‘de a pune convingerile religioase’ mai presus de cerinţele Statului se încadrează în limitele libertăţii religioase. — 15/8, pagina 8.
• Cât timp a durat suferinţa lui Iov?
Din cartea lui Iov nu reiese că suferinţa acestuia a durat mulţi ani. Este posibil ca de la începutul încercărilor lui Iov până la deznodământul lor să fi trecut câteva luni, probabil nu mai mult de un an. — 15/8, pagina 31.
• De ce putem fi siguri că Diavolul nu este doar o superstiţie?
Isus Cristos a crezut în existenţa Diavolului. El a fost ispitit de o persoană reală, nu de ceva rău din interiorul său (Matei 4:1–11; Ioan 8:44; 14:30). — 1/9, paginile 5–6.
• În Proverbele 10:15 se spune: „Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; dar ruina celor nenorociţi este sărăcia lor“. Cum se dovedeşte acest lucru a fi adevărat?
Bogăţiile pot fi o protecţie în unele situaţii dificile din viaţă, la fel cum o cetate întărită le oferă o anumită siguranţă celor ce locuiesc în ea. În schimb, dacă au loc evenimente neprevăzute, sărăcia poate însemna ruină. — 15/9, pagina 24.
• În ce sens ‘au început oamenii să cheme numele DOMNULUI [Iehova, NW]’ în zilele lui Enos (Geneza 4:26)?
Numele divin se folosea încă de la începutul istoriei umane. Prin urmare, ceea ce au început oamenii să facă în timpul vieţii lui Enos nu se referă la folosirea cu credinţă a numelui lui Iehova. Probabil că oamenii şi-au atribuit lor înşişi în mod profanator numele lui Dumnezeu sau l-au atribuit unora pe care îi considerau mijlocitorii lor în închinarea la Dumnezeu. — 15/9, pagina 29.
• Care este sensul cuvântului „disciplinare“, aşa cum e el folosit în Biblie?
Acest cuvânt nu implică deloc ideea de abuz sau de tratament crud (Proverbele 4:13; 22:15). Termenul grecesc tradus prin „disciplinare“ transmite în primul rând ideea de instruire, educare, corectare şi, uneori, de pedeapsă administrată cu fermitate, dar în acelaşi timp cu iubire. O modalitate importantă prin care părinţii îl pot imita pe Iehova este aceea de a depune eforturi ca să păstreze deschise liniile de comunicare cu copiii lor (Evrei 12:7–10). — 1/10, paginile 8, 10.
• Cum pot creştinii adevăraţi din prezent să demonstreze că sunt de partea guvernării lui Dumnezeu?
Susţinând Regatul lui Dumnezeu, Martorii lui Iehova nu se amestecă în politică şi nu instigă la revoltă împotriva guvernelor laice, nici chiar în ţările în care activitatea lor este interzisă (Tit 3:1). Asemenea lui Isus şi discipolilor săi din secolul I, ei fac o lucrare folositoare, străduindu-se să-i ajute pe oameni să adopte valorile sănătoase ale Bibliei, cum ar fi onestitatea, curăţenia morală şi o atitudine corectă faţă de muncă. — 15/10, pagina 6.
• În ce fel curg apele dătătoare de viaţă în Anzi?
Martorii lui Iehova depun eforturi pentru a le aduce oamenilor de aici adevărul biblic, chiar în cele două limbi locale, quechua şi aimara. Martorii îi vizitează şi pe oamenii care trăiesc pe insulele lacului Titicaca, inclusiv pe cei de pe platformele insulare „plutitoare“, construite din trestia ce creşte în apele lacului. — 15/10, paginile 8–10.
• Ce a furnizat Dumnezeu pentru îndrumarea noastră, lucru ce poate fi asemănat cu sistemul computerizat de orientare al unui avion de pasageri modern?
Dumnezeu i-a creat pe oameni cu o anumită capacitate de orientare morală, cu un simţ moral înnăscut. Este vorba despre conştiinţa cu care am fost înzestraţi (Romani 2:14, 15). — 1/11, paginile 3–4.
• De ce moartea lui Isus are o mare valoare?
Când omul perfect Adam a păcătuit, el a pierdut dreptul la viaţă umană atât pentru sine, cât şi pentru descendenţii săi (Romani 5:12). Ca om perfect, Isus şi-a jertfit viaţa umană, furnizând astfel răscumpărarea care face posibil ca oamenii fideli să primească viaţă veşnică. — 15/11, paginile 5–6.
• Cine au fost sciţii menţionaţi în Coloseni 3:11?
Sciţii au fost un popor de nomazi din stepele Eurasiei, care au stăpânit în această zonă în perioada 700–300 î.e.n. Ei au fost călăreţi şi războinici neîntrecuţi. După cât se pare, cuvintele din Coloseni 3:11 nu vizează un popor anume, ci se referă la oamenii cei mai necivilizaţi. — 15/11, paginile 24–25.
• De ce putem spune că Regula de aur este o învăţătură căreia merită să-i acordăm în permanenţă atenţie?
Această învăţătură este întâlnită şi în iudaism, în budism, în filozofia greacă şi în confucianism. Însă porunca dată de Isus în Predica de pe munte îndeamnă la acţiuni în folosul altora şi influenţează viaţa oamenilor de pretutindeni şi din orice epocă (Matei 7:12). — 1/12, pagina 3.