Este posibilă o societate fără diferenţe de clasă?

JOHN ADAMS, care a devenit al doilea preşedinte al Statelor Unite, a fost unul dintre semnatarii istoricei Declaraţii de Independenţă, document ce conţine următoarele cuvinte remarcabile: „Considerăm ca adevăruri grăitoare faptul că toţi oamenii s-au născut egali“. Se pare însă că John Adams a avut unele îndoieli privitor la faptul că oamenii sunt într-adevăr egali, deoarece a scris: „Inegalităţile în ce priveşte mintea şi corpul oamenilor sunt atât de statornicite de Dumnezeul Atotputernic în constituţia naturii umane, încât nici o strategie şi nici o politică nu îi poate face vreodată egali“. În schimb, istoricul britanic H. G. Wells a imaginat o societate egalitară care are la bază trei lucruri: pe tot globul să existe o singură religie care să fie pură şi necontaminată, toţi oamenii să primească aceeaşi instruire şi să nu existe forţe armate.

Până în prezent, nici o societate din istorie nu a fost egalitară şi nu a corespuns descrierii  făcute de Wells. Oamenii nu se bucură nicidecum de egalitate, iar diferenţele de clasă sunt încă o trăsătură predominantă a societăţii. Au adus diferenţele de clasă vreun beneficiu societăţii ca întreg? Nu. Divizarea oamenilor în clase a dus la invidie, la ură, la amărăciune şi la multe vărsări de sânge. Vechea mentalitate din Africa, America de Nord şi Australia potrivit căreia rasa albă este superioară le-a adus multe suferinţe celorlalte rase, dacă ne gândim numai la masacrarea aborigenilor din Ţara lui Van Diemen (în prezent Tasmania). În Europa, faptul că evreii au fost consideraţi inferiori a constituit un preludiu la Holocaust. Marile bogăţii ale aristocraţiei şi nemulţumirea existentă în rândul clasei de jos şi de mijloc au fost factori care au dus la Revoluţia Franceză, din secolul al XVIII-lea, şi la Revoluţia Bolşevică, izbucnită în secolul al XX-lea în Rusia.

Un înţelept din antichitate a scris: „Un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“ (Eclesiastul 8:9). Cuvintele lui sunt adevărate indiferent dacă cei care stăpânesc sunt persoane individuale sau clase sociale. Când un grup de persoane se ridică deasupra altuia, suferinţa este o consecinţă inevitabilă.

Înaintea lui Dumnezeu toţi oamenii sunt egali

Sunt oare unele grupuri de oameni în mod inerent superioare altora? Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu. Iată ce spune Biblia: „[Dumnezeu] a făcut dintr-un singur om fiecare naţiune a oamenilor, ca să locuiască pe întreaga suprafaţă a pământului“ (Faptele 17:26). Mai mult decât atât, Creatorul „nu caută la faţa celor mari şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Lui“ (Iov 34:19). Toţi oamenii se trag din acelaşi strămoş, iar înaintea lui Dumnezeu toţi se nasc egali.

În plus, să nu uităm că, odată cu moartea unei persoane, toate pretenţiile de superioritate dispar. În această privinţă, egiptenii din antichitate aveau o concepţie diferită. La moartea unui faraon ei puneau în mormântul lui obiecte de mare valoare pentru a le folosi în viaţa de apoi, unde avea să se bucure de aceeaşi poziţie înaltă. Însă aşa se întâmpla oare? Nu. O mare parte din acele bogăţii au ajuns pe mâna jefuitorilor de morminte, iar multe dintre cele care nu au fost furate sunt în prezent exponate de muzeu.

Întrucât erau morţi, faraonii nu s-au folosit de nici unul dintre acele obiecte scumpe. Printre cei morţi nu există nici clase superioare, nici clase inferioare, nici bogăţie, nici sărăcie. În Biblie se spune: „Înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier . . . Omul pus în cinste nu rămâne, ci este ca dobitoacele care pier“ (Psalmul 49:10, 12). Regi sau sclavi, următoarele cuvinte inspirate ni se aplică tuturor: „Cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată . . . În Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. — Eclesiastul 9:5, 10.

