Întrebări de la cititori

Este corect să spunem că justiţia lui Iehova e temperată de îndurare?

Deşi această expresie se foloseşte, cel mai bine ar fi să o evităm, deoarece ar putea sugera ideea că îndurarea lui Iehova moderează sau limitează justiţia sa. Astfel ar putea părea că îndurarea ar fi superioară justiţiei, calitate considerată a fi mai aspră. Însă acest lucru nu este corect.

Termenul ebraic redat în Traducerea lumii noi prin „justiţie“ poate avea şi sensul de „judecată“. Între justiţie şi dreptate există o strânsă legătură. Însă, de regulă, justiţia implică anumite aspecte juridice pe care dreptatea nu le are. Este adevărat că exercitarea justiţiei lui Iehova poate însemna aplicarea unei pedepse cuvenite, însă ea mai poate însemna asigurarea salvării pentru cei care sunt demni să o primească (Geneza 18:20–32; Isaia 56:1; Maleahi 4:2). Aşadar, nu trebuie considerat că justiţia lui Iehova este aspră sau că trebuie moderată.

Termenul ebraic pentru „îndurare“ poate transmite ideea de reţinere în aplicarea judecăţii. El se mai poate referi la manifestarea în mod concret a compasiunii, de exemplu ajutându-i pe cei dezavantajaţi. — Deuteronomul 10:18; Luca 10:29–37.

Iehova este un Dumnezeu al îndurării şi al justiţiei (Exodul 34:6, 7; Deuteronomul 32:4; Psalmul 145:9). Atât justiţia, cât şi îndurarea sa sunt perfecte şi se împletesc în mod armonios (Psalmul 116:5; Osea 2:19). Amândouă se echilibrează, sau se completează reciproc, în mod perfect. Aşadar, dacă ar fi să spunem că justiţia lui Iehova este temperată de îndurarea sa, ar trebui să spunem şi că îndurarea sa este temperată de justiţie.

Isaia a profeţit următoarele: „DOMNUL aşteaptă să arate îndurare faţă de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci DOMNUL este un Dumnezeu al dreptăţii [justiţiei, The New English Bible]“ (Isaia 30:18). Cuvintele consemnate de Isaia arată că, atunci când manifestă îndurare, Iehova are ca motivaţie justiţia; ele nu sugerează nicidecum că justiţia este moderată sau limitată de îndurare. Iehova arată îndurare deoarece este drept şi, totodată, iubitor.

Este adevărat, scriitorul biblic Iacov a scris: „Îndurarea exultă în mod triumfător asupra judecăţii“ (Iacov 2:13b). Însă în acest context Iacov nu se referă la Iehova, ci la creştinii care arată îndurare — de exemplu, faţă de cei necăjiţi şi săraci (Iacov 1:27; 2:1–9). Când astfel de persoane sunt judecate, Iehova ţine cont de conduita lor şi, plin de îndurare, le iartă pe baza jertfei Fiului său. De aceea, îndurarea manifestată de ei triumfă asupra oricărei judecăţi nefavorabile pe care ar putea-o primi. — Proverbele 14:21; Matei 5:7; 6:12; 7:2.

Prin urmare, nu ar fi corect să spunem că judecata lui Iehova este temperată de îndurarea sa în ideea că justiţia trebuie moderată de îndurare. Cele două calităţi ale lui Iehova sunt într-un echilibru perfect. De asemenea, ele echilibrează şi celelalte calităţi divine, cum ar fi iubirea şi înţelepciunea, şi sunt echilibrate, la rândul lor, de acestea.