Din punctul de vedere al lui Dumnezeu ne naştem egali şi murim egali. Prin urmare, cât de inutil este să susţinem superioritatea unui anumit grup de oameni pe parcursul scurtei noastre vieţi!

O societate fără diferenţe de clasă — Cum?

Însă putem oare spera că va exista vreodată o societate fără clase sociale? Da, acest lucru este posibil. Bazele unei astfel de societăţi au fost puse cu aproape 2000 de ani în urmă, când a fost pe pământ Isus Cristos. Isus şi-a dat viaţa ca jertfă de răscumpărare pentru toţi oamenii credincioşi, pentru ca „oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“. — Ioan 3:16.

Pentru a arăta că nici unul dintre continuatorii săi nu trebuie să se înalţe deasupra colaboratorilor  în credinţă, Isus a spus: „Voi să nu vă numiţi Rabi, căci unul singur este învăţătorul vostru, în timp ce voi toţi sunteţi fraţi. Mai mult decât atât, să nu numiţi pe nimeni tată al vostru pe pământ, căci unul singur este Tatăl vostru, Cel ceresc. Nici să nu vă numiţi «îndrumători», căci unul singur este Îndrumătorul vostru, Cristosul. Iar cel mai mare dintre voi trebuie să fie slujitorul vostru. Cine se înalţă va fi umilit“ (Matei 23:8–12). În ochii lui Dumnezeu, toţi discipolii adevăraţi ai lui Isus sunt egali ca membri ai religiei adevărate.

Au considerat oare primii creştini că erau toţi egali? Cei care au prins sensul învăţăturii lui Isus au făcut acest lucru. Ei s-au considerat egali ca membri ai religiei adevărate şi au dovedit aceasta numindu-se unul pe altul „frate“ (Filimon 1, 7, 20). Nimeni nu a fost încurajat să se considere mai presus de alţii. Gândiţi-vă, de pildă, la modul plin de umilinţă în care s-a prezentat Petru în a doua sa scrisoare: „Simon Petru, sclav şi apostol al lui Isus Cristos, către cei care au dobândit o credinţă, adică acelaşi privilegiu ca noi“ (2 Petru 1:1). Petru fusese instruit de însuşi Isus şi, fiind apostol, deţinea o importantă poziţie de răspundere. Totuşi, el s-a considerat un sclav, fiind conştient că şi alţi creştini aveau aceleaşi privilegii ca şi el în ce priveşte adevărul.

Unii ar putea spune că ideea de egalitate este contrazisă de faptul că în timpurile precreştine Dumnezeu a făcut din Israel naţiunea sa specială şi ar putea susţine că acesta este un exemplu de superioritate rasială (Exodul 19:5, 6). Însă lucrurile nu stau deloc aşa. Este adevărat că israeliţii, ca descendenţi ai lui Avraam, s-au bucurat de o relaţie specială cu Dumnezeu şi au fost folosiţi pentru a transmite revelaţii divine (Romani 3:1, 2). Însă aceste privilegii nu au avut menirea de a-i aşeza pe un piedestal, ci de a face ca ‘toate neamurile să fie binecuvântate’. — Geneza 22:18; Galateni 3:8.

În cele din urmă s-a dovedit că marea majoritate a israeliţilor nu au imitat credinţa strămoşului lor Avraam. Ei au fost infideli şi nu au recunoscut rolul lui Isus de Mesia, motiv pentru care Dumnezeu i-a respins (Matei 21:43). Însă oamenii blânzi din toate popoarele nu au pierdut promisele binecuvântări. La Penticosta din anul 33 e.n. s-a născut congregaţia creştină. Această organizaţie de creştini unşi cu spirit a fost numită „Israelul lui Dumnezeu“ şi s-a dovedit a fi canalul prin care urma să vină binecuvântările promise. — Galateni 6:16.

Unii membri ai congregaţiei creştine din acel timp au trebuit să înveţe ce este egalitatea. De exemplu, discipolul Iacov i-a mustrat pe cei ce le acordau creştinilor bogaţi o onoare mai mare decât celor săraci, lucru care este greşit (Iacov 2:1–4). Apostolul Pavel a arătat că creştinii neevrei nu le erau cu nimic inferiori creştinilor evrei, iar femeile nu le erau cu nimic inferioare bărbaţilor. Iată ce a scris el: „De fapt, toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa voastră în Cristos Isus. Căci voi toţi care aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat cu Cristos. Nu există nici iudeu, nici grec, nu există nici sclav, nici om liber, nu există nici bărbat, nici femeie; căci toţi sunteţi o singură persoană în comuniune cu Cristos Isus“. — Galateni 3:26–28.

 O societate fără diferenţe de clasă astăzi

Martorii lui Iehova din prezent se străduiesc să trăiască potrivit principiilor Bibliei. Ei ştiu că pentru Dumnezeu nu există clase sociale. Aşadar, ei nu sunt împărţiţi în clerici şi enoriaşi şi nu sunt divizaţi după criterii cum ar fi culoarea pielii sau situaţia materială. Deşi poate că unii dintre ei sunt bogaţi, ei nu ţin să-şi ‘etaleze ostentativ mijloacele de existenţă’, deoarece îşi dau seama că aceste lucruri sunt trecătoare (1 Ioan 2:15–17). Astfel, ei sunt uniţi în închinarea adusă Suveranului universului, Iehova Dumnezeu.

Fiecare Martor acceptă responsabilitatea de a le împărtăşi semenilor săi vestea bună despre Regat. Asemenea lui Isus, Martorii le acordă onoare celor defavorizaţi şi neglijaţi vizitându-i la casele lor şi punându-se la dispoziţia lor pentru a-i învăţa Cuvântul lui Dumnezeu. Cei ce ar putea fi consideraţi ca făcând parte dintr-o clasă privilegiată lucrează umăr la umăr cu cei de condiţie umilă. Ceea ce contează sunt calităţile spirituale pe care le au, nu clasa socială căreia i-ar aparţine. La fel ca în secolul I, toţi sunt fraţi şi surori, fiind uniţi în credinţă.

Egalitatea nu exclude varietatea

Desigur, egalitatea nu înseamnă uniformitate totală. În această organizaţie creştină există bărbaţi şi femei de toate vârstele şi de naţionalităţi, rase şi limbi diferite. Ei au aptitudini fizice şi intelectuale diferite. Însă aceste deosebiri nu îl fac pe nici unul superior, ci creează o varietate plăcută. Aceşti creştini recunosc că orice talent pe care îl au reprezintă un dar de la Dumnezeu şi de aceea nu au nici un motiv să se considere superiori.

Diferenţele de clasă sunt rezultatul strădaniei omului de a se guverna singur în loc să urmeze îndrumarea lui Dumnezeu. În curând, Regatul lui Dumnezeu va prelua conducerea asupra pământului şi va elimina diferenţele de clasă create de oameni, precum şi toate lucrurile care au provocat suferinţă de-a lungul secolelor. Atunci într-adevăr ‘cei blânzi vor moşteni pământul’ (Psalmul 37:11). Nimeni nu va mai avea motive să se laude, pretinzându-se în vreun fel superior. Familia umană nu va mai fi niciodată divizată în clase sociale.

[Text generic pe pagina 5]

Creatorul „nu caută la faţa celor mari şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Lui“. — Iov 34:19.

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Martorii lui Iehova îşi onorează semenii

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Ceea ce contează pentru creştinii adevăraţi sunt calităţile spirituale